Ziraxes (I)

[Gabriel Cristea]

 are ale cetății Histria. Cetate ridicată și denumită Istros din Pont de milesienii ionieni¹, buni și încercați corăbieri, în anul 657 î.Hr., în timpul celei de-a 33-a Olimpiade din Elada

   Trecând de poarta de intrare a cetății - brusc imaginea se va schimba - vei vedea cu ochii minții strada principală pavată cu lespezi de piatră ce duce spre Agora², forfotind de care trase de cai, încărcate cu tot felul de bunătăți autohtone sau aduse din Elada, Latium, Egipt, Eritreea sau Persia.
   În centrul pieței, vei vedea tarabele zgomotoase ale comercianților ahei, ce se tocmesc cu negustorii veniți de pretutindeni pentru a cumpăra și vinde la preț bun în drahme, dar mai ales la troc. Mai la dos de tarabe, în stânga pieței, sub niște colonade colorate în portocaliu, prin care adie briza pontică, stau vânătorii și pescarii geți și peucini care beau vin din vase de lut oenochoe³, așteptând să-și vândă blănurile argăsite din toamnă și peștele sărat.
     E zarvă mare în cetatea Istros. Azi au loc sărbătorile anuale în cinstea zeului Dyonissos.
   Chiliarchul⁴, la solicitarea Sfatului Areopag⁵, împreună cu doi hopliți⁶ verifică gărzile cetății, buna aprovizionare a ei și posibilele opaițe care ard încă din timpul nopții, pentru a preîntâmpina vreun incendiu.
   Colegiul celor zece strategi, în frunte cu arhontele polemarch⁷, este pregătit să-i primească în Bouleterion⁸ pe cei mai de seamă soli ai Romei și ai Regatului Get.
    Toți cetățenii sunt îmbrăcați cu cele mai bune straie de sărbătoare, mișunând de-a lungul și de-a latul Agorei spre a cumpăra bucate și vinuri alese.
     Putini din trunchiuri de stejar pline ochi cu brânză sunt aduse în carele cu boi, de către păstorii geți. Apoi, tot geții aduc ceară din cea mai pură și miere de albine.
    Căruțele pline cu grâu și mei de culoarea aurului așteaptă pe cheiul portului să fie încărcate pe corăbiile grecești și romane. Recoltele au fost îmbelșugate și prețul a scăzut, iar comati⁹ în straie zdrențuite se burzuluiesc la negustorii greci și cei din Latium, tocmindu-se la preț.
     Munca lor pare în zadar față de prețurile ce scad an de an, ajungând astfel în pragul sărăciei. Deși anul acesta n-au mai fost incursiuni de jaf ale sarmaților și sciților, ei rămân tot păgubiți din cauza prețului mizerabil al baniței de cereale, dictat de la Roma.
     Tot polisul istriean este animat de straie viu colorate, de vacarmul negustorilor, de taverne pe ale căror terase încep să se simtă mirosurile aromate ale condimentelor exotice din bucătării și să se golească una după alta amforele cu vin.
     Tarabele mustesc de fructe exotice aduse din Eritreea și Egipt, de ulei de măsline, citrice și vinuri : cele dulci din Santorini și Creta, cele aromate din Lesbos și Corfu, cele mai bune din Rhodos și Macedonia. Apoi mătăsuri și covoare frumos lucrate din Persia, colorate și aromate condimente necunoscute aduse din India cea îndepărtată și îmbietoarele pastrame de morun afumat, autohtone.

    Negustorii artizani vând brățări, cercei, inele din aur și argint, șiraguri de mărgele cu perle și cele din sticlă colorată, pentru cei mai puțin avuți. Alături sunt înșirate mici efigii sculptate în marmură ale zeităților Atena Pallas, Apollo, Dionysos, Artemis, Poseidon și ale frumosului Orfeu.

   Clădirea Bouleterion-ului se ridică somptuoasă la capătul stăzii Dromo Anatolika¹⁰, în imediata apropiere a Agorei. Zidurile din calcar alb sunt împodobite cu ghirlande de flori nemuritoare de un violet strident. Coloanele în stil corintic de la intrare, cu capitelurile sculptate în flori de acant, străjuiesc impetuos fațada acesteia, dându-i un aspect zvelt. Tholosul¹¹ clădirii este realizat simplu, din două ape, cu țigle ondulate de culoare roșie-portocalie.
     Treptele pavate cu blocuri masive de piatră sunt înțesate de cetățeni, care discută aprins despre solia romană a lui Antonius Hibryda, proconsulul Macedoniei, și cea a regelui get Burebista.
      De zece ani Imperiul Roman, cu legiunile generalului Licinius Lucullus, a pătruns în bazinul sferei de influență a regelui Mithridate, preluând hegemonia asupra cetăților vest-pontice grecești, stabilind cu lăcomie noi forosuri¹² și manipulând prețurile produselor în favoarea Romei. Toate aceste acțiuni au fost făcute în detrimentul autohtonilor geți și ale coloniștilor ahei - sub insidioasele tratate defoedus aequum¹³ devenite apoi foedus iniquum¹⁴ - , creând o stare de revoltă.

    Cetățenii sunt profund nemulțumiți de politica proconsulului Macedoniei, Hibryda, prietenul lui Cicero, care speculând instabilitatea politică de la Roma face legi proprii pentru îmbogățirea lui și a camarilei sale.
     Copii poznași și gălăgioși sunt pretutindeni pe străzile înguste și răcoroase ale polisului, jucându-se pe pavaj cu bile colorate din sticlă.
     Tufele de sălcioară pontică și iasomie împăduresc fâșia de plajă situată în partea estică a cetății, acolo unde este portul cu cheiurile corăbiilor, așa încât miresmele îmbătătoare răzbesc peste groasele ziduri ale cetății.
       În port, zarva și furnicarul prilejuit de încărcarea corăbiilor cu cereale, untdelemn, ceară, miere și blănuri, se stinge odată cu apusul Soarelui. Comercianții și corăbierii mulțumiți se îndreaptă spre Agora, acolo unde aezii¹⁵ au început să cânte în fața tavernelor, peanuri¹⁶ și imnuri închinate lui Apollo, Dionyssos și Nemesis, folosind lyrele, aulodiile, krotalele și megadisurile¹⁷. Doar marinarii de veghe, plini de obidă, au rămas la corăbii, jucând zaruri și certându-se pentru un pumn de drahme.
       Mâine, după sărbătorile lui Dionyssos, se vor face primirile soliilor de către polemarchul polisului împreună cu cei zece strategi ai Sfatului, când diplomația aheilor va fi pusă la mare încercare. Cetatea are  două perspective : a păcii formale - dacă amenințarea violenței va fi suspendată de acordul între Istros și una din forțele reprezentate de solii - , sau a păcii imperiale - dacă amenintarea violentei din partea Romei este atat de mare, incat îi impiedică pe ceilalți să recurgă la violență - , ca fiind singurele posibile.
       Perspectiva păcii naturale - a inexistenței amenințării cu violența din partea vreuneia dintre forțe - a fost uitată demult, la cetatea Istros din Pont.

      *

       1 Milesieni ionieni - locuitori ai orașului Milet, din Ionia, regiune a lumii grecești antice situată în vestul Asiei Mici, pe litoralul Mării Mediterane

         2 Agora - Piață publică a cetății grecești antice, unde se făceau cunoscute hotărârile luate de mai marii cetății
         3 Oenoche - amforă de lut în care se ținea vinul

        4 Chiliarh - Comandant militar ce avea în subordine 1000 de ostași

        5 Areopag - organul și consiliul suprem de judecată și control în orașul stat din Grecia antică

        6 Hoplit - Ostaș al infanteriei grele

        7 Arhonte polemarch - Comandantul militar suprem al cetății grecești
        8 Bouleterion - clădirea Adunării Poporului, unde se dezbăteau și se votau legi

        9 comati - țărani geți 

       10 Dromo Anatolika - Drumul Răsăritului

       11 Tholos - acoperișul unei construcții în Grecia antică
       12 Foros - taxe, dări impuse
      13 Foedus aequum - Tratat bilateral recunoscut de ambele părți cu obligații egale în cazul unui război de apărare.
      14 Foedus iniquum - Tratat ce definește Roma ca superioară, iar cealaltă parte cu obligații în a o ajuta în războaiele ofensive.
      15 Aezi - poeți epici recitatori și cântăreți în Grecia antică.

      16 Peanuri - cântece de slavă

      17 Lyre, aulodii, krotale și megadisuri - Instrumente cu corzi, de pecuție și de suflat folosite în muzica antică.

Continuarea AICI

[Sofia Sincă]

Un paragraf din ceva... care ne poartă prin lumi îndepărtate, în timpul când cetatea Histria era un port înflorit și înfloritor, sub cucerirea romană.

Există, romantism și frumos, există documentare (săpăturile arheologice continuă și azi) în textul de tip jurnalistic, prezentat. Ne oferă spre  aducere aminte dramatismul, bucuriile și desfătarea unora sau sărăcia altora, diferențierea claselor sociale. Dezvăluie condițiile de trai ale oamenilor într-o societate pestriță, de mult apusă, ce sălășluiau sub același soare.

Am văzut că ai multe explicații în subsolul textului, ceea ce este de bine. Însă, pune un semn și în text cuvintelor explicate.

Am citit cu deosebită plăcere și am admirat, un text scris cu responsabilitate scriitoricească. Desigur mai este ceva de lucru la punctuație. :))

Sofi

[Gabriel Cristea]

Mulțumiri, d-nă Sincă, din partea unui împătimit de istorie!

[Ion Lazăr da Coza]

Dorind să fac un bine (am umblat la titlu și am pus sub text un link - așa să faci pe viitor, de dragul cititorilor), am șters 2-3 rânduri de început. Te rog, repară tu greșeala mea.

Textul promite.

da Coza