CAPTIVII IUBIRII -roman în lucru - fragment-

[DOBRIN MARIA]

Între timp soarele urcase pe boltă, trimiţându-şi razele din ce în ce mai fierbinţi spre pământ. Picăturile de rouă se evaporaseră rapid. Îşi scoase bluza, trăgând-o pe cap şi-şi dădu jos pantalonii scurţi, rămânând în costumul de baie culoarea piersicii.

- Iar acum vine partea relaxantă a zilei!

Luă pătura din sacoşă şi o întinse între doi pomi mai depărtaţi, apoi se aşeză cu un oftat plin de plăcere. Imediat razele soarelui îi mângâiară blând linia corpului. Renunţă la ochelarii de soare pe care îi aruncă uşor pe cartea începută  şi închise ochii relaxată.

- Pot sta deocamdată fără voi!

Se simţea în siguranţă, Radu era plecat la Bucureşti de câteva zile, iar mătuşa era tare stresată de telefoanele care sunau mereu.

- Dacă ar fi fost acasă acest domn, acum m-ar fi spionat.

Gândul fulgerător i se păru straniu, dar tulburător de incitant.

- Şi dacă ar fi lângă tine aici, cum te-ai simţi!? Îşi auzi conştiinţa.

Îndepărtă acel gând sâcâitor,  care apăruse aşa brusc de nici unde în minte, privind cu atenţie cum se filtrau razele soarelui printre crengile din coroana pomului aflat în dreapta ei. După un timp închise ochii. Liniştea din livadă era spartă numai de ciripitul  păsărălelor pitite prin frunzişul bogat. Simţea cum razele îi ardeau corpul. Îşi imagină că pluteşte într-o lume ireală, paralelă cu cea reală. Deodată simţi că soarele nu o mai încălzeşte şi că o umbră se aşternu deasupra între ea şi astru.

-O fi vreun nor apărut pe cer, dar era senin acum un minut! Cumva un intrus a pătruns aici şi eu sunt...?

La gândul acesta, alarmată deschise brusc ochii. La marginea păturii stătea un bărbat, îi vedea doar picioarele musculoase. Închise ochii.

- Nu cumva visez, m-a luat somnul?

Respiră uşurată când ele dispărură, dar al şaselea simţ o avertiză din nou de prezenţa străinului lângă ea. Deschise ochii iar cercetător.  Stând pe pătură într-un cot, Radu o privea insistent. Dori să spună ceva usturător, dar gura n-o ascultă. Se lăsă o tăcere stânjenitoare, făcând aerul să vibreze de tensiunea dintre ei. Îi privi buzele cu nesaţ, apoi se uită la ochii lui, care străluceau plini de promisiuni tainice. Simţi că se înfioară. Radu avea darul s-o tulbure şi s-o stânjenească în acelaşi timp. Brusc se înfurie si-l privi cu reproş, zicându-i:

- Ce-i cu tine aici? De ce ai încălcat iar o proprietate privată! Pe unde ai venit? Oare cine ţi-a dat voie?

- Sunt atâtea întrebări… nu crezi! Am escaladat gardul ca de obicei, spuse apropiindu-şi capul periculos de aproape de al ei. Când respira, suflul lui îi atingea buzele.

Observă că era doar în pantaloni  albi, scurţi şi strâmţi, care îi scoteau în evidenţă fesele mici şi tari. Îşi mută privirea la pieptul lui. Încercă să-şi mascheze valul de emoţii ce puseră stâpânire pe ea la vederea corpului acela suplu. El păru să nu remarce pata de roşeaţă care îi apăru în obraji. Îşi trecu o mână tremurândă peste cele câteva fire rebele de păr căzute pe frunte. Ar fi vrut să se ridice şi să fugă, dar privirea lui o ţinea captivă. Închise ochii răscolită sufleteşte.

- Crezi că sunt una dintre cuceririle…?

- Tot n-ai înţeles nimic până acum… nu-i aşa? Şopti voalat.

El se aplecă uşor şi-i sărută pe rând ochii cu o tandreţe pe care încă nu i-o descoperise. Tresări abia perceptibil când îi simţi oftatul plin de tristeţe. Deschise ochii şi-i susţinu privirea cercetătoare. Deodată avură impresia că în jurul lor timpul încetineşte, apoi se opreşte definitiv. Lumea dispăru în neant în timp ce aerul se electrizase. Ana reuşi într-un târziu cu greu să-l întrebe:

- De ce spui aceste lucruri!?

- Scumpo te-ai aventurat pe un drum periculos, dar irezistibil de ademenitor, mai puternic decât conştiinţa ta pură - calea simţurilor.

