imPULSURI

[Exemplu de Titlu]

A trecut ceva vreme de când sufletul meu nu i-a mai vorbit sufletului tău, aşa cum te-am obişnuit, în gânduri-rânduri devoalate. O fi vina resemnării ce şi-a sculptat în promoroaca buzelor, flori de gheaţă, dar care totuşi se străduie, dintotdeauna şi cu toate puterile iertărilor de sine, ca măcar surâsul să nu-i mai fie un frison, ci o inflorescenţă de bucurie? Sau a uitării care încearcă, timidă, să-şi ascundă cicatricile sub binecunoscutele pansamente de-o calitate fără condiţii, marca tăcere? Sau a lacrimii ce vrea să ştie cât anume de anevoioasă este cărarea rostogolirilor înapoi sub gene atunci când, de bunăvoie, nu se avântă pe toboganul obrajilor şi nu alunecă din/cu prea multă fericire?! Sau...? Sau...?Sau probabil nimic din toate astea, ci doar nevoiaşele-mi cuvinte care au înţeles, într-un final, că nu-s îndeajuns de cizelate încât să mai inventeze neologisme de dor şi dragoste în degete, aşa precum se nasc(inocente), cresc(pătimaşe) se zbat(tulburare) şi uneori mor(necuvântare) acolo, în atelierele inimii mele! Şi-n răgazurile minţii(neştirbite) mă-ntreb dacă (mai) ai răbdare sau (mai) am vreme să... 

-Mă tem uneori că NU, spun eu.

 -Vei vedea că DA, spui tu. 

Probabil timpul are aşteptări inutil de mari de la mine, sperând că mă va determina, cândva-cumva, să rostesc: De azi nu mai sunt o ucenică a iubirii, ci doar o maestră a exprimărilor artistice! Ştii? Tu ai răbdare să capitulez, recunoscându-mă învinsă de iubiri şi slove rutinate, ca orice muritor/muritoare. Dar am omis cu bunăştiinţă să-ţi spun că, toate sentimentele, o dată născute, ce cresc, se zbat şi până/dacă ajung să moară (selectiv) neexprimare, au o aceeaşi calitate (sau defect). Ca însăşi cea care-ţi înşiruie tăcerile scrise. Au îmbătrânit (şi încă o mai fac într-un proces prematur, independent de trăirile interioare) c-o aceeaşi perseverenţă şi convingere. Iubirea m-a crescut, m-a durut, m-a iertat, m-a învăţat, m-a răsfăţat şi uneori m-a şi ucis doar atât cât să-mi primesc resuscitarea! Cu-atât de vechi şi reînnoite imPULSURI de dragoste! Ce nu-s renăscute, ci fără voia-mi, înnăscute! Chiar dacă uneori gândurile au nevoie de revascularizare, ştiu că by-pass-ul sufletesc mi-e pe mâini bune! Şi că derularea lui este şi va rămâne firească, atâta vreme cât o venă sau o arteră neafectată de dezamăgire, va fi grefată şi recoltată dintr-o altă parte, a aceluiaşi interior. Cu pulsuri vii, oxigenate doar cu freamăt şi simţire. Interior ce azi, sau câteodată, alege să devină uşor vulnerabil. Prin exteriorizări devoalate! 

P.S. Te-ai întrebat vreodată de ce imPULSURILE înalţă cuvintele în majuscule, respirând uşurate răsfoitul (ne)tăcerilor? 

-Scrisori peste vremuri-

[Corina Militaru]

Eşti o maestră a exprimărilor artistice!  Mi-e bine în atelierele inimii tale! :)

Drag,

[Sofia Sincă]

Scrisori pline de farmec şi de inspiraţie scriitoricească, pline de iubire în toate sensurile.

Cu plăcerea textului!

Sofy