Gălăgia...

 

          Gălăgia... Are şi asta o poveste...

          Eu o percep ca pe o mască perfidă, sigur, pentru că nu văd cum altfel poate fi masca.  Atenţie însă ! Aici este vorba despre masca înfiorătoare a  vidului sufletesc, masca lipsei de comunicare. Omul mileniului al III-lea, care simte că nu este ascultat şi, mai ales, nu este înţeles, substituie cumva trauma pe care o trăieşte sau poate chiar şi-o ascunde făcând gălăgie,  mare gălăgie, zarvă, ba chiar larmă... Numai dacă deschidem televizorul, radioul, computerul sau răsfoim un banal ziar şi ne vom convinge. (sic !)

          Omul noului mileniu simte o nevoie acută de a-şi umple golul sufletesc prin vorbe. Parole... Parole... Primordială este deci exprimarea cu orice preţ, exteriorizarea. Şi nici nu ştiu dacă îşi dă seama că izvorul logoreei sale este tocmai lipsa de comunicare. Pentru că nu are timp şi, mai ales, nu are răbdarea de a-i asculta pe ceilalţi. Nu are însă complexe că el însuşi nu are răbdarea de a-şi asculta semenii, ba dimpotrivă ţine morţiş să fie ascultat. Este important sau nu ceea ce spune,  interesează sau nu pe cineva opinia sa, egocentricul nostru trebuie cu orice preţ să-i convingă pe ceilalţi că în jurul său se învârteşte lumea. Este buricul pământului, ce mai... De aceea, atunci când nu vorbeşte, scrie. Deci face tot... gălăgie. Ba chiar i se pare că nimeni până la Măria Sa nu a fost în stare să lege două-n tei asemenea lui. Nu... El este suficient sieşi. Este Alfa şi Omega. Începutul şi sfârşitul. Interesant este faptul că fiind rob al acestei gândiri meschine, malefice,  trăieşte continuu drama neputinţei de a fi, într-adevăr, ceea ce se crede. Pentru că, da, are şi momente de luciditate rece, precum lama unui cuţit. Trezirea se produce inevitabil la un moment dat şi simultan, desigur, drama, drama imposibilităţii obiective de a se ridica, de a fi la înălţimea idealului propus - un piedestal mult prea înalt, dacă nu chiar firmament unde-ar vrea să dăinuie ca stea...

          Precum vedem însă drama eroului nostru nu are un temei real, ci este hrănită copios de propria-i imaginaţie, de propria-i  angoasă, de spleen-ul, de apăsarea, de neputinţa sa.  În permanenţă este fatalmente măcinat din interior de o sete de absolut sinucigaşă, am putea spune. Şi cum absolutul este intangibil, trece iarăşi şi iarăşi prin furcile caudine ale propriului eu, o ia mereu de la capăt într-o ardere continuă. Pentru că, să ne înţelegem, nu este deajuns cuvântul. Cuvântul neacoperit de faptă rămâne gol-puşcă şi asemenea lui rămâne şi sufletul în calea viscolelor, a crivăţului. Egolatrul nu realizează însă de unde-i izvorăşte limbuţia. Adevărat este însă şi faptul că dacă ar înţelege, cercul s-ar închide şi noi despre cine am mai face voroavă !? 

          Centru al universului par excellence narcisistul vede, aşadar, în semenii săi doar instrumente, mijloace facile de a-şi pansa orgoliul rănit de furtuni, de uragane, desigur, imaginare. Pentru că, da, orice i-am putea reproşa acestuia, numai lipsă de imaginaţie nu. Dimpotrivă. Chiar imaginaţia exacerbată este cea care îi alimentează egoismul, egocentrismul, continua sfâşiere în lupta cu sine şi cu lumea. Are de câştigat creaţia, cu observaţia că prea plin de sine, prea mândru ca să asculte păreri uneori pertinente, egocentricul poate pierde din vedere un aspect esenţial muncii creatoare: critica şi, mai ales, autocritica. 

          Paradoxal este însă un lucru: tocmai libertatea de exprimare este cea care sugrumă încă din faşă acţiunea. Vorbim mult şi facem tot mai puţin. Gălăgia, tărăboiul cu orice preţ, ia locul faptei...  « Fapte, nu vorbe »,  sună preceptul biblic de care, se pare, omul modern se îndepărtează pe zi ce trece tot mai mult. In egolatria sa el este suficient sieşi, dar pe de altă parte tot el este acela care se simte tot mai înstrăinat, tot mai frustrat,  alienat. Străin de sine, străin de lume, în luptă continuă cu sine şi cu propriile fantasme, într-un conflict permanent cu sine şi cu tot ceea ce îl înconjoară, omul modern, contemporan, descoperitor al atâtor leacuri, nu-şi găseşte sieşi leac, şi anume leacul sufletului său tot mai bolnav, rătăcit printre roboţii, care cât de curând îi vor lua cu desăvârşire locul.

          Cutremurător ! Alte comentarii !? Cred că-s de prisos !      

 

Vizualizări: 134

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Felicitări organizatorilor inimoşi, juriului şi colegilor, care mi-au confirmat ceea ce doar intuiam. Insemne Culturale este familia mea ce nu se sfieşte să mă tragă de mânecă atunci când calc alături ajutându-mă să nu cad în prăpastie.

Felicitări!

Vă mulţumesc!

Felicitări!

Felicitări!

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: Lazăr Vasilisia 

(CEC Bank)

*

DONATORI,

începând cu septembrie 2020:

VALERIA MERCA 

SOFIA SINCĂ 

MIHAELA POPA

TUDOR CICU

VASILISIA LAZĂR 

Activitatea Recentă

Lui Chris i-a plăcut discuţia În lume (2) a lui Marginean Liliana
cu 3 minute în urmă
Mihai Katin a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 2 ore în urmă
Mihai Katin a lăsat un comentariu pentru Sofia Sincă
cu 2 ore în urmă
Lui gabriel cristea i-a plăcut discuţia Fata tatii a lui Marginean Liliana
cu 3 ore în urmă
Darie Giurgiu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog înțelepții a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Lampa lui Diogene a lui Costel Zăgan
cu 6 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Manuscrisele inimii a utilizatorului gina zaharia
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Manuscrisele inimii a lui gina zaharia
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Cântecul sângelui a lui Dolha Paul-Alexandru
cu 6 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog înțelepții a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog înțelepții a lui Darie Giurgiu
cu 6 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haiku a utilizatorului Adina Speranta
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Haiku a lui Adina Speranta
cu 6 ore în urmă
Chris a contribuit cu răspunsuri la discuţia Sfântul (de Ion Lazăr da Coza) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 6 ore în urmă
Lui Chris i-a plăcut discuţia Sfântul (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 6 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a contribuit cu răspunsuri la discuţia Casa (de Ion Lazăr da Coza) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 12 ore în urmă
Lui Vasilisia Lazăr i-a plăcut discuţia Casa (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 12 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a postat o discuţie
cu 12 ore în urmă
Lui Dorina Cracană i-a plăcut discuţia Cu Marin Ifrim în vizită la poetul Ion Gheorghe a lui Tudor Cicu
cu 14 ore în urmă
Lui Dorina Cracană i-a plăcut discuţia În lume (1) a lui Marginean Liliana
cu 14 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor