Pe urmele lui Plutarh

 

   Cu o seară înainte de a pleca în drum spre Halkidiki (Grecia) am avut un vis. Sunau clopote. Pretutindeni. Sunau potcoave. Şi cai. Ţara-n primejdie mare. Ca atunci când tata îmi povestea cum a curs, precum marele fluviu, oastea ţării lângă apa Vodislavei… Mărturie îi era câmpia şi floarea-soarelui înălţând capul şi lanul de rapiţă.  Mai mult de atât, roata morii lângă care am pus noi ştergarul  şi pâinea cât un soare scăpătat dintr-o baniţă, cât lasă umbră copacul, atunci când tata îmi spunea toate astea, mă atrăgea spre taina cuvintelor abia rostite ca moara lui Călifar din povestirea lui Galaction.

    Pornit odată la drum, mi-am amintit că sosirea lui Ulise în Ithaca nu s-a făcut defel cu trâmbiţe şi surle. Fluviul rusesc din „Cântec pentru oastea lui Igor”, recitită înainte de plecare, pe de o parte, şi marea care sparge stâncile pe care se înalţă semeaţă cetatea Greciei antice înainte de a pleca Agamemnon la războiul cu Troia, pe de altă parte, cântă şi acum legenda despre Igor şi oastea lui de viteji, dar şi Odiseea eroului care a construit calul de lemn la sfârşitul războiului troian. Întreaga literatură deplânge soarta eroilor noştri. A venit însă vremea întrebărilor. A semnelor. Prin această ultimă trăsătură, tristeţea prinţului Mîşkin se leagă de perspectiva eroului legendar Igor. Pentru că autorul lui este un rus fascinat de Rusia. Pe când un erou fascinat de plaiurile noastre mioritice? „Se face plânsul candelă de nuntă” până atunci – după cum spunea Ioan Alexandru într-un cântec. Şi nu mai e mult. Nu măreţia Creatorului, ci măreţia Creaţiei, ne aşează alături de zeii pe care i-am venerat toată viaţa. Dar pentru asta trebuie să trudim din greu la foalele încinse ale focului unde s-au tot pregătit, pe nicovala Timpului, cuvintele. Nietzsche scria, în „Dincolo de bine şi de rău”, o frază (după umila mea părere, sugestivă): „trebuie să părăseşti viaţa ta, cum o făcuse Ulisse părăsind-o pe Nausicaa”, dar câţi vor înţelege câtă era, acolo, recunoştinţă şi câtă dragoste? Astfel părăsim şi noi locurile acestui centru imaginar al lumii, nu înainte de a ne strecura, pe sub barierele care ne îngrădesc trecerea, spre templul Atenei, situat în Gymnaziul de la Delfi. Observ, în măslinii pe lângă care trecem, fructe de măslin, uscate şi negre la culoare. Nu mai văzusem, până aici, decât acel fruct al măslinului, de mărimea unei „prunişoare” de pe la noi, când musca şi viespea le aplică primele înţepături nimicitoare. Crezusem, până acum, că acea culoare neagră, văzută la fructul de măslin, era doar efectul unor prelucrări chimice. Citisem, pe o inscripţionare, undeva, că Plutarh (moralist şi scriitor al antichităţii) fusese şi preot, o vreme, aici, la Templul lui Apollo de la Delfi. Scriitorul Montaigne (se spune, că şi Shakespeare) i-a folosit scrierile în operele proprii. Plutarh se născuse în Cheroneea, undeva prin apropiere. De la el am reţinut că nu e rău să chemi, la ananghie, norocul în ajutor, dar nu-i de ajuns, fiindcă trebuie să dai şi din mâini. Un sfat venit de la Plutarh: „În viaţă să asculţi şi vei profita chiar şi de pe urma celor care vorbesc de rău.” Vă mărturisesc că (Borges?) mă impresionase cu acea ştire, cum că Alexandru Macedon dormea cu Iliada sub pernă şi nu se dezlipea de ea nici în războaie. Dhammapada, pe care-l reproducea un poet buzoian (Nicolai Tăicuțu), în motto-ul la cartea sa de poeme „Sărind din piatră în piatră”, avea dreptate: „Puţini sunt, printre oameni, cei care ating malul celălalt”, în timp ce mulţimea cealaltă aleargă pe malul acesta încercând să înţeleagă cine le-a ridicat puntea pe care ei o credeau veşnic la locul ei. Datorită unei frumoase iniţiative a fiului meu - de a face o vacanţă în Grecia –, se pare că „am ajuns pe malul celălalt”. Am pornit într-o călătorie, la început de august, 2017, spre tărâmul zeilor, şi am pândit în apropierea munţilor Parnas „stafiile realităţii / încercând să scape de mine.” Sună homeric (?!) fiecare rând scris de aici, din străinătate, dar, precum spunea Marele Orb: „slavă ţie, celei ce-acum îţi descânt”, eu doar aduc laudă zeilor