Doamne, cum îi mai suporţi?

[Elena Mititelu]

DOAMNE, CUM ÎI MAI SUPORŢI?

 

 

Ne-au scos ţara la vânzare,

Doamne, cum îi mai suporţi?!

Limbă, port şi nici neam n-are,

Acest cuib de patrihoţi…

 

Mă gândesc la anii-n care,

Pentru ţară luptam toţi,

Ne-au scos ţara la vânzare,

Doamne, cum îi mai suporţi?!

 

Cine-ajunge sus e mare,

Cei de jos suntem roboţi,

N-am putere şi mă doare,

C-acest cuib de patrihoţi

 

Ne-au scos ţara la vânzare!

 

[Ion Lazăr da Coza]

După câte se vede, D-zeu e apolitic - îi lasă pe toţi să fure.

da Coza

[Elena Mititelu]

Interesant că fură cu rândul...poate li s-o înfunda!!!

Mulţumesc pentru trecere, mă simţeam singură!

Elena

[Vasilisia Lazăr]

Le ofer şi eu ceva: un mesaj de la Mihai Eminescu. Mai precis, câteva fragmente din „Scrisoarea III". Despre voi e vorba, patrioţilor!

(...) De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii;
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii...
În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut;
Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut
Poţi să-ntâmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo?
Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!
O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,
Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţ,
Şi cu voi drapându-şi nula, vă citează toţi nerozii,
Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii.
Rămâneţi în umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşatini,
Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini,
Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră
De la munte pân' la mare şi la Dunărea albastră.

Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?
Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască...
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.

Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri...

 

Patrioţi ai anului 2012, fiţi pe fază: vă vorbeşte Eminescu! Nu vă amăgiţi că a murit nebun, în urmă cu 123 de ani, asta-i o minciună! Urmăriţi-i versul şi veţi vedea că e mai viu decât voi!

[Elena Mititelu]

Ce bine că ai întregit mesajul meu...atât prin fragmentul postat cât şi prin cuvintele pline de îndemn la corectitudine...!

Mulţumesc!

[Irina Lucia Mihalca]

Un strigat spre neuitare! Frumos!

[Elena Mititelu]

Da, Irina, ..."Un stigăt spre neuitare!"... un strigăt în van, cu ceea ce se petrece!

mulţumesc!!

Irina Lucia Mihalca a spus :

Un strigat spre neuitare! Frumos!