Să nu lăsați povestea descheiată,

Sunt vorbele prescrise de un vraci

Care sculpta pe-o inimă-nsetată,

O pajiște, un munte și doi maci…

vrei să-ți culeg fragii aceia

din vârful prăpastiei

vrei

un singur crez e până la ei…

tu vâslești spre un continent

clandestin

eu la voia întâmplării

insule…

aș fi vrut să descânt ceva

o poveste împăturită

în multe zerouri

(să atârne cât mai mult la culori)…

pregătește zarurile acelea

astăzi le vom arunca din nou

la groapa cu lei

nu râde…

îți scriu cu acele apusului

și Doamne

mâna-mi sângerează

abia acum văd câți ghimpi…

avem locuri libere

avem locuri libereeee…

omul cu sfori de ceară

devenise…

încotro te îndrepți

dragoste

ai pârjolit fântânile inimii…

Vorbisem despre holde-mbietoare,

Era discursul meu de sărbătoare,

Când am tăcut m-am odihnit un pic

Și am ales vulcanul cel mai mic.…

Când m-ai uitat, în zori, pe drumul serii,

Eu mi-am făcut din stele un palat

Și-am scris ceva cu ochii depărtării –

Ceva despre un crez…