Cine o fi? mă întreb ieşind din casă. Această nelămurire mă urmăreşte zi şi noapte de un timp. Traversez grădina inspirând miresmele florilor deşteptate din somn de roua dimineţii. Zâmbesc încântat şi recunoscător în sinea mea soţiei, deoarece graţie pasiunii ei pentru grădinărit mă pot bucura de culoare şi parfum. Urc în maşină, nu înainte de a o mângâia tandru din priviri. În sfârşit am reuşit să-mi îndeplinesc dorinţa de a avea un Renault Megane. De fapt, nu este singurul vis devenit realitate. Cândva, cu mult timp în urmă - mai exact după terminarea facultăţii - mi-am făcut un plan de viitor. Unul adevărat, scriind cu pixul pe hârtie, punct cu punct, ce vreau să realizez în viaţă. Au trecut opt ani de atunci şi încă mai păstrez caietul unde, întâi am desenat treptele pe care urma să calc spre împlinire, apoi am notat legământul meu cu mine: „Oricât de sus vei ajunge nu uita să fii om.”

       Conducând fără să observ drumul – îl ştiu şi cu ochii închişi - mă întreb de ce oare mi-am amintit tocmai astăzi de acel caiet. Poate fiindcă nu l-am mai deschis de mult, ori pentru că, tocmai am epuizat toate aspiraţiile înscrise acolo fiind promovat director de curând. Îmi promit să actualizez lista. Pe de altă parte, această avansare nu mi-a adus atâta bucurie câtă mă aşteptam. Din contra pe umerii mei apasă o mai mare responsabilitate, iar problemele curg întruna. Oamenii se urnesc greu. Sunt obişnuiţi să muncească cu biciul pe ei aşa că, fără prea multă plăcere iniţial, a trebuit să îmbrac stilul de lucru sugerat de predecesorii mei. Aş fi vrut să fie altfel, dar am constatat în puţinul timp scurs de la numire că, dacă nu urli şi nu-i pedepseşti, angajaţii găsesc iute o cale să ocolească munca. „Sau am ales să-mi fie mie mai uşor!” simt pe neaşteptate îndoiala zdruncinând toată construcţia mea liniştitoare, clătinată şi mai mult de următorul gând: „ Dacă se poate şi altfel!” „Nu!” mă scutur, şi-mi zic hotărât: „Dacă eşti prieten cu ei te mănâncă de viu!”

       De câteva minute conduc mai atent. Încă puţin şi ies în şoseaua de centură unde, nu foarte departe, se află sediul firmei mele. Întotdeauna aglomerată, această zonă îmi solicită vigilenţa. Imediat ce depăşesc porţiunea cu pricina mă relaxez, revenind fără să vreau la obsesia mea. Cine o fi? Este straniu să-l văd zile la rând aproape în acelaşi loc - la vreo cincizeci de metri de punctul unde fac la stânga spre intrarea în firmă. Cred totuşi că, stresul a început să-şi pună amprenta pe psihicul meu prea încercat în ultima perioadă. Îi povestisem şi soţiei despre acest bărbat în vârstă, îmbracat foarte elegant, cu o ţinută impecabilă care, parcă, mă aşteptă în fiecare dimineaţă pe marginea străzii - unde niciun om normal n-ar sta - ridicându-şi pălăria când trec cu maşina pe lângă el. Ei nu i se păruse însă nimic extraordinar.

- O fi lucrând la firma de lângă voi, ce-i aşa de curios? Probabil te cunoaşte din vedere!

- Mda! am admis eu. S-ar putea să ai dreptate.

       Îmi propusesem să-mi vizitez vecinii pentru a-l cunoaşte, dar tot amânasem. Dornic să scap de obsesie mă gândisem chiar să opresc pur şi simplu şi să-l întreb... Ce? dezarmasem apoi. Cine eşti? De ce mă saluţi? Mi s-a părut absurd. Bine, puteam să-l iau cu maşina, să-l ajut! Era evident că mergea pe jos şi la vârsta lui îi putea fi greu, cu tot aerul său sportiv. N-am avut curajul. Nu voiam să-l deranjez şi mai ales nu aş fi suportat refuzul, darmite să devin ridicol. „Până la urmă ce-i atât de greu să merg până acolo şi să văd!” gândesc şi hotărăsc ca negreşit astăzi să fac acest lucru.

