Condamnare ( continuare-fragment-4)

[Giurgiu Silvia]

      Trecuseră două zile de la confruntarea aceea dură dintre cele două surori şi atmosfera continua să rămână tensionată şi apăsătoare pentru toţi. Amneris parcă înnebunise şi se comporta cu asistentele ca o fiară mută dar periculoasă. Nu întreba nici măcar odată de Ambra şi orgoliul îi întuneca judecata. Carla, mesager al păcii, încerca să construiască o punte ipotetică între cele două spirite potrivnice şi luă asupra sa toate responsabilităţile copleşitoare ale mamei. Dar tinereţea ei, lipsa de autoritate şi experienţă, respectul şi compasiunea pentru biata ei mătuşa o transformară foarte repede în cea de-a cincea victima şi sclava a neînduplecatei tirane. Ba chiar deveni preferata căci Amneris descoperise cât de uşor şi plăcut era să se folosească de sentimentele şi afecţiunea fetei. Deşi avea asistenţă permanentă şi avea cine să-i îndeplinească şi cea mai închipuită nevoie, cerea tot timpul să fie sunată Carla la orice oră din zi sau din noapte. În zadar insistau asistentele să le spună lor de ce are nevoie că de aceea erau plătite. Capul acela îndărătnic nu înceta să se clatine în semn de veşnică negare, iar degetele acelea încovoiate şi neputincioase voiau să scrie fără încetare pe acea tăbliţă blestemată: "Cheam-o pe Carla!"
        -Dar e trei dimineaţa! exclama cea care o asista în acel moment. Cum poţi să fi aşa de nepăsătoare şi crudă cu biata fată?! Spune-mi mie de ce ai nevoie că tot sunt aici. Las-o pe Carla să doarmă şi mâine dimineaţă o sun şi îi spun să vină!" Dar învingea ea mereu căci nu ceda niciunui argument, niciunei rugăminţi. În final, Carla sosea gâfâind de atâta alergătură şi teamă, căci trebuia să parcurgă pe jos cele câteva străduţe până la casa mătuşii. Locuiau aproape şi nu avea cum să vină cu maşina. Uneori o mai însoţea logodnicul ei dar şi acesta îşi pierduse răbdarea şi se împotrivea de câte ori ea alerga supusă la chemările acelea absurde. Şi toată cursa aceea pentru ce? Ca să audă cea mai puerilă şi mai revoltătoare cerere, prin lipsa ei de importantă şi care s-ar fi putut transmite printr-un simplu apel telefonic, la o oră rezonabilă: " Vreau să îmi cumperi o pernă nouă din latex că cele pe care le am nu mai sunt bune!"
       -Bine mătuşa! Mai doreşti şi altceva? întreba fată respectuoasă stapananindu-şi cu greu enervarea.
      "-Nu! Du-te acasă şi te culcă!"citi ea cu obidă. "Vai ce mătuşa grijulie am!" îşi spuse cu amărăciune.
       -Carla, trebuie să rectionezi! o sfătui cu blândeţe Lucia. Nu vezi că Amneris se foloseşte de tine ca să o pedepsească pe mama ta? Îmi pare rău să îţi spun, dar această persoană pe care tu o iubeşti şi o consideri încă mătuşa aceea a ta de pe vremuri, e cu totul altcineva acum! Boala cumplită, durerea, neputinţa au transformat-o în cineva străin, nemilos şi răzbunător. Nu mai are sentimente autentice pentru nimeni şi se urăşte chiar şi pe sine. Ştiu că e crud ceea ce îţi spun dar nu o lăsa să te distrugă şi pe tine!
      -Mai bine suport eu căci sunt mai tânără şi mai puternică. Mi-e frică pentru mama şi nu vreau să o pierd, de aceea încerc să preiau asupra mea tot greul. Crezi că sunt oarbă şi nu înţeleg jocul mătuşii? Crezi că nu mă apucă toate furiile când îşi bate joc aşa de noi? Dar dacă nu sunt eu e mama şi asta nu pot să o admit! E în pragul depresiei.
      -Şi tu copila? De ce să te anulezi? Ai o viaţă a ta, un logodnic. un serviciu, o casă a ta, un viitor!
      -Şi ce să fac, Lucia? S-o lăsăm pe mătuşa în situaţia aceasta de izbelişte? Nu ne vrea decât pe noi prin preajmă.
      -De ce contează mereu ce vrea ea? Rudele voastre bat de ani de zile la uşi închise ca să ajute, să împartă cu voi necazul. Nu o mai lăsaţi să comande ea! Mintea ei e otrăvită de o ură cumplită, sufletul ei e schilod şi e o nebunie să o lăsaţi să mai ia decizii. Luaţi voi frâiele în mână şi încetaţi cu toată nebunia asta!
       -Nu putem, Lucia! E lucidă şi e absolut în gradul de a-şi gestiona viata şi situaţia.
       -De când nu aţi mai supus-o unei expertize medicale de specialitate? Eu mă îndoiesc că un medic psihiatru cât de părtinitor şi de prieten ar fi, i-ar mai da un vot de încredere cât de mic, acum! Amneris nu mai e în toate minţile! Îţi spun asta ţie căci cu mama ta nu se mai poate discuta, deja! E mult prea implicată afectiv şi refuză să vadă realitatea. Dar tu eşti mai puţin implicată şi eşti mai raţională. Gândeşte-te la ce ţi-am spus!
      -Mulţumesc Lucia! Eşti cea mai înţeleaptă şi cu personalitate asistentă din casa asta şi un sprijin real pentru mama şi mine! Mă voi gândi bine la sugestia ta şi o să discut şi cu mama. Cred că ai dreptate! Voi o cunoaşteţi mai bine ca noi acum şi va mulţumesc pentru tot ce suferiţi şi pentru răbdarea de care daţi dovadă cu mătuşa mea!
A doua zi, însă, moartea i-a făcut o "curte" asiduă controversatului personaj şi a ajuns fără să mai manipuleze pe nimeni, acolo unde dorea: la spital.

[giurgiu maria]

Un text bun, frumos scris Silvia! O dramă psihologică bine conturată. M-a captivat lectura și aștept  urmarea. Felicitări!

[Corina Militaru]

Un suflet schilodit, așa este! Personajul îmi trezește sentimente neplăcute. Așadar, reușești să transmiți ceea ce probabil ai dorit. :)

(sunt câteva diacritice lipsă :))

Cu prietenie,