− M-a cucerit bunica ta! zise la un moment dat Luisa, în drum spre casă, tulburând liniştea ce se instalase de ceva timp, peste gândurile lor.

       − Vezi!?... Chiar dacă sunt întortocheat de simplu expuse şi foarte cotit de directe, dar pline de tâlc sunt vorbele ei.

       − Cum ai spus? întrebă Luisa. N-am înţeles prea bine fraza!

       − Aşa vorbeşte bunica. Ai impresia că sunt foarte întortocheate poveştile ei, că n-au nicio relevanţă sau că sunt în afara subiectului discutat, dar, după ce s-au sedimentat şi le-ai aprofundat, realizezi că parabolele ei simple, adevăr grăiesc. Ţi-am spus eu că am o bunică minunată! Enervarea ta, s-a transformat până la urmă în admiraţie.

       − Recunosc, la început m-am enervat puţin simţind că mă priveşte aşa de insistent, dar ascultând-o în decursul serii, am realizat că ai dreptate. Acum înţeleg şi mai profund, de ce o iubeşti aşa de mult şi de ce, pentru tine, doamna Irina, e o comoară… Eu, regret enorm, nu am avut parte de o bunică şi nici de un bunic.

       − Nu-ţi cunoşti bunicii?

       − Nu! Mama nu mi-a vorbit niciodată despre ei.

       − Ai întrebat-o?

       − Da. Cel mai mult, când eram mică şi-mi citea poveşti cu bunici şi bunice, dar mereu îmi spune că, mai târziu am să-ţi povestesc…

 

       Mergeau agale, ţinându-se de mână, răscolind cu vârful adidaşilor, frunzele de pe trotuar. Venise toamna − doamna-n galben, cum o numise Marius în urmă cu câteva zile, iar ea îl completase repede: doamna-n galben şi maro, peste zări de indigo – iar odată cu schimbările din natură, Marius simţise nişte schimbări şi în viaţa lui. Matei se mutase la ei de mult. Nu avea ce să-i reproşeze acestui om, era minunat să-ţi petreci timpul în preajma lui, sociabil, comunicativ, dar… dar era puţin gelos pe el că îi „furase” mama. Maria se schimbase puţin. Nu mai stătea de vorbă cu el aşa de mult, cum o făcea înainte. Irina observase, cu mult tact şi diplomaţie, îi explicase situaţia, folosind vocabularul ei simplu şi direct, iar el înţelese şi cu o uşoară strângere de inimă acceptase comportamentul mamei.

Luisa se opri, trăgându-l de mână:

       − Ius… Iusuuu! Unde eşti plecat? îl întrebă ea şăgalnic. De ce ţi-ai lăsat aici corpul fizic, cu masca asta rigidă şi… şi urâtă, gânditoare, pe care nici măcar toamna n-o iubeşte, iar vântul încearcă disperat s-o alunge!

Marius se opri şi o întoarse mai bine cu faţa spre el, o privi preţ de câteva clipe,  şi cuprinzând-o în braţe, o sărută.

       − Încă mă mai gândeam la bunica mea. Poate că simţi în sinea ta, că Irina, e bunica pe care şi-ar dori-o orice copil! Are un farmec extraordinar când povesteşte, ai să vezi când vei asculta poveştile ei, te vrăjeşte pur şi simplu cu ele. Sunt sigur că şi tu, i-ai plăcut, toată seara te-a admirat!

       − Ba m-a urmărit! replică ea în glumă. Am văzut-o şi simţit-o eu.

       − Ştii, continuă el, bunica mi-a spus ceva care n-a făcut, decât să confirme ceea ce eu constatasem de la început.

       − Adică!

       − Că noi doi, semănăm, ca două picături de rouă!

       − Două picături de rouă!? repetă Luisa gânditoare. Eu ştiu că se spune: ca două picături de apă!

       − Pentru bunica mea, roua e mai pură decât apa, sunt lacrimile ierbii, ce plânge că va fi cosită şi ale florilor, ce plâng că vor fi rupte, aşa îi place bunicii să spună, o lămuri el. Să înţeleg că, ţi-a trecut supărarea pe ea?

       − Totalmente! răspunse ea, pornind alături de el şi agăţându-se de braţ. Acum, hai să ne grăbim un pic, e destul de târziu şi mâine mergem la muncă. A, să nu uit, duminica viitoare eşti invitatul nostru la cină, mama doreşte enorm de mult să te cunoască.

       − Duminică!?

       − Ius, a trecut o veşnicie de când te cunosc şi o alta de când ieşim împreună, apoi şi eu vreau să te cunoască mama.

       − Câteva luni, pentru tine, înseamnă… două veşnicii?

       − Da! Aşa simt eu… şi mai simt că te cunosc de-o veşnicie, vezi, le-am contopit?! Cred că te cunosc, încă de când erai embrion!

       − Şi tu ce erai?

       − Embrioană! spuse ea iuţind paşii.

 

       

       − Lasă, Maria, câteva farfurii, le clătesc io! Mergi şi te culcă, e dăstul dă târziu şi tu mâine mergi la servici'.

       Maria, după ce cără şi aşeză farfuriile în chiuvetă, îşi trase un scaun şi se aşeză la masă.

       − Păi, dumneata, ce faci mamă? Nu eşti obosită, nu te duci la culcare?

       − Nu, încă nu mi-e somn.

       Irina întoarse uşor capul, privind-o cu coada ochiului, simţind din glasul ei, că ceva nu este în regulă. Opri apa şi veni lângă ea, punându-i mâna pe spate, mângâind-o uşor:

       − Cât timp spăl farfuriile, fac şi un ceai, aşa, din flori dă tei, cu un strop dă miere? 

       Maria încuviinţă, apoi începu să răsfoiască ziarul. Irina o lăsă în pace, ştiind că, dacă ar fi întrebat-o ceva, ar fi răspuns monosilabic, fiind mai mult concentrată la ce citeşte. Acesta era tabietul ei pe fiecare seară, la care nu renunţase nici după căsătorie, până nu răsfoia un ziar, nu mergea la culcare, şi cât timp dură spălatul vaselor şi prepararea ceaiului, cele două femei, nu-şi spuseră nimic.

       − Deci, zi, te ascult! spuse Irina, aşezându-se la masă şi împingând cana cu ceai, în dreptul ei. Maria, abandonă ziarul şi o trase mai aproape. Se aplecă deasupra cănii şi inhală cu nesaţ aburii:

       − Simt mirosul florilor de tei! spuse ea, închizând ochii. Al florilor de tei, din copilărie.

       − O mai fi teiul în curtea şcolii?

       − Nu mamă, școala s-a extins şi l-au tăiat.

       − Păcat dă bătrâneţea lui. Trebuia să facă şi ei o clădire mai mare, din sticlă, şi lăsa teiul în mijloc.

       − Poftim?

       − Aşa, cu acoperiş din geam. Am văzut eu în revistele aduse de Marius, cu case care se vor construi, peste mulţi ani, spunea el. Ai să vezi tu că viitorii oameni, vor locui în case din astea, ca florile în seră…

       − Da, totul e posibil şi nu mă miră. Cu poluarea asta… răspunse Maria, uşor absentă.

       Irina o privea cum tot învârte cana între mâini, iar la un moment dat, Maria se opri şi începu să vorbească:

      − Mamă, nu vreau să-ţi vorbesc despre izbitoarea lor asemănare, sau, ce impresie mi-a făcut Luisa. Pentru asta aşteptăm s-o cunoaştem mai bine, avem tot timpul din lume să discutăm. Vreau să-ţi vorbesc sau mai bine spus, să-ţi povestesc despre…

       − Visul tău, pe care-l visezi dă… un car dă ani! o întrerupse Irina nerăbdătoare.

       − Exact, despre el! Adevărat, a început să mă obsedeze, mamă! Mai toată ziua, mi-au revenit în minte, imagini cu frânturi din el.

       − Păi, ca să înţeleg mai bine, povesteşte-mi! Mă mir că ai îndurat atât amar dă ani şi nu mi-ai povestit.

       − Da, ai dreptate, nu ţi-am vorbit niciodată despre ele. De fapt, sincer, am vrut să evit asta. Dacă nu-l mai visam acum, poate că l-aş fi uitat. Deci, se făcea că sunt mireasă… şi Maria, într-o singură poveste îi relată toate visele.

       Bătrâna mamă ascultă de data aceasta calmă totul până la sfârşit, fără s-o întrerupă, cum avea ea obiceiul. 

       − Deci, dumneata cum ai interpreta totul?

       − Maria, io mamă, n-am crezut niciodată în vise şi slavă Celui dă sus, am tot visat de-a lungul vieţii, da' recunosc că niciodată nu s-au repetat, aşa ca la tine, nici măcar două. Da, nu te supăra pă mine, dă ce nu mergi tu, la un doctor, la ăsta, cum îi zice tu, la un pisi…

       − Psihiatru?

       − Aşa… să te consulte, să stai dă vorbă cu el.

       − Dacă află Matei sau dacă află Marius, c-am fost să consult un psihiatru, ce vor spune? C-am plecat cu sorcova!

       − Nu vor spune asta, că sunt bărbaţi dăschişi la cap! Aşa cum ai stat cu mine dă vorbă, şi mi-ai povestit, aşa trebuie să stai şi cu ei, da pă rând. Sunt sigură că vor înţelege exact aşa cum, şi ce trebuie.

       − Bine, mamă, am să mă gândesc la povaţa ta.

       − Zici aşa, ca să scapi dă mine?

       − Nu. Acum te las, merg să mă culc. Lasă că faci mâine ordine, mergi şi dumneata la culcare, noapte bună!

       − Noapte bună, mamă! Şi nu te mai zbate ca peştili pă uscat, povesteşte-i în primul rând lui Matei, după aia, ai să vezi tu, că te simţi mai bine, mai uşurată… Cu ocazia asta, mai verifici ceva.

       − Ce verific, mamă? întrebă Maria ridicându-se.

       − Cum se comportă, ce gândeşte şi ce zice în aşa situaţie.

       Maria confirmă şi plecă spre scări. De câte ori punea mâna pe balustradă, secvenţe din trecut, cu scara din hotelul de la Braşov, năvăleau în capul ei. În seara acesta, secvenţa respectivă reveni atât de pregnant şi de clar în memoria ei, încât Maria ameţi şi se prinse cu ambele mâini de balustradă  sigur, asemănarea Luisei cu Luis contribuiseră la asta.

       − Ce e mamă? Nu te simţi bine? o întrebă Irina văzând-o că se oprise pe prima treaptă, clătinându-se.

       − Nu, doar am ameţit uşor. M-a prins oboseala, spuse Maria şi începu să urce, gândind: voi schimba urgent această balustradă!  

       O fi gravidă? se întrebă Irina privind-o cum urcă greoi scara.

 

 - va urma -

Vizualizări: 97

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Bate vant de ingrijorare, se simte furtuna in aer. :) Astept continuarea.

Marunte carcoteli,

răscolind cu vârful adidaşi-lor(adidasilor)

împingând cana cu cei(ceai)

Cu prietenie,

...şi povestea merge mai departe cu implicaţiile şi complicaţiile ei, după generaţii.

Mi-a făcut plăcere să citesc şi aştept continuarea.

Sofy

Corina, mulţumesc pentru lectură şi atenţionare.

Cu prietenie,


Corina Militaru a spus :

Bate vant de ingrijorare, se simte furtuna in aer. :) Astept continuarea.

Marunte carcoteli,

răscolind cu vârful adidaşi-lor(adidasilor)

împingând cana cu cei(ceai)

Cu prietenie,

Mulţumesc pentru lectură şi răbdare, Sofia!

Cu prietenie,

Sofia Sincă a spus :

...şi povestea merge mai departe cu implicaţiile şi complicaţiile ei, după generaţii.

Mi-a făcut plăcere să citesc şi aştept continuarea.

Sofy

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 2 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 2 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 9 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 12 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 13 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 13 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 14 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 14 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 14 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 14 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 14 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 14 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor