am vrut să-mi sperii umbra

și s-o-ncui

în carcerele unde nu-i

vreun bec;

doar sub firidă,

aprinsă, 

prima cărămidă.

de sud-vestul…

undeva, în bucuresci, înspre un sfârșit de toamnă

un bărbat din secuime, făcut „dictator” de-o doamnă,

cugeta în sinea lui, mestecând la chewing gum:

iată că veni și ziua să vedem cam ce și cum,

în această mândră țară, din păcate locuită,

o să mă aleagă lumea... președinte de elită,

că…

mă duc pe tălpi, mă duc năprasnic,

culmile se-nchid sub orizont,

pe unde-și face dracul  praznic,

unde nimeni nu-mi mai ține cont...

văd că mâine-i veșnic parastas,

lumea-și inventează noi cutume,

mă duc să uit de toate și vă…

tu, parte a zilei, care lingi

cu limba clipei eșichierul

în  piesele ce le atingi

sporești cu negură misterul

și ne-amăgești cu el întruna,

dezvăluindu-l strop cu strop,

privește cum se scurge luna

uitată într-un vârf…

Nu găsesc nimic, nici frunze goale,

Pădurile se aricesc sub trombă,

Căutarea crește-n rotocoale   

Cicatricea zilei ce sucombă .

Peste toate treptele căinței

Cade toamna ca o ghilotină,

Amazonul spart al neputinței

Mi…

cu prânzul acesta complicat

se trece de la alfa la omega;

se schimbă fuziunea de halat

și se dedă cu fast reginei vega.

candoarea își reglează entropia,

tortul se ornează cu volute;

peste sute albăstrește…

muzele, atinse cu buzele

în cești, de porțelan, armenești,

cu coapsele desfăcute pe axele

voievodale, se coc între țoale...

caise, pe tăvi sticloase, pot să li se

printeze, în sucuri franceze,

fecioriile, când se pun…

ți-am rămas

într-un tramvai

dator...

ne ducea spre-un orizont

ciudat

unde stelele își trag

la polizor

limbul…

doi cai de cretă scandinavi

trag de șareta mea cu scuze;

tristețea ochilor bolnavi

aș exila-o-n betelgeuse...

și tot așa  singurătatea,

aprinsă-n zâmbete de claun,

cu toată sensibilitatea

aș duce-o-n cer pe…

vreme afumată pe-un oraș maro,

stradă înfundată... dama de caro

învelește-n cușcă seara cu hașiș;

maidanezii mușcă luna pe furiș.

vine omul negru: adormirea, deci!...

un motan alegru pupă…

se urcă iedera pe zid

ca un motociclist abraș,

prin crăpătură un guvid

adună vara pe făraș.

din trupu’ acesta mototol,

mai gol decât e frigiderul,

își sorb cu aburi de alcool

melancoliile…

n-ar mai fi fost să fie,

nicicum,

spălăcite de entuziasm,

acele clipe-n cursă

pe podrum

din clocotite filele de basm

când în zemuri sfinte

de melasă,

sub cascada vechilor…

Sunt lefter, Doamnă, contul e gol și fără rost;

și nu mai am un chior, mă duc să donez sânge...

pentru o oră, două, voi fi din nou ce-am fost:

risipitor de zodii sub care ochiu-mi plânge.

Sunt lefter, Doamnă, m-am cam râzgâit destul,

acum bugetul și-a pierdut din…

ia-ți trotineta,

du-te pe mare;

vapoarele stau

ca morcovii-n supă;

alege-ți o rută

devastatoare,

nebunii au mereu

vânt din pupă...

cu butoaie de rom

și…

suzi, tu pipăi fiecare literă,

o încerci în dinți,

apoi o pui în buzunarul pentru adevăruri...

bem cafeaua și plouă...

zodiile, copilărește, își scot degetele din desene;

mama le vopsește unghiile,

le pune inele;

tu…

s-a pornit migrarea viermilor, pe burtă,

ies afar' din cranii mucede prin nări...

se anunță vânturi putrede în iurtă,

exalații grase, pline de lingori...

stăm de mult, iubire, cu leșinu-n pat

forfotind în spuma râncedă a bolii...

ne aleargă febra urii…

rătăcitule

îi auzi pe cei care bâjbâiesc după atlase fumegânde

și te strecori printre obsesiile tale

cu intenția deja intrată în zona zoster  

cu simțurile otrăvite care strigă

avarie avarie

își dau ochii peste cap și te lasă fix când…

ninge, cum ninge-n povești,

cu icre în saramură;

iubire, tu stai pe bordură

și numeri umbre de pești...

devii de omăt, cu alură

de ou dogmatic și saur...

iar peștișorul de aur

îți zace sub nas, în…

pădurea-ncape-ntr-un sicriu

și-s numai bun de ispitit,

am tot ce-mi trebuie să-i fiu

un pădurar desăvârșit...

să-i prind cărările de poale,

pe unde pașii goi umblară,

din patru  noduri cardinale

să-i fac doar unul:…

vorbesc despre tine și mă ascultă vântul

în templul unui copac

mă rog să învăț apele tăcerii

că n-am puterea să mă încred în adieri

vorbesc despre multe alte lucruri

despre tristețe sau bucurie

despre înțelepciunea care știe să…