În spatele uşilor întredeschise

[Lucian Oltean]

          Acum îmi dau seama ce resort în afară de frică te poate determina să păzeşti cu disperare uşa întredeschisă, atunci când din pricina răufăcătorilor ar trebui să o fereci bine, ci frica de a nu trai destul de frumos un moment de viaţă care aterizează într-o parte sau alta a ușii, speriat și fragil glob de sticlă păstrător de fericire și speranță.
         Educația, experiența de viață, anii, duc la contopirea dureroasă cu această mare de neliniști de a nu-ți găsi locul și drumul odihnit, așezat în somnul plăcut al „Dolce far niente”. Oamenii în mari lucruri, atunci când privesc o ușă închisă, sunt triști sub povara definitivului implacabil și ireversibil de aceea, ținând într-un fel de instinctul de conservare al spiritului, vor să trăiască cu ușa întredeschisă târâind de o parte și alta a ușii bagajul pierderilor asumate ca victorii, stând mai mereu în prag pândind astfel căderea globului tulburat de îngeri întru vindecarea de frica de a face, sau de părerea de rău de a nu fi făcut.
           Dacă o zidești de fapt nu construiești, ci dărâmi o punte între tine și o parte din lume. Lume căruia necunoscându-i dulceața îi refuzi presupusa acreală. Lume care-și ia obolul, parte din viața ta, sfâșiind părți ce rămân răni dureroase, deschise impersonalelor drame. 
           Dărâmi și judeci, acuzi și condamni în însingurarea zidului ce fost-a ușă, rece și mort pe care-ți proiectezi ficțiunea unui drum pentru care ai fost chemat și dăruit dar pe care nu ai pășit niciodată. 
           Să nu uiți să fii bun. Să fii bun cu iubire, cu sete, cu credință, cu jertfă, cu compasiune și milă, cu umilință și recunoștință, cu resemnare și acceptare, cu curaj și cu pace, cu împăcare. Să fii bun cu inima și cu vorba, cu ochii, cu atingerea și mângâierea, cu iertarea.
Să începi să fii bun cu tine, să-ți întredeschizi ușile nu numai pentru oportunitățile tale, ci și pentru ale celorlalți, să fii bun cu cei din jurul tău, care sunt buni pentru că nu sunt perfecți, dar încearcă pentru tine. Să fii bun cu cei care încearcă să fure o parte din tine, și bucură-te când au ce.
           Să fii bun cu râs, cu lacrimi, cu fotografii, cu amintiri, cu prieteni dragi pe care-i cunoști și au câte o icoană în sufletul tău, și cu cei pe care nu-i cunoști, dar îți sunt dragi pentru că bunătatea este neînțeles de bună câteodată.
          Și pentru asta să fiți și voi buni cu mine, un fulg când ninge, un strop când plouă, o rază de soare, o umbră, când sunteți triști, un zâmbet, când sunteți fericiți, un semn când sunteți aici. 

[Mariana Suciu]

"Să fi bun cu râs, cu lacrimi, cu fotografii, cu amintiri, cu prieteni dragi pe care-i cunoști și au câte o icoană în sufletul tău, și cu cei pe care nu-i cunoști dar îți sunt dragi pentru că bunătatea este neînțeles de bună câteodată."

[Sofia Sincă]

Eseu privind ideea ușilor închise.

Ușile se închid din disperare, din lipsuri materiale sau spirituale, din însigurare voită, din lupta cu viața. Și, uneori sau de cele mai multe ori, din teamă. Este adevărat, că dacă nu ai ține cont de nimic pământesc, nu ai avea nevoie să închizi ușa. Însă lumea s-a schimbat mult... în rău, fenomenul de turmă s-a împrăștiat și a dus la uși închise. Fiecare trăim cu spaima zilei de mâine, cu frica războaielor ascunse ce au cuprins lumea și am uitat să ne bucurăm, de căderea unui fulg sau a unei raze de soare. Labirinturi disperate rătăcesc prin sufletele noastre. Ideea neizbândirii, a neputinței ne-a obosit fiii, care se închid în ei, uneori ajungând la sinucidere.

Apreciez îndemnurile din  ultima parte a eseului.

Am citit cu interes,

Sofy

[Corina Militaru]

Un text cu miez. Mi-a plăcut, dar trebuie revăzut/corectat - sunt câteva scăpări. 

Cu prietenie,

[Ion Lazăr da Coza]

Am intrat în text și l-am reparat gramatical, dar și ca redactare. Sper că nu a supărat.

Un eseu interesant, cu bune și rele.

da Coza

[Lucian Oltean]

   Nici o supărare , domnule da Coza . Un ochi critic este un ochi bun cititor. Vă mulţumesc şi vă doresc o duminică binecuvântată. Al vostru Lucian.

[Vasilisia Lazăr]

Lume căruia necunoscându-i dulceața (căreia)

Interesant, educativ și sensibil!

[Lucian Oltean]

Multumesc Vasilisia, (decat) din cauza vitezei. Cu drag.Nu am inca setata limba romana pe laptop, imi cer scuze.