fiecare clipă e o grădină
un izvor îi sărută culorile
în setea de astăzi stă
voronețul
sfințește umbre
așază gânduri pe tabla de șah
pentru ziua de mâine

am invitat la ospăț călători
păsările văzduhului și nucul din copilărie
au ajuns primii
așa am aflat că timpul meu
e o pâine
pentru care aș putea ara
ogoare necunoscute

Eram un licurici în ochii întunericului, lumina parcă intrase într-un sac,

cineva țesea de zor, mai auzisem acel zgomot în grota

din care curgea miere stâncoasă,

din când în când mă agățam de un fir,

mi se părea prea mult negru pe pânza aceea, îl coloram albastru,

îl ascundeam într-un loc mai sigur, dar mi-l furau

niște păsări grozave,

auzisem că au de gând să-mi sugrume răsăritul,

ce-o fi o fi, am zis, și am fugit.

Am…

Ce complice ți-ai ales, fereastra căreia îi povestisem

cum ne-am împărțit drumurile,

cum praful din linia de start avea aromă de trandafiri sălbatici,  

mă asculta hipnotizată, uneori mă servea cu o cafea,

alteori deschidea un atlas și-mi spunea să mă pitesc unde vreau eu,

numai să-mi fie bine,

cu ea am împăturit inima într-un ștergar de vară și l-am cusut pe la colțuri.

Odată am îmbrăcat-o în roșu, am trimis-o în lumea…