pe urmele cărora am pornit în călătoria noastră. Locul lui Cronos, despre care vorbeşte într-un cânt, îl luase Zeus, iar muntele Olimp, astfel „mai gol cu o iubire” ce stă „sub câte-un lan de oase al zeilor”, îmi ridică făclia cuvintelor, cât mai aproape de înălţimile unde Zeus îl întemniţase pe Prometeu, pentru dragostea lui mult prea puternică, şi asta, pentru muritorii de rând, oameni simpli şi ei. „Vulturul se va prăbuşi din nou în vis”, spui tu, Homer! Eu, însă, ştiam (fusese revelaţia mea, în ţinuturile Eladei), că cel care dăruise focul (lumina) oamenilor avea să fie eliberat de Heracle, care ajunsese şi pe muntele Elbrus în Caucaz. Hercule? O altă himeră ce mă va face să alerg până la Argos. Dragă cititorule, acum, când scriu toate astea, tocmai am sosit din Grecia, şi  încerc, prin simple cuvinte, să-ţi ridic la locul ei, în calendar, ziua proorocită de astre, pentru a-ţi găsi un binemeritat loc în cuvintele acestei patrii, numite de Nichita: Poezie. Pledoaria mea despre poezie, pesemne, îl impresionează pe fiul meu, care şi pune pe GPS, direcţia: Khaironia. Aici, unde un leu uriaş din marmură străjuieşte cu faţa către câmpul de bătălie, unde, în 338 î.Hr., cavaleria şi suliţaşii lui Alexandru Macedon au zdrobit armata grecilor din cetatea Teba. Ne învârtim în jurul statuii ce măsoară peste 5,5 m, ridicată de locuitorii Heroniei pentru a marca mormântul războinicilor de elită din antica Tebă, care, după însemnările cronicarilor, au luptat, unul şi unul, până la moarte. Oraşul, situat la circa unsprezece kilometri de Levadhia, nu mai are nimic din freamătul acelei crunte bătălii. Ne aflăm aici pentru a contempla cerul şi întreaga ordine a cosmosului, cum ar fi spus Aristotel. Privind din toate părţile leul uriaş, dominator, cu botul azvârlit peste câmpia Eladei, nu disting ce anume este şi ce anume nu este heladic în înfăţişarea lui. Dar cum nimeni nu este profet în patria lui  sugera Nietzsche , îmi pare că nici noi, aflaţi lângă temelia statuii gigant, nu suntem cu niciun pas mai aproape de tărâmul adevărului. Doar prin cuvinte redescoperim, când şi când, câte un ţinut fabulos. Doar nu am venit până aici pentru a găsi o deziluzie. O astfel de deziluzie trebuie să fi fost şi-n sufletul lui Octavian Paler, când scria următoarele: „Cândva, am fost şi eu la marginea unui deşert. Am înţeles atunci că nimic nu se poate clădi pe nisipul care a curs din clepsidră.” Dar, vorba lui Paler: „Ce înţelepciune e aceea de a porunci inimii să tacă?” Mă adresez ţie, orbule Homer, cu invocaţia unui vers al tău, prin care, unul dintre fii regelui Priam, Licaon, îi cerşea celui mai viteaz dintre ahei, îndurare: „Rogu-te Ahile-n genunchi, aibi milă şi zilele cruţă-mi…” Ca gândacul din „Metamorfoza” lui Kafka. Mă îndrept, alături de ai mei, spre locul de naştere al Greciei moderne  Corinthul antic , cu un surâs la fraza scrisă de Octavian Paler: Cum adică nu se poate clădi nimic pe nisipul scurs dintr-o clepsidră? Am vrut să notez gândul care mi-a sugerat toate astea numai că ceva, mult mai măreț decât gândul meu îmi atrage atenția. Deasupra automobilului nostru pluteşte cu aripi larg desfăcute, plutind lin, ca un planor, un vultur. Îmi pare că vulturul, acolo în văzduh, izbucneşte în râs. Că şi râde la cele stârnite de fulgurația acestor gânduri în mintea mea. Ar mai urma să văd şi cele sugerate, prin fraza scrisă de Octavian Paler: „Apoi, sub privirea uluită a lui Prometeu (vulturul  n.n.), îşi zdrobeşte capul de stâncă.” Ceea ce credeam eu că va urma, seamănă izbitor cu amărăciunea visată înainte de plecare.     

                                               (va urma

Vizualizări: 126

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Domnule Aurel Conțu: am vrut să postez aceste însemnări din Grecia. Nu m-a ajutat parola de internet a hotelului. Ba intra... ba nu! Și chiar renunțasem la idee: dar domnul Ion Lazăr da Coza m-a impulsionat să scriu totuși și după... Ceea ce am și început. Sper să folosească impresiile mele și altora. Care vor pleca în urma mea. Mulțumesc de comentariu: sunt doar un observator al acestei călătorii. Doar atât! 