- Asta s-o crezi tu …

- Draga mea, încă nu cunoşti viaţa, nu ai ajuns încă pe calea simţurilor deslănţuite, eşti aşa de inocentă, iubito! Îţi trebuie o iniţiere care să te aducă la realitate dacă vrei să supravieţuieşti în lumea această dură, tu te-ai refugiat în iluzoriu.

Buzele i se desfăcură într-un zâmbet larg de bărbat atotştiitor. Îşi băgă mâna în părul ei mătăsos şi îi răsfiră şuviţele, formând o coroniţă în jurul capului. Întinse cealaltă mână şi rupse câţiva muşeţei sălbaţici şi-i împrăştie pe părul femeii. Se retrase puţin de pe pătură şi se rezemă într-un cot în iarbă să-şi admire opera.

- Hm, minunat, dar incitantă treabă...

Ana simţise că-i luase foc tot corpul. Brusc se aplecă şi-i sărută uşor lobul urechii drepte. Ea tresări involuntar când îi simţi buzele  îndrăsneţe coborând pe curbura gâtului, inhalând lacom parfumul corpului. Zguduită de atâtea senzaţii, îl rugă muteşte cu ochii s-o sărute, fără să realizeze ce făcea. Îi înţelese mesajul. Buzele lui le atinse pe ale ei foarte uşor, tandru dar în acelaşi timp devastator, făcând-o să freamăte de emoţia dorinţei neîmplinite, dar în acelaşi timp de furie că el putea face din ea orice.

- Chiar atât de transparentă sunt!?

Aceste două sentimente deodată trăite aveau un răsunt în inima ei ca o vijelie. Gura lui îi forţă buzele, deschizându-le, gustându-le dulceaţa . Prin ceaţa simţurilor îi simţi corpul lipindu-se de al ei şi auzi parcă un murmur, dar repede îşi dădu seama că era ritmul înfundat al bătăilor inimii lui, împletit cu al ei.

– Radu, ce vrei să …?

- Sss, nu strica clipa, iubito…

Sărutul şi atingerea corpului bărbatului parcă o secaseră complet de orice putere, zăcea fără nicio voinţă simţi cum buzele lui coborâră spre curbura sânilor gingaşi, care nu primiseră până atunci atingerea unui bărbat. Inchise pleoapele incapabilă de a-i suporta strălucirea din ochii  întunecaţi şi totuşi în ei parcă pentru o clipă zăris o tristeţe bine ascunsă.  Tristeţea o intriga. Ceva din trecutul lui îl urmărea ca o fantomă, nelăsându-l în pace. La început nu i-a dat importanţă acestui amănunt, dar acum realiză că nu era decât o suferinţă bine ascunsă de  bărbatul din faţa ei.

- Acum ştiu,  inima îmi spune că ai avut o decepţie cândva, care te-a afectat! Nu cred că poate a fost doar o fantasmă!

Radu tresări şi se uită atent la faţa ei simţindu-i  schimbarea. Stătea nemişcată, rece în timp ce buzele lui fierbinţi îi atingeau corpul. Mâinile i se întoarseră iar la sânii pe care începu să-i dezmierde pe rând cu infinită tandreţe. Realiză cât era de vulnerebilă cu corpul şi cu mintea în acele momente. Gura lui o acoperi iar pe a ei într-un sărut prelung. 

- Vezi, iubito, ce erogen este corpul tău.?

Şi dintr-o dată se născu în ea dorinţa de a-i mângâia cu palmele pieptul, de a-i săruta gura senzuală. Degetele îi alunecau pe spatele lui până ajunse în părul lui bogat. Pentru Radu mângâierile tandre, liniştitoare îi vindecară rana pe care o purtase în inimă de atâta amar de ani. Îl auzi gemând de plăcere. Atingerile graţioase însemnau mai mult decât ar fi făcut dragoste cu această minunată fiinţă.

- Eşti atât de  dulce... Îţi mulţumesc pentru gesturile tale sincere...

Întinse mâna şi o aduse protector lângă el, inhalând lacom parfumul părului ei. Se desprinse uşor din îmbrăţişarea bărbatului şi-l privi. Avea privirea tulbure, răscolită de dorinţa neîmplinirii.Tremurând se ridică brusc în picioare. Radu se ridică în acelaşi timp cu ea.

- Ana, eşti o fată deosebită. Ca şi mine tu tânjeşti după o iubire perfectă... n-aş vrea să suferi...

Privirea lui oglindea regretul după ceva pierdut.

- Eşti  atât de nevinovată, iubito!

Întinse mâinile înconjurându-i mijlocul,  aducând-o lângă el. O sărută din nou. Ana, fără să-şi dea seama, răspunse cu atâta pasiune sărutului, că rămase şocată.

Radu zâmbi tainic, iar în colţul gurii îi apăru  un zâmbet.