       Mă apropii de locul unde, de obicei, îl întâlnesc. Este acolo şi astăzi. Trec pe lângă el, de data aceasta ceva mai liniştit dat fiind decizia luată. Mai mult, îi răspund la salut, ceea ce nu mai făcusem niciodată. Remarc în trecere eleganţa pălăriei lui şi-mi amintesc dorinţa mea mai veche, reprimată în timp, de a purta pălării. Îmi cumpărasem una în studenţie, dar când am pus-o pe cap toţi colegii au râs de mine, inventându-mi şi o poreclă de care nu vreau să-mi amintesc. De atunci am renunţat, rămânând totuşi cu o atracţie nelămurită pentru acest accesoriu.

       O uşoară trepidaţie a maşinii mă aduce urgent în prezent. Opresc şi îngrijorat îi dau ocol, constatând cu stupoare o pană la roata din stânga faţă. Nervos din cauza ghinionului, căci numai ghinion putea fi - doar abia o cumpărasem - intru înapoi şi sun la birou să chem ajutoare. Asistenta mea îmi spune că nu are cine să vină.

- Cum n-are cine? Unde sunt toţi? mă răstesc la ea din ce în ce mai iritat.

- Păi, nu le-ai spus tu să plece devreme pe teren? Au plecat! aud explicaţia şi imediat îmi amintesc dispoziţia dată cu o zi în urmă la terminarea programului: „Mâine când vin să nu găsesc pe vreunul aici! La clienţi, toţi! Şii, atenţie! Cine nu vine până la sfârşitul zilei cu cel puţin un contract, pleacă!” ţipasem la agenţii mei socotind că sunt nişte puturoşi şi merită o lecţie.

       Clocotind de furie, înjur printre dinţi. Îmi este clar că aşa îmbrăcat în costumul meu scump, trebuie să schimb roata. Cobor din maşină şi mă duc spre portbagaj să scot cheile şi cricul. În trecere văd apropiindu-se de mine acel bărbat şi-mi spun că, prezenţa lui era tot ce-mi lipsea. Hotărât să-l ignor chiar cu riscul de a părea nepoliticos îi observ totuşi chipul liniştit, zâmbetul - enervant pentru mine în acest moment - şi privirea pătrunzătoare. Dă să-mi spună ceva, însă îl opresc întinzând mâna cu palma deschisă spre el, pavăză împotriva intrusului.

- Nu! N-am nevoie! Stai acolo!... îl reped fără să-l privesc, stabilind încă o dată distanţa dintre noi apăsând ferm cu palma aerul înspre el.

       Făcând abstracţie de prezenţa lui îmi văd de treabă. Arunc cheile şi cricul pe jos în dreptul roţii defecte, apoi revin la portbagaj să scot rezerva. Nu-i aşa de uşor, fiindcă mă împiedic de tot felul de lucruri inutile lăsate de mine acolo, tot promiţându-mi să fac ordine cândva. Trag de roată cu mânie, fără să-mi mai pese de costumul deja murdărit pe la manşete, băgat aprope cu tot bustul în portbagaj. Subit mă simt tras cu putere într-o parte şi pe negândite ajung jos, pe câmp, la câţiva metri de maşină cu acel domn peste mine. Concomitent aud o bufnitură şi zgomot de tablă îndoită. Nu-mi dau seama ce se întâmplă, iar spatele mă doare ascuţit de la căzătură. Reacţionez împingându-l revoltat de pe mine. Îi văd pălăria puţin mai încolo pe pământ şi maşina mea lovită de o alta, exact în locul unde stătusem cu câteva secunde mai devreme. Încep să tremur necontrolat pe măsură ce mintea mea decodifică ceea ce ochii văd. Privesc hipnotizat gesturile necunoscutului care acum ridicat, zâmbind în continuare ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, îşi scutură pălăria adunată de pe jos. Vreau să-i vorbesc, dar nu sunt în stare să articulez vreun cuvânt. Privesc siderat când, deodată, mă simt pipăit de nişte mâini tremurânde. Întorc capul cu greutate şi zăresc chipul răvăşit al unui tânăr de vreo douăzeci şi ceva de ani.

- Omule, eşti bine? Eşti bine? îmi tot palpează acesta îngrijorat trupul, apoi mă ajută să mă ridic în şezut după ce-i fac semn că n-am nimic.

       Îmi trec mâinile peste faţă simţind nevoia să mă ating. Ca după o explozie, gândurile mele pulverizate se sting lăsând în urmă un gol unde, doar apelativul „Omule” se încăpăţânează să ţiuie ca un semnal de alarmă.

- Oricât de sus... şoptesc privind rătăcit.

- Poftim? mă întreabă tânărul intrigat.

       Din gestul meu înţelege că n-am de gând să-i răspund şi moale, ca o cârpă, se aşează lângă mine căinându-se:

- Doamne Dumnezeule, ce era să fac! Vai de minee! o ţine aşa câteva secunde strângându-şi capul între mâini, apoi privindu-mă în ochi cu o imensă recunoştinţă continuă: Dacă nu săreai la timp eram terminat pentru tot restul vieţii...

- Dar nu am sărit, am fost tras de... bâigui eu arătând spre cei câţiva curioşi adunaţi deja la locul accidentului, căutându-l din priviri pe misteriosul necunoscut, dispărut fără urmă. Confuz, completez scrutând în continuare împrejurimile: Bine că n-a fost mai rău... 

 

Vizualizări: 255

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Da, întâlnire cu îngerul păzitor sau  cine ştie cine era? Mi-a plăcut această povestire, nu este singura la tine scrisă în acelaşi stil - întâlniri la limita realităţii. Îţi place la nebunie să construieşti povestiri din aceste subiecte. Cursivă şi bine scrisă, am citit-o cu deosebită plăcere :))

nu este singurul vis prefăcut în realitate - devenit realitate cred că e mai corect

Uneori Dumnezeu poate fi perceput la nivel senzorial.

Admir căldura, simţul tău estetic şi moral, ţinuta textelor tale. Mă luminezi!

Aceeaşi forţă epică alcătuieşte o scurtă (nu ştiu de ce nu se lungeşte, potenţial există) acţiune, din mult, în mai mult, ajungând la punctul culminat şi realizând esenţa cu succes. Trecea îngerului păzitor pe acolo pe unde este mai multă nevoie de el. Şi preocupările strict umane care ne consumă: muncă, multă muncă pentru ambiţii: vilă, maşină, lux. Cele ce sunt atât de efemere şi de neînsemnate pe lângă o clipă de viaţă.

Am citit şi am admirat acurateţea textului!

Sofy

Multumesc, Augusta! Da, ma atrage foarte mult granita dintre real si, sa zicem, fantastic. O sa-ti explic, poate, intr-o zi si de ce. :)

Cu drag,

Augusta Cristina Călin a spus :

Da, întâlnire cu îngerul păzitor sau  cine ştie cine era? Mi-a plăcut această povestire, nu este singura la tine scrisă în acelaşi stil - întâlniri la limita realităţii. Îţi place la nebunie să construieşti povestiri din aceste subiecte. Cursivă şi bine scrisă, am citit-o cu deosebită plăcere :))

nu este singurul vis prefăcut în realitate - devenit realitate cred că e mai corect

Gabriela, tu esti deja luminoasa! Ma bucur ca ti-a facut placere lectura.

Pup cu drag,

Gabriela Grădinariu a spus :

Uneori Dumnezeu poate fi perceput la nivel senzorial.

Admir căldura, simţul tău estetic şi moral, ţinuta textelor tale. Mă luminezi!

Multumesc, draga Sofy, pentru cuvintele tale, mereu frumoase si incurajatoare pentru mine. Urmeaza si textele mai lungi(am ceva in lucru), dar mai dureaza putin. Pe de alta parte imi place si proza scurta. Asadar mai scriu cate una, cand si cand :)

Imbratisari,

Sofia Sincă a spus :

Aceeaşi forţă epică alcătuieşte o scurtă (nu ştiu de ce nu se lungeşte, potenţial există) acţiune, din mult, în mai mult, ajungând la punctul culminat şi realizând esenţa cu succes. Trecea îngerului păzitor pe acolo pe unde este mai multă nevoie de el. Şi preocupările strict umane care ne consumă: muncă, multă muncă pentru ambiţii: vilă, maşină, lux. Cele ce sunt atât de efemere şi de neînsemnate pe lângă o clipă de viaţă.

Am citit şi am admirat acurateţea textului!

Sofy

Sunt încântat de povestire. Cursivă, crescendo, final pe măsură.

La aspectul grafic să lucrezi.

Drag,

da Coza.

Multumesc din suflet, Ion! Cu aspectul grafic sunt inca in razboi. :)

Admiratie,

Ion Lazăr da Coza a spus :

Sunt încântat de povestire. Cursivă, crescendo, final pe măsură.

La aspectul grafic să lucrezi.

Drag,

da Coza.

Iris, ce bucurie mai mare decat sa aflu ca lectura ti-a facut placere!

Cu drag,

iris marinov a spus :

Cu siguranţă, îngerul păzitor!

Povestire frumoasă, limpede, cu mesaj clar, citită cu plăcere.

Îngerii păzitori mereu printre noi! Mi-a plăcut! Am citit cu plăcere! Felicitări Corina!

Corina, eşti o prozatoare care atrage cititorii. Simţeam nevoia să te citesc în seara asta:) Of, de-aş avea atâta timp cât aş vrea eu... Dar mă ierţi, nu-i aşa?

Mi-a plăcut mult.

Da, Angel, sunt mereu printre noi. :) Imi cer scuze ca raspund atat de tarziu. Cateva zile n-am avut net.

Multumesc pentru semn!

Cu drag,

Nadejde Angelina a spus :

Îngerii păzitori mereu printre noi! Mi-a plăcut! Am citit cu plăcere! Felicitări Corina!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: Lazăr Vasilisia 

(CEC Bank)

*

DONATORI,

începând cu septembrie 2020:

Valeria Merca 

Sofia Sincă 

Mihaela Popa

Tudor Cicu

Nikol MerBreM

Vasilisia Lazăr 

Activitatea Recentă

Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Zăpezile de ieri a utilizatorului Cosmin Preda
cu 2 secunde în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog *** a utilizatorului Costel Zăgan
cu 2 minute în urmă
Utilizatorului Mihaela Popa îi place postarea pe blog *** a lui Costel Zăgan
cu 2 minute în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Anul Nou ce stă să vină a utilizatorului Valeria Merca
cu 3 minute în urmă
Utilizatorului Mihaela Popa îi place postarea pe blog Anul Nou ce stă să vină a lui Valeria Merca
cu 3 minute în urmă
george ioniţă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog te-am chemat a utilizatorului george ioniţă
cu 2 ore în urmă
Sofia Sincă a lăsat un comentariu pentru Manuel Constantin Matei
cu 3 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog te-am chemat a utilizatorului george ioniţă
cu 3 ore în urmă
Manuel Constantin Matei a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 5 ore în urmă
Manuel Constantin Matei şi Vasilisia Lazăr sunt acum prieteni
cu 5 ore în urmă
gabriel cristea a postat un videoclip
cu 5 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog voiaj a utilizatorului Dinca Valerian
cu 6 ore în urmă
Cosmin Preda a postat o discuţie
cu 6 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Din mărginimi de sat privesc pădurea a utilizatorului gabriel cristea
cu 7 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Din mărginimi de sat privesc pădurea a utilizatorului gabriel cristea
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog voiaj a lui Dinca Valerian
cu 7 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a lăsat un comentariu pentru Manuel Constantin Matei
cu 7 ore în urmă
Pictograma profiluluiManuel Constantin Matei şi IOAN VASILE s-au alăturat la ÎNSEMNE CULTURALE
cu 7 ore în urmă
george ioniţă a contribuit cu răspunsuri la discuţia Zăpada îngerilor, proză, Editura Grinta 2020 a utilizatorului george ioniţă
cu 8 ore în urmă
george ioniţă a postat o discuţie
cu 9 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

Labirinturi  2018 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2021   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor