Umblă de multă vreme fără țel pe străzile orașului de pe coasta mării. De când? Nici el nu mai știe. Poate de ore, poate de zile, ori de săptămâni. Nici măcar nu-și mai aduce aminte cum se cheamă orașul acesta și cum a ajuns el aici. Totul pare un vis, straniu, tulbure și amenințător.
      Își aduce aminte, ca printr-o ceață străvezie, că a avut cândva o viață, un loc în lume, un rost în societate, o familie, soție și copii, o slujbă, preocupări înalte, planuri și idealuri, dorințe și scopuri de-a valma. Care parcă treptat s-au surpat undeva într-un soi de neant, s-au năruit cum se năruie castelele de nisip sub asaltul valurilor mării, s-au destrămat cum se destramă în vânt pânza putrezită de ploi și de omături. A avut cândva de toate, azi nu mai are nimic, decât un trup îmbătrânit și uzat peste măsură, altădată atletic și sportiv, îmbrăcat în straie ponosite și decolorate de vreme, încălțat cu bocancii vechi și scâlciați cu care cândva urca sprinten munții și bătea toate coclaurile.
      Azi abia își mai poartă trupul masiv și greoi pe străzile întortocheate ale urbei medievale, fără să coboare în cartierele moderne ale stațiunii marine, se învârte năuc doar pe străzile cu clădiri joase și întunecoase, ascunse de grădinile stufoase, pe trotuarele vechi și crăpate, pe sub copacii bătrâni și umbroși care-i ascund prezența fantomatică, pe lângă gardurile de fier forjat din dosul cărora îl latră furioși câini masivi și colțoși.
      Merge fără șovăire și fără oprire, deși de mult nu mai știe unde vrea să ajungă. Dar merge, ca în transă, ca sub vraja unui țel măreț și îndepărtat, ca sub magia unei fata morgana. Se învârtește mai mult într-un cerc vicios prin cartierul întunecos unde nu știe prea bine când e zi și când e noapte, când e soare și când e doar lumină de lună.
      Nimeni nu-l cunoaște și nu cunoaște pe nimeni. E un străin în oraș, toți îl privesc ciudat, unii doar curioși, alții speriați, alții de-a dreptul enervați de prezența lui stranie în lumea lor. Câinii îl latră de după fiecare poartă, ochi dușmănoși îl urmăresc de după obloanele masive de stejar ori de după zăbrelele de fier forjat.
      Dar și în el crește parcă la fiecare pas un val de ură ca o maree neagră, împotriva tuturor, împotriva a tot și a toate. Din tot ce a simțit cândva frumos și luminos a rămas doar o ură ca o zgură murdară pe coșul de fum al unui vechi furnal. Și se simte la rândul lui înconjurat de un val de ură și dispreț, respins parcă până și de câinii și pisicile din cartier, de copacii gârbovi și de pietrele drumului. Mănâncă doar ce găsește pe la tomberoane și prin curțile restaurantelor, disputându-și bucata de hrană cu câinii maidanezi. Doarme pe apucate, prin boschetele parcurilor, ori pe sub podurile orașului. Doarme puțin și agitat, iepurește, cu spaime la fiece mișcare din jurul lui și atacuri de panică la fiece aducere aminte.

      Dinspre mare se arată zorile, însângerate, înroșind crestele valurilor ce se alungă unele după altele spre țărm. Se trezește brusc sub podul de piatră, tresărind speriat din somnul agitat și plin de coșmaruri tulburi. Și deodată un dor năvalnic îl ia parcă pe sus și-l împinge spre mare. Părăsește pentru prima oară cartierul bătrân, bătut fără țel vreme îndelungată și se duce, aproape alergând, aproape chiuind ca în copilărie, spre țărmul de nisip, coboară aleea dreaptă spre plajă, cu picioarele parcă dintr-o dată mai ușoare, deși sunt zdrobite de mersul îndelungat, rănite și pline de sânge în bocancii vechi, militărești. Dar acum aproape că nu le mai simte, parcă mai mult plutește spre apa lucind magic sub paloarea zorilor purpurii. La marginea fâșiei de nisip se oprește, ezită să se apropie de apa mării, ceva ca un frig interior îl face să se scuture și parcă ar vrea să se întoarcă iar la marșul lui nesfârșit și fără nici o noimă prin orașul de sus.
      Dar marea îl atrage irezistibil. Pășește spre apa care se unduiește amețitor sub ochii lui. Face un pas spre valul spulberat la țărm, apoi se oprește ca în fața unui sacrilegiu. Ca într-un ritual magic își leapădă hainele murdare și grele, încărcate de vreme, apoi bocancii scâlciați și scorojiți. E gol și se simte ușor ca o pasăre în zbor. Ori ca un pește alunecând în apele verzui.
      Pășește în apa rece care-l înfioară din creștet până-n tălpi, ezită un moment cu piciorul în aer, apoi înaintează tot mai hotărât în valurile tot mai mari și apa tot mai adâncă. De la o vreme nu mai simte fundul mării, dar înaintează ca sub impulsul unei dorințe irepresibile, se afundă tot mai mult în apa mătăsoasă a mării și parcă un cântec de sirenă i se înfiripă pe buze și două versuri, citite cândva, în tinerețe, îi răsună în minte: „căci și râul cel mai ostenit sub soare/ tot află undeva odihnă-n mare”. Da, odihnă în mare... ce poate fi mai de dorit?
      Cândva era un fidel îndrăgostit al mării, înotând ca un pește, jucându-se cu marea în toate felurile, ca și cu o iubită mlădioasă și alunecoasă. Dar acum nu mai simte nevoia să înoate voinicește, îmbrățișând apa cu brațele sale vânjoase, arcuindu-se și afundându-se, apoi tâșnind la suprafață, asemeni unei viețuitoare marine. Acum se lasă doar moale îmbrățișat de mare, ca un prunc purtat pe brațele ei unduioase.
      Din mare se ridică, măreț și orbitor, soarele, împrăștiind văpăi peste valuri. Se abandonează apei până când simte valurile plesnindu-i buzele, bătându-i obrajii, apoi ochii, apoi acoperindu-i fruntea și părul. Înghite fără să vrea o gură de apă sărată, care-i parcă-i face plăcere, apoi încă una, bea cu o sete ciudată din apa sărată până când simte un nod în stomac și o senzație de vomă iminentă.
Atunci se lasă cu totul cuprins de apa mării, privind nepăsător la bolboroseala aerului care-i iese pentru totdeauna din plămâni. O vreme plutește spre adânc, ușor și nemișcat ca în vis. Apoi deodată tresare, se zbuciumă și ar vrea să înoate spre suprafață, să vadă iar soarele înălțându-se maiestuos din valuri. Dar parcă nu mai are nici mâini și nici picioare care să-l ajute. Se scufundă lin în masa stranie de apă verzuie ce pare liniștită, dar în urechi îi bubuie tot mai tare o canonadă de tobe anunțând parcă un sfârșit de lume, ca o cascadă uriașă de stânci prăbușindu-se spre adâncuri. Iar în ochi îi crește o lumină orbitor de albă, venind parcă amenințătoare spre el.
      Apoi, treptat, în urechi răpăitul tobelor se îndepărtează iar în ochi lumina orbitoare se stinge și peste tot necuprinsul se așterne întunericul deplin și pacea desăvârșită.

Vizualizări: 56

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Titlul nu devoalează  dramatismul prozei dusă până la tragism, dar îndulcit de sentimentul plin de eliberare, libertate...

Remarc, încă o dată, predilecția pentru temele grele, duse la extrem, dar necesar a fi dezvăluite. Un atribut scrierilor tale este curajul. Doamne, ce descrieri! Ce amănunte în filigran, o lucrătură artistică de orfevrărie stilistică.

Atunci când cititorul intuiește finalul, devine părtaș acestui gest de eliberare! am intrat în mare, l-am însoțit doritoare să-l văd cruțat de suferință. Foarte bună scriere, m-a făcut să palpit în ritmul impus de autor.

Uneori, este bine să simțim suferința astfel, poate așa mulțumim divinității pentru ceea ce avem!

Admirație, prietene, aDa

Bună, Ada! Titlul, într-adevăr, pare banal și nu prevestește deloc tragedia omului căzut, învins, debusolat și hăituit de toți și de toate, care-și găsește, într-un fnal, odihna în mare. 

Preferința mea e într-adevăr pentru teme cruciale, semnificative pentru această misterioasă și plină de peripeții trecere a noastră pe pământ, teme dar și personaje tipice pentru o întreagă categorie de ființe umane. Încerc să scriu texte „exemplare”, cam în felul în care sunt și așa-numitele „nuvele exemplare” ale lui Miguel de Unamuno.

„Intrarea în mare” e de fapt un fel de eliberare de povara pământească, o revenire la „matcă” a ființei vii care-și găsește liniștea desăvârșită doar în adâncurile încremenite ale mării.

Mulțumesc mult pentru lectură și mai cu seamă pentru comentariul extins. Mulțumesc infinit pentru aprecieri!

O zi frumoasă de martie îți doresc în continuare!

Ada Nemescu a spus :

Titlul nu devoalează  dramatismul prozei dusă până la tragism, dar îndulcit de sentimentul plin de eliberare, libertate...

Remarc, încă o dată, predilecția pentru temele grele, duse la extrem, dar necesar a fi dezvăluite. Un atribut scrierilor tale este curajul. Doamne, ce descrieri! Ce amănunte în filigran, o lucrătură artistică de orfevrărie stilistică.

Atunci când cititorul intuiește finalul, devine părtaș acestui gest de eliberare! am intrat în mare, l-am însoțit doritoare să-l văd cruțat de suferință. Foarte bună scriere, m-a făcut să palpit în ritmul impus de autor.

Uneori, este bine să simțim suferința astfel, poate așa mulțumim divinității pentru ceea ce avem!

Admirație, prietene, aDa

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Costel Zăgan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia îngerului cu o singură aripă a utilizatorului Costel Zăgan
cu 3 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog vorbind despre felul în care arăți a utilizatorului petrut dan
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog În spatele soarelui a lui Nikol MerBreM
cu 13 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog În spatele soarelui a utilizatorului Nikol MerBreM
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog Sonetul călătorului a lui Răduță If. Toader
cu 14 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Sonetul călătorului a utilizatorului Răduță If. Toader
cu 14 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog precum un sticlar ce modelează obiecte cu respirația sa controlată a utilizatorului petrut dan
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Sonetul călătorului a lui Răduță If. Toader
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog locuiesc deasupra unui supermarket chinezesc a lui Nuta Craciun
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog În spatele soarelui a lui Nikol MerBreM
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Lacrimi a lui Vasilisia Lazăr
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Nimic nu e visare a lui gabriel cristea
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Aştepţi tăcut să te întorci acasă a lui Camelia Ardelean
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Lună destrămată a lui Camelia Ardelean
cu 15 ore în urmă
Postare de log efectuată de Stanescu Valentin
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Sonetul e-o mătase deşirată a lui Camelia Ardelean
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Cu traista-n băţ am pribegit prin lume a lui Camelia Ardelean
cu 15 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA azi de ziua ta a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Mai lasă-mă o vară (sonet) a lui BOTICI GABRIELA
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Figuri de lut (sonet) a lui BOTICI GABRIELA
cu 15 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor