Ger de Bobotează

[TĂRÂMUL COPILĂRIEI]

Ger de Bobotează    
               autor Geta Țîrel  
 
Peste lacul înghețat
Vântul frunze a-nălțat
Măturând cu pale reci,
Griul gheții, vreascuri seci!

Geru' îl urma-mpletind
Stele mantii unduind,
Copaci goi împovarați
De zăpadă aplecați!

Pământul scrâșnind trosnea
Ciulini, iarba zăngănea,
Roată-val duse haihui,
În tainița câmpului.

Stând pe-un ram, un pițigoi,
Pierdut, singur, alb, un sloi,
Privea trist înfrigurat
Cerul gri, încețoșat

Palid,  cum în colț mijea,
Soarele ca o undrea.
Cu dinți, mai mult alb la chip,
Frângea piatra în nisip...

- Pâlpâi abia amorțit,
Răsari înspre asfințit
Penele mi-s ciucuri grei
Din picioare-mi sar scântei

De zile nu am mâncat
Tot de-atâtea n-am cântat,
Iarnă, ger, viscol bătut
Să nu zbor, s-a mai văzut?

Se răsti către înalt
Înspre cerul de cobalt!
Pradă ne-ai lăsat, în toi
Slutei, hâdului băboi,

Plec îți spun, să hibernez
Pana, glasul să-mi salvez!
Și săltă spre-o scorbură
La pas surd prin negură,

Cu vecin un huhurez
Un gigant bob de orez
În chiciură învelit,
Stană cu un ochi sticlit!

Rătăcit și el părea
Câte-un hu-hu-hu... scotea,
În noaptea o mireasă,
Cu ceță-n voal, lăptoasă!

Nevăzut s-a strecurat,
Roată lacului a dat,
Apoi mag a prevestit,
Moină, cald, timp însorit,
Și  aspru la amiază,
Cu ger de Bobotează!

 

Cuvinte cheie :pitigoi, iarna, ger

[Corina Militaru]

Am citit cu plăcere! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Mesaj lung și ușor alambicat.

Tu uiți cui te adresezi...

da Coza