− Matei, l-am întâlnit pe Michel, exact când bruta de viaţă, fără milă şi regrete mă împinsese până la marginea ei… ajunsesem pe buza prăpastiei celei mai groaznice din câte mi-a fost dat să văd, şi crede-mă că am văzut multe la viaţa mea. Chiar şi acum, după atâţia ani, dacă închid ochii, parcă mă văd, cum ridicasem piciorul în aer: urma doar să păşesc… un pas, un singur pas de mai făceam, urma… să mă bălăcesc în frumoasa mocirlă a vieţii! Însă Michel, prin bunătatea lui, m-a ajutat, m-a salvat la timp, redându-mi speranţa şi chiar iubirea pe care nu credeam că poate s-o ofere un bărbat unei femei. Şi credeam asta, gândesc eu acum, datorită experienţei anterioare. Matei… şi Maria oftă lung, ajunsesem la capătul puterilor sau la marginea micului meu univers şi era aşa de densă ceaţa din capul meu că nu zăream limanul. Ca o somnambulă îmi împachetasem ultimele vise şi speranţe într-o cutie mare din lemn, imaginându-mi în rătăcirea mea de atunci că e o moară de vânt, iar cu ultimele puteri învârtisem roata grea şi masivă din piatră, apoi am lăsat-o pe moară, să-şi ia zborul, ducă-se unde o vedea cu ferestrele-ochi! Eram furioasă, dar cred că mai mult eram dezamăgită că iubisem pe cine nu merită, simţindu-mă foarte obosită şi epuizată de atâta dăruit. Mă vedeam aşezată pe malul prăpastiei, simţindu-mă uscată şi goală pe dinăuntru, ca pe buza unei imense găuri negre, gândindu-mă: să-mi desfac braţele larg, să-mi iau avânt şi să mă prăbuşesc în acest infinit necunoscut al găurii negre − necunoscut până atunci mie, cel cunoscut parcă se terminase – căscate hidos în faţa mea! Am zâmbit tâmpă, consolându-mă: de fapt şi prăbuşirea tot un fel de zbor este, nu? Însă era primul dar şi ultimul meu zbor! După atâţia ani, e foarte greu acum să mai descriu exact în cuvinte, cât eram de disperată!? Eram atât de lovită de soartă, încât mă bătea gândul să mă apuc de cerşit sau să mă prostituez! Şi asta, numai şi numai să-mi pot întreţine copilul. Dar câţi şi câte, şi mai ales cine, ar fi înţeles adevărata realitate? Luis îşi luase lumea-n cap, plecase, mă părăsise… nu, mai bine spus, ne abandonase… asta am simţit eu atunci, că ne abandonase, pe mine şi pe copil. Eram o străină printre nişte străini! Îmi amintesc că mergeam pe un bulevard, căutând febril un loc de muncă, dar şi mai aprig feţe cunoscute… Atunci, după dispariţia lui, am trecut prin nişte zile şi momente groaznice… Am să-ţi relatez doar un mic aspect, atunci când copilul mă privea în ochi şi-mi spunea doar atât: mi-e foame, mami!... Matei, este privirea ceea mai grea de suportat de pe lumea asta, inocenţa acelei priviri te topeşte, te ucide cu zile, te doboară, simţi că mori şi că-ţi fuge pământul de sub picioare, ca-i vrea să intri în el de ruşinea şi neputinţa satisfacerii unei dorinţe atât de simple, a unui copil, of, doamne Dumnezeule…

       Maria se opri, simţise iarăşi că ochii i se umeziseră. Se ridică de la masă, crezând că Matei nu observase acest lucru, şi merse la aragaz unde reîncălzi ibricul cu ceaiul rămas.

       − Mai vrei ceai?

       − Da, te rog, spuse Matei luând loc la masă.

       Maria umplu ceştile, adăugând de data aceasta, puţin rom în ceaşca ei. Matei tăcea, aruncându-i din când în când priviri fugare, mai mult cercetătoare. Nu comentă nimic, aştepta continuarea, fiind convins că Maria nu terminase de povestit.

        − Incredibil, dar ajunsesem în această situaţie disperată, din prea multă iubire. Cred că te-am plictisit tot repetându-ţi asta, dar această frază se învârte în capul meu ca placa zgâriată a unui picup şi acul nu poate merge mai departe… Vedeam în mintea mea, ca ieşire, cum ţi-am mai spus, două alternative: cerşitul sau prostituţia!... Şi asta se întâmpla, repet, din prea multă iubire şi încredere într-un om… Poate ţi se pare o nebunie, dar este doar purul şi crudul adevăr, continuă Maria. Şi atunci… exact atunci, în viaţa mea a apărut Michel, omul acela adevărat, a fost…

       − A fost!? De ce, a fost? Ai mai spus la început asta.

       − A fost, şi Maria oftă adânc, pentru că nu mai este. Michel a murit! A murit, răpus de o boală urâtă şi încă fără leac. A fost, repetă ea închizând ochii, cel mai minunat om, pe care eu l-am întâlnit printre străini în acea perioadă… La început, mi-a oferit un loc de muncă şi ne-a salvat, într-un cuvânt, pe mine de la, a mă apuca de cerşit sau prostituţie şi pe Marius de la foame. Dar în mod sigur, să-mi vând corpul nu aş fi fost capabilă s-o fac... n-aş mai fost curată şi n-aş mai fi putut să-mi sărut fiul niciodată. Îmi amintesc că mă gândeam să duc copilul undeva, la uşa unei catedrale, a unei biserici sau spital, după care să mă sinucid!... Apoi, după un timp, eu şi Michel, ne-am căsătorit. Acum te întreb, ştiind toate acestea, încă mai vrei să fim împreună?

       Întrebarea, aşa directă, simplă, pusă de Maria, îl surprinse puţin pe Matei. Pentru a câştiga timp, dar mai mult pentru a-şi ordona cuvintele, coborî privirea gânditor în ceaşca cu ceai. În primul rând, nu se aşteptase ca ea să termine aşa de abrupt povestirea şi prin asemenea întrebare tranşantă. În al doilea rând, ar fi dorit să afle mai multe amănunte despre trecutul ei, fiind convins că ea sărise peste multe etape. Dar ce ar fi realizat dacă ar fi aflat mai multe! Ar fi schimbat cu ceva situaţia? În mod sigur, nu. O aşteptase atâta amar de ani, încât, aşa cum tot repetase Maria, parcă se simţea şi el obosit de atâta aşteptare, şi acum, datorită curiozităţii, s-o determine să-i spună şi ce nu ar fi dorit ea, să afle? Dacă ar fi aflat lucruri care, pe moment nu l-ar fi deranjat, dar în viitor, cine ştie, poate amintindu-şi de ele, l-ar fi deranjat? Sentimentele lui, şi nu-i era teamă de asta, nu s-ar fi schimbat nici dacă ea i-ar fi relatat şi alte aspecte, mai puţin sau chiar neplăcute, din trecutul ei.

       Se scurseră clipe bune de tăcere şi Matei îi simţea acum şi mai acut, privirea pironită în creştetul capului. Maria aştepta un răspuns.

       − Maria, începu el, ridicându-şi privirea din ceaşcă, nu-mi înţelege greşit pauza, deoarece în clipele scurse, mi-am căutat cuvintele prin trecutul meu, aşezându-le într-o ordine firească. Rapid am făcut următorul rezumat şi ajungând fără să regret la acelaşi rezultat: cele povestite de tine nu schimbă cu nimic, şi subliniez, dar cu absolut nimic, situaţia, spuse el şi mai apăsat. Clar, capitolul cu Michel este încheiat. Mă frământă altceva: ce vei face dacă… dacă Luis apare?

       Maria se gândi o clipă, amintindu-şi că trebuie şi acest aspect dezbătut. Şi-şi mai aminti că şi Michel o întrebase, cu alte cuvinte, acelaşi lucru.

       − Dacă el apare!?... făcu Maria, mai mult mirându-se. Nu ştiu Matei, dacă el va mai apare sau nu! N-am de unde şti eu asta şi nimeni în mod cert nu poate şti. Însă eu nu cred că mai are acest curaj, după atâţia ani de… de laşitate, nu cred, tu nu crezi?

       − Sunt de acord cu tine, însă realizezi cât sunt de… de dornic să aflu, poziţia ta, în acest moment. Şi totuşi, dacă… repetă el insistând.

       − Eşti conştient că n-am cum să-l opresc să-şi caute copilul. Marius este şi copilul lui, nu? doar atât, înţelegi, doar atât. Eu… eu am îngropat tot trecutul la picioarele lui tata la mormânt, şi nu mai vreau să vorbesc niciodată despre asta. Punct. Chiar dacă Luis este undeva, în lumea asta mare, viu, gata, el e mort pentru mine, acum. Alt punct mai mare! Acum înţelegi, cât de hotărâtă sunt?

 

- va urma -

Vizualizări: 107

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Îmi pare această discuţie o încercare de a obţine certitudini pentru viitor. O tendinţă greu de înfrânat, cu toate că, nu există garanţii, ci doar riscuri pe care ni le asumăm ori nu.

Cârcoteli, nu ştiu dacă am văzut tot. :)

 în acest infinit necunoscut al găurii negre 

şi pentru a-şi ordona cuvintele

şi acum, datorită curiozităţii

nu se schimbaseră nici dacă ea i-ar fi relatat şi alte aspecte - nu s-ar fi  schimbat...

Eşti conştient că n-am cum să-l opresc (să-l caute pe) să-şi caute copilul.

Aştept continuarea.

Cu prietenie,

Corina, mulţumesc mult pentru lectură  şi  ajutor. Am corectat.

Cu prietenie,

Corina Militaru a spus :

Îmi pare această discuţie o încercare de a obţine certitudini pentru viitor. O tendinţă greu de înfrânat, cu toate că, nu există garanţii, ci doar riscuri pe care ni le asumăm ori nu.

Cârcoteli, nu ştiu dacă am văzut tot. :)

 în acest infinit necunoscut al găurii negre 

şi pentru a-şi ordona cuvintele

şi acum, datorită curiozităţii

nu se schimbaseră nici dacă ea i-ar fi relatat şi alte aspecte - nu s-ar fi  schimbat...

Eşti conştient că n-am cum să-l opresc (să-l caute pe) să-şi caute copilul.

Aştept continuarea.

Cu prietenie,

Am citit continuarea, Emil cu plăcere. Maria retrăieşte prin destăinuire, clipele amare din viaţa ei. Şi sunt sigură că nu i-a fost chiar uşor.

Am găsit două mici incoveniente: parcă căutam, repeţi de prea multe ori într-un paragraf cuvântul, prostituţie.

Citit cu drag!

Sofy

Sofia, mulţumesc mult pentru ajutor, am modificat.

Cu prietenie,

Sofia Sincă a spus :

Am citit continuarea, Emil cu plăcere. Maria retrăieşte prin destăinuire, clipele amare din viaţa ei. Şi sunt sigură că nu i-a fost chiar uşor.

Am găsit două mici incoveniente: parcă căutam, repeţi de prea multe ori într-un paragraf cuvântul, prostituţie.

Citit cu drag!

Sofy

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 17 minute în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 27 minute în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 27 minute în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 28 minute în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 1 oră în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 2 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 2 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 2 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 2 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 2 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 2 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 2 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 2 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Maria îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog SONET LXXVII  (Mamă) a lui BOTICI GABRIELA
cu 3 ore în urmă
Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 9 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 9 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 11 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor