Primul sărut (partea a IV-a)

[Claudia Elena Peter]

            Şi cum te-ai hotărât să vi vara asta în orăşelul natal? M-a invitat directorul liceului să ţin o conferinţă, încă de acum trei ani de când am luat premiul. Doamne, ce departe ai ajuns, să ştii că ţi-am cumpărat toate cărţile, uite, le-am aici pe toate, m-am lăudat cu tine la colegele de la fabrică, nu m-au crezut, dar mie nu mi-a păsat, eu ştiu că odată… Andrei a iubit-o pe Dara, gândesc cu sufletul sfâşiat. Uite, ce-ar fi să-mi semnezi cărţile, un autograf. Dara, nu! Încerc zadarnic s-o opresc, se duce la biblioteca veche, pe care o ştiam de pe vremea garsonierei tatălui ei. Dara, nu! Nu pot, nu cu ea, cu ea nu sunt acela, scriitorul, celebrul. Îmi păstrez apartenenţa la ea, ca o sinceră aducere aminte, mă lepăd de compromis şi fals, ea e aceeaşi, nudă la trup şi suflet. O descui, de unde am zăvorât-o demult şi de departe.

            Andrei are gagică, Andrei are gagică! Ai mei m-au pus să stau cu Andreea, avea şi ea vacanţă la grădiniţă, iar eu, în accepţiunea părinţilor frecam menta, m-am trezit cu cea mai detestabilă slujbă ever. După două zile de stat în casă şi uitat la desene cu Barbie şi Little Poney, am luat-o pe Andreea cu mine, sub ameninţarea cu tăierea părului tuturor păpuşilor, dacă suflă o vorbă şi m-am înfiinţat la uşa iubitei mele. La început stânjeniţi de prezenţa cu ochişori curioşi şi întrebări indiscrete, apoi cu ajutorul fetiţelor power-puf, ne-am reluat dulcele obiceiuri. Andrei are gagică, Andrei are gagică! Soră-mea îşi ţinuse gura toată vara, iar când în sfârşit începu grădiniţa, a decis că e timpul să mă pedepsească. Mama nu o crezu, dar tata o aduse cu picioarele pe pământ, crezi că ăştia se mărită virgini, ca tine? Şi mama se îngrozi, nu de relaţia mea în sine, ci de sordidele detalii pe care i se înşiruise cu inocenţă, dulcea surioară. Ai pus-o pe Andreea să vadă aşa ceva?

            Eşti însurat, Andrei? Am fost. Şi tu văduv? Nu, divorţat. Tot ca o văduvie, crede-mă, Dacă nu merge, e mai bine. Cum era, soţia ta, frumoasă, ai iubit-o? Sunt încurcat, nici mama n-a îndrăznit să mă întrebe. Soţia mea era englezoaică, am fost colegi la Cambridge. Ai iubit-o, insistă. Mai mult ca pe mine, ghicesc întrebarea. Mai mult ca pe tine n-am iubit nici viaţa, nici mama, nici pe Andreea. Dar tac. Eram destul de tineri, pasionaţi de Byron şi engleza veche, mă justific. Regreţi, că sunteţi despărţiţi. O, nu, ne-am trăit veacul, suntem prieteni, colegi la universitate, fără regrete!  

Fără regrete, Andrei! Plângeam, ea îmi mângâia capul. O sa fug, o să vin la tine, n-o să ne despărţim niciodată, mi se rupe ce zic ai mei, de şcoală. Nu vorbi aşa, familia ta e ce mai importantă, ai o mamă care te adoră, o surioară, un înger. E numai vina ei, o pârâcioasă. Să nu zici asta, noi suntem de vină, noi.

Copii ai, Andrei? O, nu, soţia mea nu era deloc genul, nici nu s-a pus problema. Nici eu, nu m-a binecuvântat Domnul. Tace, mai doreşti sirop, nu, mă uit la ceas. Poate vrei să pleci, ai treabă, eşti om important acum, când e conferinţa? Mâine, la prânz. Aş veni, dar… oftează, îşi netezeşte poalele fustei inexpresive. Cine ar fi crezut să ajung aşa, vezi cum e viaţa asta, unii au noroc, alţii nu. Dara! Nu, să nu mă compătimeşti, îşi îndreaptă spatele, asta n-aş suporta, nu merit milă, mi-am trăit viaţa cum am vrut, nimeni nu m-a obligat, am fost stăpână, numai moartea n-o putem prevede şi singurătatea ce-o lasă în urmă. Am încercat să fug, am spus deodată, tresări palidă, speriată de confesiune şi amintirile ce deschideau cu zgomot lacăte. Nu mai are importanţă acum, încercă să mă oprească. Îţi jur, Dara, am fugit de câteva ori, ai mei m-au trimis la colegiu în Anglia, au dat bani grei să ajung acolo, că n-aveam note prea bune, apoi au vândut apartamentul şi s-au mutat la Cluj. Andrei, nu contează, au trecut douăzeci de ani, eram doi copii.

Mama, tata, inginerul Antoniade, diriginta, mătuşa Lucreţia, şefa secţiei de obstetrică-ginecologie. Şi eu, în mijloc, împietrit, fără să înţeleg o iotă din tot ce se întâmplă. Mama deschise gura, tata încearcă cu greu să o potolească. Trebuia să vorbim cu copiii, să le explicăm, îndrăzni şi inginerul. Ce să le explicăm domnule, ţipă mama, băiatul meu nu e aşa emancipat ca fata dumitale! Mai taci că-i şi vina ta, strigă tata, prea l-ai giugiulit. Dacă nu vă potoliţi vă dau afară, interveni doctoriţa, mătuşă-mea, aţi greşit toţi, că aveţi ochi de cal, numai de Andreea v-a păsat, parcă Andrei n-are nevoie de mamă, de tată. Doamne, Dumnezeule, ce ne facem, sunt nişte copii, cum să aducă pe lume copii, nişte copii!

Vino cu mine, Dara. Te iau cu mine, plecăm împreună. Se uită lung, neîncrezătoare. Am o situaţie foarte bună la Londra, pot să am grijă de tine, te rog, lasă-mă să am grijă de tine. Pleacă Andrei. Fără regrete, laşi tot în urmă, o luăm de la capăt. Viaţa mea e aici. Care viaţă Dara, garsoniera, oraşul acesta? Pleacă Andrei. Nu fără tine, nu încă o dată. Pleacă, strigă cu o forţă de care n-am crezut-o în stare, ţi-am spus că nu suport mila ta. Nu e milă. Dar ce, regrete tardive, amintiri deşarte, ce-a fost a fost, de ce vii să răscoleşti trecutul, să răstălmăceşti simţămintele unei biete femei. Vreau să te ajut. Să mă ajuţi, crezi că am nevoie de ajutorul tău, pentru că te simţi vinovat? Te implor. Crezi că am nevoie de tine, sau de oricine, că sunt prost îmbrăcată, săracă. Pentru că eşti singură şi eu sunt singur, asta-i şansa noastră să reconstruim ceea ce am pierdut. Izbucni în râs, ironic, orgolioasă. Aplaudă. Ce actor ai devenit, unde e băiatul sincer, inocent, ce-mi săruta sânii toată noaptea. Aici, trebuie doar să-l mai laşi. Taci, pleacă în lumea ta perfectă şi lasă-mă. Am fost singură toată viaţa, mă descurc, ştiu cum să o fac. Te iei şi tu după gura lumii, alde Dorin Lobodă, vai Dara Antoniade, cât de rău a ajuns, că nu-şi vopseşte părul şi poartă haine de la second-hand!

Amintirea ei m-a bântiut în toate secundele rămase. După ea, nici eu n-am mai fost acelaşi. Mama zice că mi-a prins bine experienţa, m-a făcut responsabil, am învăţat nişte reguli. M-au trimis departe, crezând că mă vindec, fără să înţeleagă nimic din drama trăită. Din golul pe care despărirea l-a săpat în mine. Şi am părăsit-o, singură în faţa lumii, fără să-mi asum faptele, fără s-o apăr. Eu am fost acela care i-a frânt inima şi a lăsat-o gravidă, ascultând cu laşitate, de departe, părerile liceului despre inocentă. Au ostracizat-o cu perversitatea cu care au aşteptat asta, iar ea se păstră dreaptă, tăcută, ironică, premiantă. Nu mă face pe mine gura lumii, îmi spunea deseori, enervată de gradul mare de importanţă pe care eu, cu îngustimea minţii, o acordam fenomenului. Dacă tu mă iubeşti, Andrei, nu-mi pasă ce zice nimeni. Eu te iubesc Dara, dar sunt la Londra şi pâng ca prostul depărtarea, căutându-te ostentativ în trupurile altor colege. Mă prefac, iar prefacerea mă contopeşte, cu un văl perfid de uitare. Ţi-am rănit sufletului şi trupul, în ultima noastră noapte împreună, când m-ai trezit înspăimântată: Andrei, ceva se petrece cu mine, iar şiroaie de sânge se scurgeau din tine, avortând spre alte lumi mai bune, rodul dragostei noastre

[Corina Militaru]

Citit cu drag. Imi place si acest capitol. Vezi ca au scapat cateva greseli(nu am avut timp sa le scot). La o recitire sigur le vei depista. 

Cu prietenie,

[Sofia Sincă]

Foarte impresionant fragmentul, poate şi pe motiv că iubirea celor doi adolescenţi devine cât se poate de serioasă, marcantă chiar, pe viaţă. Însă viaţă separată, fiecare pe drumul său. Andrei cu studii la Cambridge, iar Dara care, probabil  pierdut şi tatăl, a rămas simplă muncitoare, în ţară.

Am citit cu deosebită plăcere şi aştept continuarea.

Sofy

 

[Chris]

Deja povestirea capătă o altă dimensiune: de la numele scrijelit pe copac - la o sarcină nedorită, se trece de la adolescenţă la maturitate şi traume sufleteşti care-i urmăresc pe protagonişti toată viaţa.

Aştept continuarea :)))))))

[Ion Lazăr da Coza]

ea e aceiaşi > ea e aceeași e la feminin

ci de sordidele detalii pe care i se înşirui cu inocenţă, > ci de sordidele detalii pe care i le înşirui(se) cu inocenţă,

de ce vi să răscoleşti > de ce vii să răscoleşti   etc.

Încă un capitol interesant. (Să nu te obosești să mulțumești celor ce-ți lasă un semn de prietenie la postările tale. Face rău.)

Cu prietenie,

da Coza

[Claudia Elena Peter]

Muțumesc de trecere și de observații, am revizuit puțin textul. Observațiile dumneavoastră mă ajută și onorează, (doar lipsa timpului m-a împiedicat să intru pe site în ultima perioadă). 

Cu prietenie