NIG/AP- ,,ce bine că ești, ce mirare că sunt,,...

[Nuța Istrate Gangan]

 

NIG, scrie pentru uneori (mai şi) tace.

Pentru ca literele ard, cuvintele se formează singure, se adună în fraze prelungi care încolţesc mai întâi într-un pământ reavăn, fertil, cresc răsucindu-şi verdele crud şi umed, apoi se înfăşoară catifelat pe gleznele, genunchii și coapsele unei femei care a înţeles că iubirea este ceea ce dăruiești, necondiționat de ceea ce primești

Când iubesc, iubesc cu toată fiinţa mea, fiinţa celuilalt. Nu te iubesc pentru că ai ochi frumoşi şi pentru că mă iubeşti.

Te iubesc pentru că eşti omul cu care vreau să exist(că-mi eşti iubit, că-mi ești prieten). DACĂ te iubesc, nu te iubesc selectiv, îţi iubesc şi bunul şi mai puţin bunul, şi liniile curbe şi moi şi ascuţişurile şi tăişurile.

Cred că scriu din prea multă iubire, din acest preaplin care îmi inundă sufletul, care se revarsă, dureros şi tandru, dulce şi amar, în sânge.

Și mai scriu și din cauza unei ciudate disperări, a unei furii îndreptate asupra a tot ceea ce mie nu mi se pare drept. Un fel de furie calmă care răscolește mocnit.

Într-o zi, în loc de globule roşii, îmi vor găsi cuvinte, în loc de globule albe, tăceri.

Scriu că ,,am scris întotdeauna câte ceva,,. De la eseuri, proze scurte, poezie, cântece de munte...

Am scris lucruri care niciodată nu vor vedea lumina, am scrijelit hârtii care apoi au fost strânse în pumn şi aruncate în primul coş de gunoi apărut în cale. Există un ceva interior care te trezeşte în miez de noapte cu un gând , o frântură dintr-un vis, un ceva dulce şi chinuitor care nu te lasă să adormi până când nu îl mâzgăleşti pe o hârtie, până când nu îi dai o formă.

Dimineaţa forma aceea devine vers.

 Vers completat  mai târziu de creionul absolut întâmplător al unui om aflat la câţeva mii de kilometri distanţă.

AP scrie pentru că altfel n-ar exista. Dacă nu ar scrie, golul din inima lui ar rămâne întotdeauna doar un gol oarecare, descoperit de nişte doctori oarecare, într-o tinereţe mai puţin oarecare. Pentru că Adrian scrie de când se ştie. Oamenii vorbesc. Adrian comunică.Poezia lui devine monedă  de schimb pentru trăirile altora.Ar putea vorbi cu tine, dar cuvintele, vorba Micului Prinţ, dezbină în loc să adune.Aşa că mai  bine îţi trimite o poezie. Veche, nouă, poate una pe care a scris-o ştiind că tu ai să scrii exact despre acelaşi lucru.  Poezia AP, am spus asta cândva, este ca un iubit, care te iubeşte, îţi posedă mintea şi trupul, ţi se imprimă pe retină şi pe piele, apoi te lasă în stradă, disperată cerşind pentru mai mult. Sau, la naiba, te face să pleci şi să nu te mai întorci deşi, toată viaţa vei avea sentimentul că  de fapt n-ai plecat niciodată.

Eu ştiu că AP iubeşte până la sacrificiu. Viaţa lui este un şir lung de sacrificii pe care le-a făcut numai şi numai în numele iubirii.

AP nu urăşte.

Deşi ar fi avut motive.

AP însă scrie urând, uneori. Asta după ce a iubit femeia pentru care scrie poezia aceea crudă, aşa cum nimeni altul nu a mai iubit-o. 

NIG/AP este o frântură a ,,minunii că eşti a întâmplării că sunt,,.

,, Am citit câteva poezii de ale tale şi am avut impresia că le-am scris eu,,(Adrian)

(What the heck, habar nu am cine-i Adrian Păpăruz şi are impresia că-l plagiez???- eu proaspătă în lumea poeţilor FB:) 

N-am răspuns imediat, sunt destul de selectivă cu cei cu care schimb mesaje virtuale, dar omul a început să posteze câte o poezie sub poeziile mele. Poezii din ce in ca mai pereche. De parca eu aș fi întrebat și el ar fi răspuns. L-am, lăsat o vreme până când am aflat pe ce siteuri literare publică.
Apoi, de câte ori posta o poezie pereche sub poezia mea, ca un detectiv ce sunt am început să investighez.
Nu ca n-aș fi avut încredere în cuvântul lui. Ci pentru că poeziile lui chiar îmi veneau ca și turnate. Cred eu în coincidențe dar asta era mama concidenței.
Și așa a și fost. Încetul cu încetul am descoperit un Adrian Păpăruz-Poet cu toate poeziile lui publicate pe siteuri, în reviste, cu mult înainte să public eu.
De mentionat ca poeziile nu se aseamăna, nu sunt imagine în oglindă așa cu sunt de obicei replicite lirice.
Poeziile noastre sunt genul ,,întrebare și răspuns,,
Cu precizarea că uneori nu mai știm cine a pus întrebarea.

Cel mai tare m-a surprins poezia  în care Edmundo al lui avea două inimi şi eu eram îndrăgostită liric, în poezia mea ,,Două inimi,, de un tâlhar care, atunci când zeii au hotărât să ne taie în două, pe vremea când aveam două capete, patru picioare şi bineînţeles, două inimi, a dispărut lăsându-și inima în pieptul meu. Lăsându-mă singură cu două inimi.

Coincidenţă m-a amuzat şi incitat. Ştiam cum şi de ce am scris poezia. Numele lui apăruse pe coperta Antologiei Insomnii Mătăsoase alături de al meu, dar atât. Pentru că eu nu primisem încă această antologie, habar nu aveam de AP.

Dar am revenit la sentimente mai bune, citindu-l, după ce am devenit prieteni.Asta prin 2011.

Între timp am lansat un Jurnal Sentimental împreună cu alte două volume personale, într-o vară cu miros de fân cosit, la poalele Pietrei Craiului. L-am cunoscut pe Adrian, i-am cunoscut frumoase familie şi timpul petrecut împreună cu aceşti oameni grozavi a fost nepreţuit. 

Mă gândesc zâmbind că Adrian mi-a anulat teoria în care am crezut cu tărie ca ,,Bărbații și femeile nu pot fi prieteni,,.

Am fost încurajați, mai în glumă, mai în serios, să nu mai spunem ca poeziile sunt întâmplatoare, să nu mai spunem ca nu sunt scrise una pentru cealaltă. Să lăsăm publicul să creadă în povești de dragoste. Să le dăm impresia ca scriem unul pentru celălalt.
Am refuzat pentru ca nu are rost să mințim. Cred ca în această coincidență stă farmecul NIG/AP. În acestă conecțiune mentală pe care doi oameni aflați la capete diferite de lume, o pot avea, independent unul de celălalt.
Mi s-a propus să scriu în tandem. Am citit replici peste replici, dar puțini sunt cei care stiu să scrie o replică fără să știrbească din poezia inițială. Replicile sunt similare cu plagiatul și nu sunt eu cea care spune acest lucru ci oameni în măsură să analizeze. Mai ales dacă replicantul, mai târziu, elimină mențiunea de ,,replică la poezia X scrisă
 de Y,, de sub așa zisa lui încercare.
Chiar acum un gentleman așteaptă un răspuns pe un site literar. Răspunsul va fi ,,nu, :)
Dar este tentant, nu-i așa? Mai ales dacă îți place ce scrie celălalt.

Însă nici eu, nici Adrian nu am răni niciodată pe cei pe care îî iubim. Nici măcar de dragul poeziei pe care atât de mult o iubim amândoi.Partenerii noștri de viață sunt mult mai importanți decât orice popularitate.
Și am fost fericită când am observat că și Adrian gândește așa, deși niciodată nu am vorbit despre acest lucru mai în amănunt.

Ne jucăm cu ideea celui de-al doilea volum, intitulat Heart Tango.

Nu ştiu dacă vom mai scoate şi un al treilea, dar poeziile se caută singure, aşa cum două piese de puzzle îşi aşteaptă îmbinarea perfectă. 

[Sofia Sincă]

Cunosc poeziile amândurora. Nu aș putea spune care scrie mai bine. Este ca și cum fiecare are un rol și-l joacă cu patos și talent pentru a-i demonstra celuilalt un anumit standard... care apoi, va fi depășit, și, tot așa. Poate efectul Carpaților care v-au dat viață a făcut ca voi să vă întâlniți virtual, real fiind atâta distanță. Am învățat de-a lungul vieții că nimic nu e întâmplător. Poate într-o altă viață ați fost parteneri de vise... sau cine știe. Vezi am alunecat deja pe panta de a vă pune alături. Lumea, publicului adoră poveștile siropoase. E bine că ai scris acest text, prin care lămurești legătura voastră de prietenie. Nu a știrbit cu nimic farmecul vostru liric. Mie îmi placeți deopotrivă. Foarte bine ai precizat: dar puțini sunt cei care stiu să scrie o replică fără să știrbească din poezia inițială. Voi doi ați găsit cheia.

Iar această apariție într-n ziar american pe mine mă face mândră că sunt româncă, chiar dacă sună cumva a lozincă. Îmi imaginez cât de mândri vă simțiți voi.

Am citit cu deosebită plăcere!

Sofy

[Corina Militaru]

Doi oameni nu numai talentați, ci și frumoși! Felicitări! :)

[Nuța Istrate Gangan]

Cheia, draga noastra Sofy, este intamplarea. Coincidenta in care nu prea cred.
Si intotdeauna am spus ca femeile si barbatii nu pot fi prieteni. Acum stiu ca sunt si exceptii:)
Multumim mult:)

Sofia Sincă a spus :

Cunosc poeziile amândurora. Nu aș putea spune care scrie mai bine. Este ca și cum fiecare are un rol și-l joacă cu patos și talent pentru a-i demonstra celuilalt un anumit standard... care apoi, va fi depășit, și, tot așa. Poate efectul Carpaților care v-au dat viață a făcut ca voi să vă întâlniți virtual, real fiind atâta distanță. Am învățat de-a lungul vieții că nimic nu e întâmplător. Poate într-o altă viață ați fost parteneri de vise... sau cine știe. Vezi am alunecat deja pe panta de a vă pune alături. Lumea, publicului adoră poveștile siropoase. E bine că ai scris acest text, prin care lămurești legătura voastră de prietenie. Nu a știrbit cu nimic farmecul vostru liric. Mie îmi placeți deopotrivă. Foarte bine ai precizat: dar puțini sunt cei care stiu să scrie o replică fără să știrbească din poezia inițială. Voi doi ați găsit cheia.

Iar această apariție într-n ziar american pe mine mă face mândră că sunt româncă, chiar dacă sună cumva a lozincă. Îmi imaginez cât de mândri vă simțiți voi.

Am citit cu deosebită plăcere!

Sofy

[Nuța Istrate Gangan]

Multumim, Corina:)
Corina Militaru a spus :

Doi oameni nu numai talentați, ci și frumoși! Felicitări! :)

[paparuz adrian]

Oare, va deveni traditie, Nuta, de acum, sa descopar in fiecare dimineata pe "fereastra" mea o "floare" de la tine? O floare americana, marca Soflo, semnata de inegalabila care esti? Imi amintesc cu haz perioada aceea cand ti-am descoperit poeziiile pe FB si citind, recitind, am avut senzatia uimitoare ca gasisem Sfantul Graal al poeziilor mele, destinatarul cuvintelor inventate sau inca neinventate, raspunsul unui strigat pe care nu il auzea nimeni. M-am simtit deodata, ca pe un varf de munte, pe care ma catarasem chinuit, zdrelindu-mi sufletul pana la radacini, ca sa pot privi rasaritul primul, si,deodata tipatul meu, disperat din singuratatea literelor, primeste un ecou, mai puternic chiar decat strigatul...Cuvintele tale, poezia ta. Nu stiai ca exist, (aproape ca nici eu nu mai stiam, ragusisem de-atata urlet in van, iar strigatul imi devenise o soapta gajaita...Am stiut imediat ca poemul meu si-a gasit poezia pereche pentru escaladari si plutiri prin universul cuvintelor.. A fost dificil sa te conving sa-ti lasi poezia sa iasa la teatru, la plaja, la cinema, in cabana de la munte cu rebelul meu poem. Dar putin cate putin ai capatat incredere (mai ales in poezia ta) si i-ai lasat sa cutreiere liber.Acum nu te mai miri cat de bine se potrivesc, si cat de ciudate sunt uneori locurile prin care isi dau intalnire. Oricum au locul lor, o mica “garsoniera” numita “Jurnal sentimental”, pe bulevardul cuvintelor, colt cu viselor…Si-au mai dorit o casa de vacanta, care tocmai este in constructie: “Heart-Tango”, cocheta, mai intima, intr-o locatie secreta.Tu zici ca nu stii daca isi vor mai dori o resedinta, eu zic sa nu tragi inca concluzii. Poate dupa “dans” ar trebui sa se “racoreasca” putin, nu? Binenteles ca poate exista prietenie intre un barbat si o femeie, cine nu crede asta, greseste! Pentru putine lucruri pot sa spun eu ca ma mandresc, dar, cu siguranta, pe lista aceasta scurta, se afla aceasta prietenie cu tine, cu familia ta minunata! Multumesc, Nuta…maine,mai ai vreo surpriza?

... Poezia ta iti poarta amprenta sufletului si e inconfundabila chiar si fara semnatura. E genul acela de poezie atat de altfel si atat de simpla ,de direct exprimata, care te loveste direct in inima ca o injectie cu adrenalina ce te ajuta instantaneu sa respiri din nou, sa ai curajul sa te trezesti inca o data dimineata, sa iei in piept viata asa cum e ea, cu bune si rele. Mai presus de orice,versurile tale vin sa mangaie, sa alinte, dar in acelasi timp sa arunce o galeata de apa rece peste toate indeciziile din suflet...si o face,asa, ca si cum ai fi la o cafea cu cineva atat de drag, de familiar, neprotocolar si fara snobism inutil. Poezia ta erupe brusc, e ca un vulcan de care, realizezi in ultim moment , ca nu poti sa scapi, ca vei fi atins de lava lui incandescenta oriunde ai incerca sa te ascunzi...odata ce ai citit-o iti va ramane inscriptionata in suflet ca un tatuaj permanent, devii dependent de ea ca de marihuana! Secretul acestui succes consta, zic eu,(dar cine sunt eu?) tocmai pentru ca tu nu construiesti poezia din versuri "cautate", precum ai cauta piesele dipersate ale unui puzzle, ci e modelata simplu dintr-o singura "lovitura", un flash care te scurtcircuiteaza in primul moment, iar apoi te ridica, te ridica acolo la nivelul superior al propriei constiinte. Poezia ta nu are cum sa nu placa si sa nu lase in urma ei cititorilor o farama din minunatul tau suflet altruist. Ne face mai buni, daruieste generos emotii ,de care poate nici nu stiam ca suntem capabili. Intamplarea(dar ce e intamplator?) m-a facut norocos sa te pot cunoaste(chiar daca doar virtual) si sa descopar ca ,chiar daca nu am sa ajung niciodata in America, ceva din mine este deja acolo de foarte multa vreme!
(http://nuta-gangan.blogspot.ro/.../nigap-ce-bine-ca-esti...- ca-sunt.html) cu Nuța Istrate Gangan si Claudia Minela (prietenii stiu de ce...

WomanWithW, Nuța Istrate Gangan

nuta-gangan.blogspot.ro

un spirit ca al tau apare odata la 1000 de ani si prea putini il inteleg.In fiec... Vezi mai mult