- Astăzi ai învăţat ceva din tainele iubirii! Rotunjimile îţi sunt atât de feminine, delicate, iar trupul tău este minunat.

- Ce încerci, Radu, să faci? Iar vrei să mă jigneşti cu vorbele tale!

- Nu am gândit aşa, doar că am ajuns la o concluzie. Întinse mâna şi îi îndepărtă o şuviţă de păr rebel, mângâindu-i tâmpla.

- Ce gene  dese şi lungi ai, acum realizez de ce ai privirea aşa de enigmatică, adumbrită. Eşti o persoană plină de temperament.

 Ana simţi că Radu se luptă cu sentimente contradictorii, aşa că încercă să rămână de data asta indiferentă la atingerile bărbatului. O coţofană zbură făcând gălăgie pe deasupra capului. Radu o urmări gânditor. Făcu un pas să plece, dar se întoarse spre ea. Privirea lui voalată o cercetă fără pic de jenă, parcă dezbrăcând-o şi de costumul de baie.

- Sper că ai învăţat ceva din acest joc! Fiecare avem slăbiciuni şi defecte ...mai spuse el cu gândul aiurea şi se depărtă pierzând-o din privire printre pomi.

Anei îi fu ciudă pe ea. Se aşeză pe pătură, afundându-şi capul în mâini lăsând lacrimile să-i curgă aşa de dragul de a plânge. Îi răspunsese cu mare pasiune. Descoperise o latură a fiinţei ei, pe care nici măcar în vis n-o bănuise, partea erotică, senzuală, aşteptând în stare latentă.

- Dacă Radu ar fi aflat acest lucru ar fi făcut ce vroia cu mine, şopti pierdută.

Trezise în interiorul ei vijelii de senzaţii netrăite până atunci, devenind vulnerabilă în mâinile acelui bărbat. Oftă.

- Acum când nu eşti în faţa mea, te urăsc pentru tot ce faci, nu te pot suferi, încrezutule, dar la naiba nu ştiu ce se întâmplă când mă atingi!

Îşi pipăi locurile unde o atinsese mâna lui şi acest lucru îi produse un junghi dureros în fiinţa ei. Realiză că era pe punctul de a se îndrăgosti.

- Sau m-am îndrăgostit deja? Îşi puse întrebarea singură, derutată.

Fără să vrea, pentru câteva secunde retrăi  senzaţiile deosebite, simţite sub mângâierile experte ale mâinilor lui.

- Dar nu ştiu mai nimic despre trecutul lui, îşi spuse cu glas şoptit.

Şi această lacună în informaţii o deranja cât şi faptul că o prinsese cu garda jos, iar atingerile lui fuseseră mai mult decât ar fi făcut dragoste cu ea. Îşi creionă în imaginaţie chipul bărbatului. Îi apăru figura lui, cu tristeţea aceea bine ascunsă în adâncurile gândurilor.

[Sofia Sincă]

Un fragment drăguț, o scenă erotică. Descrisă cu destul farmec, cu toate ingredientele necesare. Dar, în care nimic nu dă  peste capac. Și apoi așa desprinsă din total... nu prea putem știi cărui fapt i se datorește și nici valoarea ei concretă. Așa se întâmplă cu fragmentele scoase din romane. Sunt doar simplu-informative asupra temei.

Aș vrea să-ți atrag atenția asupra unor eroi, considerate de mine.

pătruns aici şi eu sunt...?, corpul tău.?,  iubire perfectă...n-aş, - aici e vorba de punctuație. După punctele de suspensie nu se mai pune nici un alt semn de punctuație; apoi - ori punct, ori semn al întrebării și între semnele de punctuație, de orice fel, se lasă spațiu.

inhalând lacom parfumul corpului femeii, - fără femeii. Citește fraza și vei vedea.

aceia întunecaţi şi totuşi în ochii aceia parcă pentru o clipă zărise aceeaşi tristeţe bine ascunsă, - uzezi prea mult de pronume în general, iar aici de cel demonstrativ.

de dorinţa neâmplinirii., - neîmplinirii

experte a mâinilor lui. - Dar nu ştii mai nimic despre trecutul lui - aceeași problemă cu pronumele.

În consecință, cu cât textul este mai curat cu atât el este mai rafinat.

Am citit cu plăcere,

Sofy

[Corina Militaru]

Frumos fragmentul! Mi-ar plăcea să citesc de la început ca să înțeleg :) De acord cu Sofy, mai trebuie puțin revăzut. 

[DOBRIN MARIA]

Imi cer scuze! Am pus fragmentul necorectat.  Nu am avut rabdare, voiam părerea celor care va citi. 

Multumesc pentru sinceritate!