Se aude cum vine ambulanța,
Sirenele-s deschise la stridență,
Nu mai este timp de penitență
Așa că las, aici, la voi, speranța.
Din recuzita mea scot eleganța,
Pun tricoul clasic de demență,
Un lampion, așa, de complezență,
Să lumineze turul, toată Franța...
Le-am potrivit pe toate, de-a ciclist...
Dacă, din grabă, sare trotuarul
Ambulanță-n care mai exist,
În fața convoiului stă darul:
Voi câștiga, în turul fantezist,
Dreptul de-a simți, închis, fermoarul.
Adaugă un comentariu
Dacă fermoarul e de la „sacul de dormit”, poezia-i cam sinistră.
da Coza
tour de france prin viaţă în variantă infernul lui dante. citit cu plăcere,
Un tur al Europei trist, melancolic, pesimist. Și cum nu ar fi, din moment ce nu mai ești sigur, ca turist, dacă te mai întorci acasă...
Ai creat în poem, o atmosferă îmbrăcată cu vis şi dorinţă dulce-amăruie, în aşteptare... Ce? Încă nici noi nu știm.
Apreciere,
Sofy
Versurile îmi răscolesc durerea și plânsul... Mulțumesc! Mergem înainte, nu?
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE