– Bre, Natalițî, mulțămiesc! – zise Aglaia pe limba vecinei, conducând-o ușurel spre ieșire. Când ușa s-a închis în urma ei, adevărul a izbit-o drept în plex: Timp pierdut! Așa-ți trebuie dacă stai toată ziua la palavre și nu-i vinovată Natalița, tu ești! c-ai antrenat-o la prostii și te-ai complăcut. Schimbă foaia, madame, trezește-te! Hai, bea-ți cafeaua și fă-ți un plan!
Nici n-a apucat să aprindă aragazul că s-a aprins telefonul, iar vocea interlocutoarei se precipita explicând:
– Fa, Aglaie, fatuca îi dracu pi pamânt, sî-ți zîc... Olieacă, olieacă, sî-mi fac crușia cî am pominit pi... Doamni, iartî!
– Natalițo, fă-ți cruce, spune toate rugăciunile pe care le știi, dacă ți-ai spurcat gura bea agheazmă și lasă-mă să-mi beau cafeaua în liniște... și a închis.
A pus ibricul cu apă pe flacără. A luat o coală „A4”, s-a uitat spre calendar încercuind data și-a înscris-o deasupra colii, apoi dedesupt cu majuscule „Cumpărături” și-a subliniat. Am început ultima cutie de chibrituri, ar trebui să cumpăr o duzină, dar poate mai adaug ceva pe parcurs, că n-o să mă duc la magazin doar pentru câteva cutii și, ia să văd! cât e ceasul?... O, e deja zece trecut, dar lasă că ies mai târziu, acum, e cam răcoare și se mai încălzește până atunci. Mă relaxez în sufragerie, pe îndelete, îmi fac un program. Să iau hârtia cu mine.
Fotoliul o îmbrățișă drăgăstos cu aromă îmbietoare de cofeină. Deasupra cafelei, aburul se împletea și se despletea transparent în fuioare. În față, un cucui de toată frumusețea în mijlocul peretelui nu-i da pace: Oare cât o costa un goblen? Cât timp îmi ia să-l cos? Ei, abia mi-am schimbat ochelarii și iar vine nora:„Vai, mămică, ce frumos este! Nu mi-l dai?” „Ia-l!” Gata! Nu mai cumpăr... mai bine gust cafeaua, mîîî, o mai las puțin să se răcească... Totuși peretele e prea gol. Trebuie să pun un tablou, dar ce? O, da! Îmi iau un puzzle, unul mare de 4000 de piese, iarna bate la ușă, ce-o să fac? și mă ajută Nata... Na! Nici nu apuc să-i pronunț numele în gând și mă sună:
– Ceva noutăți, Natalițo?
– E frumos, fa Aglaie, sî-și batî joc fata iasta, di batrânețili mieli? Îți zîc, îi unsă cu toati alihiile, dar nici io nu-s proastă. Să-ți spun...
– Natalițo, nu mi-am terminat cafeaua, te sun eu! și-a închis.
Să dau niște telefoane, pe fiu-meu nu-l sun, e la serviciu, ședințe, chestii-trestii, o sun pe Maria! Am uitat, e în Italia, i-a născut fata un nepot... Să fie sănătos! Ei, era bine dacă aveam net, să nu uit diseară când sună fiu-meu să-i spun să-mi aducă calculatorul, ce m-o fi apucat să-l refuz? doar n-o să rămân analfabetă în cibernetică, să-mi facă adresă, da! și-o să vorbesc cu Maria pe facebook că ea are, s-o întreb ce-a vizitat și ea să-mi spună cum orăcăie brotacul... ce distracție! Pe cine să sun? A! pe... Nu, nu, cu... am vorbit aseară, nimic noutăți, sun pe... nu, categoric nu! iar începe să se văicărească, n-am chef, pe... sărim, s-a sclerozat săraca! Pe... la naiba, n-am pe cine. Deschid televizorul? Ce să văd? La ora asta nimic interesant, doar butonez canalele și căpiez. Ce să fac? Ce să fac? Mai bine sorb cafeaua dintr-o înghițitură, să scap de-o grijă. Mîîî, e bună, n-are gusturi rele noră-mea! și dacă mă gândesc, chiar e fată bună...
Așeză ceșcuța golită pe farfurioară privindu-i transparența, forma și modelul imprimat... Asta, mi-a dăruit-o Natalița. Ce drăguț din partea ei!... A! S-o sun! O scot în lume!
– Alo! Natalițo, te invit la o prăjitură în centru... Îmbracă-te! În drum, cumpărăm reviste cu integrame și sudoku... ne aerisim și ne culturalizăm. Cu o condiție! să nu-mi mai zici „fa”, eu îți spun madam Natalița și tu madam Aglaia, suntem doamne! Ai înțeles?
– Îhî!
– Se poate, madam Natalița? Ce-am hotărât? Ești o doamnă, fară „îhî”!
– Da! dacă așa vrai, dar sî-ți povestiesc...
– Spune! Repejor, n-o lungii!
– Fata m-o îmbrobodit cu vorbili, dar io m-am dișteptat după șe-am intrat în casa mie. Șî zîc, amu: când o vinit fumeia di sarviși, o invitat-o în sufrajierie, nu? – cî draguțul iera în bucatarie, iar când am mers io, pi mini m-o chiemat în bucatarie – cî draguțul iera în sufrajerie șî m-o amiețît cu vorba că draguțul e șireș, cî-i japonez, mi-o zîs șî numili șeva cu... sac... sac... am uitat cum i-o zîs șî parcî mi-o pus sacul pi ochi... Bre, cum sî înfloreascî un copășiel di o palmî? și io știu că șireșii ori sunt amari adecă salbatiși, ori îs dulși adecă altoițî, di undi japoniez?
– Madam Natalița, vezi de ce vreau să ieșim? Gata, schimbăm jocul, ne-am îmbâcsit în bloc. Să știi că există cireș japonez, chiar și un festival al florilor de cireș „Sakura”, iar dacă e de-o palmă e un bonsai și înflorește.
– Da și dișteaptî iești... Sî-mi pun părul pi moațî?
– Lasă moațele, iei pălărie, madam Natalița! Gata discuția despre fată, ea cu ale ei, noi cu ale noastre... Îmbracă-te, vin să te iau la plimbare... Hai, pa!
( va continua)
Cuvinte cheie :
Mulțumesc de citire și semn celor șapte membri!
Frumos, lecturat dintr-o suflare!
Beau o cafea și citesc și tot citesc, cu gândul la fotoliul de acasă, Doamne, ce mult îmi lipsește!
Mulțumesc, Emil! Comentariul tău îl completez cu o melodie lansată în 1987:
https://www.youtube.com/watch?v=Fc3yfQIusdg
Postez un comentariu despre Mirabela Dauer, să-ți ocupe mintea :))
„Într-o zi, cu mulţi ani în urmă, bunică-mea îmi făcea semn să deschid şi eu radioul mai repede. Am întrebat-o ce vrea şi mi-a spus emoţionată: Cântă fata aceea blondă -COTOIUL DIN ODAIE ! Ascultă şi tu!”
Nu sunt chiar cât un fotoliu dar te îmbrățișez cu drag!
Emil Dumitru a spus :
Frumos, lecturat dintr-o suflare!
Beau o cafea și citesc și tot citesc, cu gândul la fotoliul de acasă, Doamne, ce mult îmi lipsește!
Mulțumesc frumos pentru a opta inimioară!
Salut emanciparea!
da Coza
M-a impresionat mult acest fragment:
Să dau niște telefoane, pe fiu-meu nu-l sun, e la serviciu, ședințe, chestii-trestii, o sun pe Maria! Am uitat, e în Italia, i-a născut fata un nepot... Să fie sănătos! Ei, era bine dacă aveam net, să nu uit diseară când sună fiu-meu să-i spun să-mi aducă calculatorul, ce m-o fi apucat să-l refuz? doar n-o să rămân analfabetă în cibernetică, să-mi facă adresă, da! și-o să vorbesc cu Maria pe facebook că ea are, s-o întreb ce-a vizitat și ea să-mi spună cum orăcăie brotacul... ce distracție! Pe cine să sun? A! pe... Nu, nu, cu... am vorbit aseară, nimic noutăți, sun pe... nu, categoric nu! iar începe să se văicărească, n-am chef, pe... sărim, s-a sclerozat săraca! Pe... la naiba, n-am pe cine. Deschid televizorul? Ce să văd? La ora asta nimic interesant, doar butonez canalele și căpiez. Ce să fac? Ce să fac? Mai bine sorb cafeaua dintr-o înghițitură, să scap de-o grijă. Mîîî, e bună, n-are gusturi rele noră-mea! și dacă mă gândesc, chiar e fată bună...
E despre singurătate. E despre bătrânețe. Și despre multe altele. Bine surprins! Și, ca să râdem puțin (un râs totuși amar), noroc cu Natalița. Cine nu are una, să cumpere!
Bravo, Mihaela!
Mulțumesc! Oare emanciparea e calea? Cred că: depinde de cum o înțelege fiecare!
Ion Lazăr da Coza a spus :
Salut emanciparea!
da Coza
Mulțumesc, Lisia! Cine n-are o „Natalița”, ar trebui s-o găsescă. Suntem ființe sociale de când Dumnezeu a oferit o Evă, parteneră lui Adam, că Lilith o luase razna, se emancipase. :))
Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :
M-a impresionat mult acest fragment:
Să dau niște telefoane, pe fiu-meu nu-l sun, e la serviciu, ședințe, chestii-trestii, o sun pe Maria! Am uitat, e în Italia, i-a născut fata un nepot... Să fie sănătos! Ei, era bine dacă aveam net, să nu uit diseară când sună fiu-meu să-i spun să-mi aducă calculatorul, ce m-o fi apucat să-l refuz? doar n-o să rămân analfabetă în cibernetică, să-mi facă adresă, da! și-o să vorbesc cu Maria pe facebook că ea are, s-o întreb ce-a vizitat și ea să-mi spună cum orăcăie brotacul... ce distracție! Pe cine să sun? A! pe... Nu, nu, cu... am vorbit aseară, nimic noutăți, sun pe... nu, categoric nu! iar începe să se văicărească, n-am chef, pe... sărim, s-a sclerozat săraca! Pe... la naiba, n-am pe cine. Deschid televizorul? Ce să văd? La ora asta nimic interesant, doar butonez canalele și căpiez. Ce să fac? Ce să fac? Mai bine sorb cafeaua dintr-o înghițitură, să scap de-o grijă. Mîîî, e bună, n-are gusturi rele noră-mea! și dacă mă gândesc, chiar e fată bună...
E despre singurătate. E despre bătrânețe. Și despre multe altele. Bine surprins! Și, ca să râdem puțin (un râs totuși amar), noroc cu Natalița. Cine nu are una, să cumpere!
Bravo, Mihaela!
Mulțumesc frumos celor zece! Și de la mine „10”!
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor