(Nu vă lăsați înșelați de titlu, chiar dacă este omonim cu cel al cărții lui Ortega y Gasset. Frumoasele, filozoficele și poeticele lui eseuri despre iubire nu au nimic de-a face cu ceea ce susțin cercetătorii britanici…)
Cercetătorii britanici spun că iubirea ar fi o sferă… Cercetătorii britanici spun, de obicei, tot felul de tâmpenii. Ai senzația stupidă când mai citești ce au mai descoperit cercetătorii britanici că, într-adevăr, nu au ce face. Adică au descoperit tot ce s-a putut descoperi și acum, plictisindu-se în birourile sau laboratoarele lor, fac tot felul de studii aiurite, deși în jurul lor lumea se prăbușește puțin câte puțin, mai lent sau mai accelerat, dar sigur.
Îmi place totuși ideea aceasta cu iubirea ca o sferă, deși înclin să cred ca nu e tocmai originală, mai era un filozof grec, i-am uitat numele, care spunea ceva de genul; dar acesta vorbea despre jumătăți de sferă, care se caută până se găsesc.
Mai degrabă mă atrage ideea că iubirea are o formă; și nu orice formă, ci sfera, simbol al perfecțiunii. Cum au ajuns cercetătorii britanici la concluzia asta? Nu am nici cea mai vagă idee. Deci suntem perfecți când iubim? Formăm sfere care se rostogolesc pe stradă, prin băltoace sau prin gropi, printre mașini, sau prin aer, printre copaci și blocuri, ciocnindu-se uneori de alte sfere și ciobindu-și mai mult sau mai puțin perfecțiunea? Poate ajung până la stele. Mai știi? Interesantă imagine totuși…
Cercetătorii britanici mai susțin că iubirea este formată din tot felul de chestii: buze, ochi, săruturi în ureche (eventual la Vama Veche, dar nu au auzit cercetătorii britanici de ea, sunt convinsă), zâmbete, mâini ținându-se una de alta, organe sexuale, sâni, rujuri, parfumuri, tălpi, orgasm, viagra, fotografii, lacrimi, punctul G, desuuri provocatoare, spermă, poate o carte, două (să nu exagerăm, prea multă intelectualitate strică în poveștile de iubire), prezervative, „69”, tresăriri, înfiorări, verighete etalate sau ascunse, paturi, cearșafuri șifonate, extraordinar de multe cuvinte, puțin vis, dacă se poate, în această covârșitoare realitate, și suflet. O combinație eterogenă… Dar nu asta e atât de surprinzător, cât locul pe care îl ocupă în statistica cercetătorilor britanici sufletul. Se justifică ușor: din o sută de subiecți supuși anchetei, 99% au situat sufletul pe ultimul loc. Deși numărul lor este uriaș, cuvintele se află tot cam pe acolo, pentru că ele, se pare, nu au importanța pe care tindem să le-o acordăm în economia unei povești de iubire. Umplu doar spațiul, nu îi dau o semnificație (verba volant) și nici perfecțiune formei, contribuie, dar nu totdeauna, la ea….
Din cauza protestului față de poziția ingrată pe care o ocupă sufletul în această ierarhizare, protest al câtorva femei, normal, cercetătorii britanici au detaliat. În jurul sferei aceleia care este iubirea, gravitează niște elemente, precum iluzionarea, autoiluzionarea, admirația, complicitatea, exacerbarea, frustrarea, obsesionalul colorat câteodată în tragic sau grotesc, neputința de a ieși din sine, instincte primare, bani, poziție socială, care, în funcție de dimensiunea lor și de apropierea față de iubire, îi dau strălucire, o colorează în cele mai neașteptate nuanțe, o umbresc sau o fac să moară uneori/deseori.
Desigur că tot cercetătorii britanici au stabilit că se poate măsura durata iubirii. De pildă, luăm un ceas, ne uităm la el și spunem: „Azi pe la 12 trecute fix m-am îndrăgostit. Peste vreo oră, sau două zile, sau niște săptămâni, niște ani, ne uităm din nou la ceas și zicem: „Azi, la ora 13.15 m-am dezîndrăgostit”. Cei mai emancipați ca noi, desigur, fac și petreceri de divorț, un fel de prohod al iubirii aș zice. Să fie și un snobism în asta? Ar putea să facă niște studii cercetătorii britanici.
Vineri, 15 ianuarie 2016. Mă trezesc. Privesc pe fereastră. Ziua nu e nici roz, nici albastră. Un gri neutru. Beau o cafea amară. Trebuie să plec. Poate culoarea zilei se va schimba pe parcurs… Poate azi la ora 11.01 mă voi îndrăgosti… Dar sunt deja într-o sferă, care se rostogolește, se rostogolește, se rostogolește… Totuși, poate la 11.01 cerul va fi lila.
Cuvinte cheie :
Multumesc. Ma bucur ca ne întâlnim si aici. Desi postez cam rar.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor