După hibernare

[Veronica Pavel Lerner]

După o lungă perioadă în care am “hibernat” (din motive mai mult sau mai puţin “iernatice”), iată-mă din nou dornică să ies din casă şi să mă plimb prin peisajul citadin în care trăiesc, aruncându-mi privirile nu numai pentru a descoperi ceva nou, dar şi pentru a observa detaliile “picante” care, deşi uneori buclucaşe, nu încetează să mă amuze.

           

Cum era de aşteptat, unul din primele locuri pe care le-am vizitat după absenţa mea a fost  mall-ul din apropiere, nu mare, dar cu câteva puncte interesante! La “Pix”, de exemplu, poţi face nu numai fotografii de paşaport, fotocopieri şi scanări, dar poţi cumpăra si abţibilduri de colorat ouă tot anul, nu numai de Paşte.    

 

Nu mai fusesem de mult prin acest mall şi am avut surpriza să descopăr că s-au renovat toaletele. Tendinţa modernă este ca toaletele să fie total automatizate, să nu atingi  nimic ca să nu iei microbi. Există un distribuitorul automat de săpun, sub care, când pui mâinile, curge din el săpunul, iar când muţi mâinile sub robinetul de alături, automat se declanşează apa. La sfârşit pui mâinile sub un suflător automat pentru uscare şi astfel te-ai spălat şi uscat fără să fi atins nimica!

 

Am fost impresionată de renovare şi, cu paltonul pe mine şi conform ritualului, mi-am pus mâinile sub distributorul de săpun care mi-a livrat conştiincios o abundentă spumă albă. Am mutat apoi mâinile sub robinet şi am aşteptat apa. Dar apa nu a venit. Degeaba am agitat mâinile sub robinet, era sec. Tot mişcând mâinile sub robinet am ajuns cu ele şi sub distributorul de săpun, care, generos, mi-a lăsat spumă pe mânecile paltonului. M-am mutat la alt robinet. Nimic. Nicăieri nu curgea apa şi toate persoanele venite după mine erau cu spumă pe mâini dar nu aveau cu ce să şi-o clătească. Serveţele de hârtie nu erau, doar suflătorul automat. Cu mare greutate am reuşit să extrag din buzunar o batistă, evident umplând ambele mâneci plus buzunarul paltonului cu săpun. Eh! Dacă aş fi fost în mall-ul de prin vecini vizitat astă vară! Invenţia de acolo era unică şi constituia un experiment ecologic: în loc hârtie cu care să te stergi pe mâini sau de uscător cu aer, s-au introdus niste prosopele reciclabile rulate în suluri. Erau puse chiar lângă robinete. Multe! După ce utilizai unul, îl aruncai într-un orificiu în planşeu. M-am întrebat dacă aceste prosopele albe-verzulii se “dizolvau” într-un rezervor de apă sau erau spălate automat. Sigur că m-am gândit şi la posibilitatea ca oamenii să fure prosopelele, dar  majoritatea canadienilor (mai ales cei născuţi în Canada) sunt disciplinaţi şi cinstiţi. Dacă la mall-ul de lângă mine aş fi avut un asemenea prosopel ecologic, problema s-ar fi rezolvat mai simplu, mi-am spus. De atunci, întâi verific apa şi numai dacă functionează mă săpunesc! 

 

Un loc alt loc vizitat recent cu o prietenă a fost restaurantul polonez “Orbit”. Aflasem de el de la un instalator (polonez) care mi-a reparat ventilaţia la bucătărie şi care, văzându-mi bucătăria plină, mi-a spus: “Doamnă, de ce vă obosiţi să gătiţi? Vă recomand eu un restaurant cu mâncare ieftină şi ca acasă. “ A avut dreptate! Ştiam că la polonezi se mănâncă bine, dar la “Orbit” e o bucătăreasă care găteşte chiar ca acasă! (am o vagă bănuială că e originară din România). “Borşul alb” al polonezilor (care au şi un borş roşu, de sfeclă) e identic cu cel românesc. Când am fost cu prietena mea, “specialul zilei” era o ciorbă de cartofi şi un excelent fileu de peşte cu garnitură de cartofi piure şi salată de sfeclă. Totul excepţional de bun şi exact ca acasă, unde nu dai atenţie faptului că şi la felul întâi şi la felul doi ai cartofi!     

 

Dar, dacă locuieşti unde stau eu şi vrei să mănânci ceva bun, trebuie să mergi la magazinul românesc “Carpaţi”, unde John (domnul Ionel) te îmbie, de cum intri, cu tentaţii irezistibile. Nu trebuie rezistat, e inutil. Langoşii cu brânză sunt inegalabili!  Şi nu numai. Zilele trecute am comandat – pentru nişte musafiri- sărmăluţe în foi de viţă. E drept că atunci când le-am văzut am fost surprinsă de dimensiunile lor mult mai mari decât mă aşteptam, dar au fost absolut divine şi au dispărut imediat şi în totalitate, în ciuda mărimii lor!

              

Deocamdată mă opresc aici, urmând ca despre alte descoperiri să scriu altădată! Până atunci, de mărţişor şi ziua femeii, o sinceră îmbrăţisare tuturor celor care, de aproape sau de departe, au fost atât de generoase cu mine! Lor le datorez revenirea mea în cotidian după recenta şi trista mea hibernare.

[Sofia Sincă]

Mulţumim de urare, doamna Veronica şi aşteptăm cu multă plăcere, cel puţin eu, curiozităţi de peste ocean. O lume total diferită de a noastră, de a româncei casnice care nu-şi permite să cumpere mâncare preparată sau semipreparată. Cel puţin multe dintre ele. Şi pierd timpul în bucătărie în loc să se ocupe de educaţia copiilor sau să se relaxeze după serviciu. Ce să mai vorbim de acele inveţii absolut superbe (dacă ar mai şi funcţiona) de la toalete publice. Se zice, că gradul de civilizaţie al unui popor se cunoaşte după WC-urile publice. La noi lipsesc cu desăvârşire.

Prin urmare, mai aştept cu nerăbdare astfel de curiozităţi şi vă doresc o primăvară frumoasă, luminoasă pe afară şi prin suflet, dacă în iarnă aţi fost nevoită să hibernaţi.

Sofy

[Corina Militaru]

Am citit, m-am amuzat, dar cel mai mult m-am bucurat ca ati iesit din hibernare. 

Multumesc pentru urare, va doresc ca primavara sa va aprinda calcaiele si astfel sa citim despre cat mai multe curiozitati. Gustati viata, este cel mai bun fel de mancare!

Cu prietenie,

[chindea maria elena]

De unde se vede cât de esenţială e apa unor fiinţe compuse mare parte din apă!:))) Începând cu apa botezului!... Mulţam de urări! Drag, Gerra

[Veronica Pavel Lerner]

Ei, acuma peste tot pe lume lumea prefera sa cumpare preparate gata gatite, exista unele la pret extrem de convenabil. Mie imi place insa sa gatesc, nu renunt asa usor la obiceiul traditional!

Multumesc pentru popas si pentru urari! 

Sofia Sincă a spus :

Mulţumim de urare, doamna Veronica şi aşteptăm cu multă plăcere, cel puţin eu, curiozităţi de peste ocean. O lume total diferită de a noastră, de a româncei casnice care nu-şi permite să cumpere mâncare preparată sau semipreparată. Cel puţin multe dintre ele. Şi pierd timpul în bucătărie în loc să se ocupe de educaţia copiilor sau să se relaxeze după serviciu. Ce să mai vorbim de acele inveţii absolut superbe (dacă ar mai şi funcţiona) de la toalete publice. Se zice, că gradul de civilizaţie al unui popor se cunoaşte după WC-urile publice. La noi lipsesc cu desăvârşire.

Prin urmare, mai aştept cu nerăbdare astfel de curiozităţi şi vă doresc o primăvară frumoasă, luminoasă pe afară şi prin suflet, dacă în iarnă aţi fost nevoită să hibernaţi.

Sofy

[Veronica Pavel Lerner]

Imi pare bine ca te-ai amuzat, asta era si scopul, sa aduc zambet pe fetele cititorului! 

La Multi Ani si multumiri!

Corina Militaru a spus :

Am citit, m-am amuzat, dar cel mai mult m-am bucurat ca ati iesit din hibernare. 

Multumesc pentru urare, va doresc ca primavara sa va aprinda calcaiele si astfel sa citim despre cat mai multe curiozitati. Gustati viata, este cel mai bun fel de mancare!

Cu prietenie,

[Veronica Pavel Lerner]

Mi-a placut mult comentariul tau, ai dreptate!

Multumesc mult! 

chindea maria elena a spus :

De unde se vede cât de esenţială e apa unor fiinţe compuse mare parte din apă!:))) Începând cu apa botezului!... Mulţam de urări! Drag, Gerra

[Ion Lazăr da Coza]

Aș fi dorit o abordare mult mai literară. Am apreciat zona cu umor a scrierii tale, însă ai rânduri întregi de relatare „după natură”... or nu acesta e scopul literaturii.

Cu prietenie,

 da Coza

[Veronica Pavel Lerner]

Multumesc, Ion. Asa e, nu e o piesa de "literatura", ai dreptate. Apreciez comentariul tau. 

Aprecieri,

Veronica

Ion Lazăr da Coza a spus :

Aș fi dorit o abordare mult mai literară. Am apreciat zona cu umor a scrierii tale, însă ai rânduri întregi de relatare „după natură”... or nu acesta e scopul literaturii.

Cu prietenie,

 da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Am citit, am zâmbit și m-am teleportat pentru o clipă pe acele meleaguri. Mă bucur că încet-încet totul revine la normal. Viața trebuie să meargă înainte.

[Veronica Pavel Lerner]

Multumesc, Vasilisa. Cum spunea si Ion, postarea mea e "literatura", e un "articol" de ziar. Iar jurnalistica nu e intotdeauna "literatura". Dar unde sa-l fi incadrat? Nu tot la "proza"?

Viata merge inainte, desigur. Oh, de-as putea "sari" peste ziua de miercuri in viata care, cum bine zici,  merge inainte, volens-nolens. Dar nu pot sari peste miercuri, trebuie sa trec PRIN ea. Azi vad ca nu e chiar asa de rau ca nu poate fi evitata, pentru ca iata, se mai "intampla" si lucruri placute miercurea, cum a fost acest bun si clad comentariu al tau, pentru care iti multumesc!   

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Am citit, am zâmbit și m-am teleportat pentru o clipă pe acele meleaguri. Mă bucur că încet-încet totul revine la normal. Viața trebuie să meargă înainte.