Până aici a fost o călătorie benefică! Să vedem...

Mă bucur că mi-ați urmat rugămintea de a posta aceste mirabile impresii de călătorie, dacă nu o făceați - vă obligam! ...Găseam eu o metodă. :)))

Prețuire, 

da Coza

Domnule da Coza: mă bucur, acum (după astfel de comentarii), că v-am ascultat sfatul și am însăilat acasă, cam tot ce am „risipit„ pe foile mele, ici-colo, prin Grecia, timp de 7 zile. Vă mulțumesc pentru interesul dvs.

Am fost și eu prin acest locuri(nu prin toate), anul trecut. Grecii au pentru orice o legendă: pentru locuri, ape, flori. Dar tu ești o enciclopedie de legende, văd... :))

E de bine.

Am citit cu deosebită plăcere și cu plăcute amintiri,

Sofi

„eu doar aduc laudă zeilor pe urmele cărora am pornit în călătoria noastră.”

Sunt convinsă că zeii sunt fericiți.

Reușita îmbinare dintre faptele exacte, bogatele cunoștințe de cultură generală ale autorului, precum și talentul de povestitor al acestuia au născut acest text de o frumusețe deosebită. Toată admirația, maestre!

foarte frumos jurnal, citit cu interes,

     Îmi place şi bogăţia de cunoştinţe transmisă odată cu profunzimea cu care întâmpinaţi locurile descrise, de parcă ar veni ele către privirea călătorului.

     Felicitările mele!

     J' Arrive! 

Erudiție și sensibilitate!

Doamna Sofia: (După alte 3 zile -pe acasă o fugă -pe meleaguri dobrogene, mai exact Mangalia, la surorile mele, pot intra pe Laptop și transmite și admirația mea pentru plăcerea dvs. prilejuită în urma lecturii. Mult drag!

Doamnă Vasilisia: Încântat de cuvintele dvs. Dacă lectura jurnalului a plăcut și zeii sunt fericiți!

J' Arrive! Cu bucurie vă transmit salutările mele! Și cât de sceptic eram înainte de a urma sfatul lui Ion Lazăr da Coza și a așterne pe hârtie aceste impresii! Mulțumesc mult.

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

 Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de Zarra
cu 32 minute în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Poștașul, astăzi, dă beep de două ori a utilizatorului Ana C. Ronescu
cu 51 minute în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a contribuit cu răspunsuri la discuţia Textele de proză participante la Concursul „Labirinturi autumnale”, ediția a IV-a, 2017 (pag. a II-a) a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) în grupul CONCURSURILE NOASTRE
cu 1 oră în urmă
Ana C. Ronescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Poștașul, astăzi, dă beep de două ori a utilizatorului Ana C. Ronescu
cu 1 oră în urmă
Crinu Sorin Leşe a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog dilemă autumnală a utilizatorului nicolae vaduva
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Crinu Sorin Leşe îi place postarea pe blog dilemă autumnală a lui nicolae vaduva
cu 3 ore în urmă
J' Arrive! a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Poștașul, astăzi, dă beep de două ori a utilizatorului Ana C. Ronescu
cu 3 ore în urmă
J' Arrive! a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog dilemă autumnală a utilizatorului nicolae vaduva
cu 3 ore în urmă
J' Arrive! a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cântec pentru rana din vis a utilizatorului Camelia Florescu
cu 3 ore în urmă
Camelia Florescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cântec pentru rana din vis a utilizatorului Camelia Florescu
cu 4 ore în urmă
Ana C. Ronescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Poștașul, astăzi, dă beep de două ori a utilizatorului Ana C. Ronescu
cu 5 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a contribuit cu răspunsuri la discuţia Textele de proză participante la Concursul „Labirinturi autumnale”, ediția a IV-a, 2017 (pag. a II-a) a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) în grupul CONCURSURILE NOASTRE
cu 5 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a contribuit cu răspunsuri la discuţia Poeziile participante la Concursul „Labirinturi autumnale”, ediția a IV-a, 2017 a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) în grupul CONCURSURILE NOASTRE
cu 5 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a contribuit cu răspunsuri la discuţia Poeziile participante la Concursul „Labirinturi autumnale”, ediția a IV-a, 2017 a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) în grupul CONCURSURILE NOASTRE
cu 5 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cântec pentru rana din vis a utilizatorului Camelia Florescu
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog Cântec pentru rana din vis a lui Camelia Florescu
cu 6 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Poștașul, astăzi, dă beep de două ori a utilizatorului Ana C. Ronescu
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog Poștașul, astăzi, dă beep de două ori a lui Ana C. Ronescu
cu 6 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog dilemă autumnală a utilizatorului nicolae vaduva
cu 6 ore în urmă
Postări de log efectuate de Ana C. Ronescu
cu 6 ore în urmă

frecvență trafic

© 2017   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor