simplicisima trecerii

[nicolae vaduva]

pe drumul de costișe, insolită,
pleca o vară plină de candori,
iar toamna, obsedant, introvertită,
o petrecea în țipăt de cocori.

 

se-aliniau pe-acostamente plopi -
onorul cuvenit pentru învinși -
începeau să cadă primii stropi
peste ochii frunzelor, încinși...

 

lasă-mi toamnă, lasă-mi, încă, vii,
frunzele-n livezile cu mere,
te grăbești, a dracului, să vii,
de parcă dă primarul mici cu bere.

 

te grăbești de parcă-ai vrea să prinzi
trolibuzul zilelor de ieri
și să vezi cum fulguie-n oglinzi
pe drumul de costișe cu tăceri.

[Vasilisia Lazăr]

Am citit. Nu m-am putut exprima acolo, comentariile sunt închise. Am mai citit și alte multe materiale pe această temă. Părerile sunt împărțite, depinde ce alegem sau de care parte ne situăm. Există poeți care afirmă că versul liber nu e poezie, alții că versul clasic e depășit. Eu aleg să spun că nu prefer formele fără fond numai de dragul frumuseții care nu spune nimic. La poezia în formă clasică e ca în muzica tonală – gamele dau restricţii, dar atunci când un muzician le stăpâneşte bine, ajunge să nu mai aibă limite. Iar eu vă consider un muzician bun. Scrieți cum simțiți, oricum vă iubesc poezia și o aștept, de fiecare dată, cu nerăbdare.

[nicolae vaduva]

https://insemneculturale.ning.com/forum/topics/n-c-utarea-ritmului-...

[Vasilisia Lazăr]

Dați-mi un link la discuția despre care spuneți. Vă rog!

[nicolae vaduva]

Domnule Grig Salvan,

cred că sunt cinci sau șase luni de când nu am mai scris ceva până acum câteva zile. M-a impresionat mult atenția cu care ați citit versurile mele. Voi elimina virgula și corecta tipo. În privința lui „și”  trebuie să vă  spun că l-am gîndit și eu, inițial, dar am renunțat pentru a nu avea o repetiție de silabe : totuși, și ...  Vă mulțumesc și vă mai aștept! Cu stimă, nicolae  

[nicolae vaduva]

Doamna Amanda Spulber,

vara și toamna acestor versuri sunt doar pretexte ale trecerii spre iarna zăpezilor de la tâmple. Problema zăpezilor care nu mai vin nu este nouă:  Mais où sont les neiges d'antan ?... Mulțumesc pentru popasul în pagina mea. Cu stimă, nicolae

[nicolae vaduva]

Doamna Vasilisia Lazăr,

profesorul meu de literatură, fost elev al marelui George Călinescu, ne spunea că acestuia nu-i plăcea Scrisoarea  III  considerând-o prea șlefuită. Știți și dumneavoastră că  poezia clasică, în ultima vreme, a pierdut mult în fața versului liber, din considerente lingvistice pe care nu le mai amintesc. Am vorbit despre acestea, acum câțiva ani, chiar aici pe Insemne, în discuția  „ În căutarea ritmului pierdut ”. Vă rog, vă implor chiar, să citiți și să lăsați o impresie acolo. Sunt curios să aflu dacă am greșit drumul pe care merg. Cu stimă, nicolae 

[Grig Salvan]

Așteptam revenirea poetului Nicolae Văduva pentru frumusețea stilului său oarecum ironic, cu accente de umor și persiflare, deși pe un fond de melancolie, întristare și uneori chiar gravitate. Poezii plăcute la lectură cam în felul celor ale lui Topârceanu de demult, ori ale lui Leonid Dimov de mai târziu.

Versul al treilea din strofa a doua putea să înceapă cu conjuncția „și” pentru o mai bună cadență, cel puțin așa îmi sună mie mai bine la citire :) 

La penultimul vers al poeziei cred că virgula înainte de cratimă nu era neapărat necesară, iar la ultimul vers s-a uitat virgula de la ș (costișe)...

[Amanda Spulber]

:)) subscriu la strofa 3. Mai vreau vară. Oricum iarna nu mai e zăpadă.

[Vasilisia Lazăr]

Poezia e frumoasă și inteligentă, dar ruperile de ritm îi răpesc din strălucire. Cu prețuire!