Cap. 16 Insula Magică a Fericirii

[Nicolae Sărătean]

                                                   16. Ducesă Bibi Loquela

                Aşadar, Magul Ţânţărin împreună cu îndrăgitul său prieten şi însoţitor, Sweet Aladdin, porniră în marea misiune. Îşi luară înainte de toate, o mică vacanţă, astfel, vizitară toate dimensiunile cunoscute şi necunoscute, trecură să-l salute pe faimosul Sf.Petru în Rai şi să-i lase acestuia o sticlă de wisky fabricat pe Insula Magică de Baroneasa Zmeurica, acesta la rândul său le dădu o plasă cu mere la despărţire şi le ură mult succes, apoi coborâră pe Lună la bine-cunoscutul club.

             Aici, petrecură o săptămână în tratamente şi terapii de refacere şi mentinere a stării permanente de iluminare, plecând apoi, plini de înalte şi pure sentimente, spre pământ, în căutarea celor mai importanţi oameni din consiliul de conducere a Insulei Magice a Fericirii.
             Aterizară fără probleme, în apropierea Sfinxului din masivul Bucegi. Acolo, la un semnal al magului, o piatră uriaşă se transformă într-o poartă de intrare spre locul lor secret şi după ce traversară renumitul labirint al lui Tezeu, (unde acesta ucisese cândva minotaurul) intrară în biroul şi laboratorul de alchimie al magului, a doua uşă pe dreapta din camera tunelelor.
            Aladdin privea năuc şi plin de admiraţie piesele de colecţie pe care le avea magul; o biblioteca plina cu cristale, un reproductor holografic, relicve antice, tablouri, sculpturi şi colecţia de iepuraşi de la Play Boy.
Rămăsese uimit şi buimac dinaintea mulţimii de rafturi încărcate la greu cu zeci şi sute de eprubete şi vase berzelius, pline cu diferite substanţe de toate culorile, unele în stare lichidă, altele cristalizate sau sub formă de gaz, încât exclama:
            - Superb şi impunător laborator şi birou aveţi aici Majestate! Sincere felicitări pentru acest succes şi importanţa muncii dumneavostră!
            - Mulţumesc Alteţă, vom avea nevoie de toate aceste lucruri în curând! Haideţi să aruncăm o privire să vedem pe unde se află prietenii noştri, astfel să-i localizăm, spuse magul prinzându-l uşor de braţ şi conducându-l într-un loc în care curiozitatea acestuia să nu pună nimic în pericol. Prea mirosea şi atingea tot ce-i ieşea în cale astfel a trebuit să-l îndepărteze şi să-i îndrepte atenţia spre lucruri mai importante de văzut şi inspectat.
              Făcând o mişcare circulară şi prin simpla atingere cu bagheta, a unui mic glob de cristal, dinaintea lor, într-o hologramă în trei dimensiuni, apare globul terestru, plin de punctuleţe de diferite culori şi mărimi.
             - Ce sunt aceste puncte Majestate?
             - Sunt locaţiile prietenilor noştrii, Alteţă! spunând acestea, îndreaptă bagheta spre un punct, care într-o clipă ocupă întreaga hologramă apărându-le în faţa ochilor, frumoasa Lady Motocel în toată splendoarea, în mărime naturală. Era înconjurată de flori şi obiecte artizanale, muncind, tăind nişte cozi şi frunze de trandafiri şi garoafe, aranjându-le, făcând un preţios buchet multicolor.
             - Wow! exclamă Aladdin. Este puţin schimbată! Probabil hainele astea pământene şi coafura! La fel munca şi noţiunea asta tâmpită a timpului de pe pământ, şi-au cam pus amprentele pe chipul ei. Mergem acum să o trezim Majestate?
             - Imediat! Mai întâi să terminăm cu locaţiile tuturor şi să le introducem în memoria computerului de borb al covorului zburător, astfel nu va mai trebui să ne întoarcem aici de fiecare dată.
               Intre timp, îşi scoase agenda, notând coordonatele şi adresa, punând în dreptul lor numele, Lady Motocel şi încercuieşte punctul de pe hartă. Sultanul îşi puse o băutură specială servindu-se din barul de serviciu al magului. Îşi aprinsese apoi, un uriaş trabuc cu etichetă de Cuba, delectându-se ca un copil, făcând cerculeţe, în timp ce magul se îndeletnicea cu agenda electronică. Zâmbeau şi râdeau de fiecare dată, distrându-se de minune, când în uriaşa hologramă apărea câte un îndrăgit personaj, prins în situaţii mai intime, câte o Lady la duş sau în timpul vreunui orgasm. Derulau să mai urmărească odată scena, astfel, se delectau destul de bine în timp ce-şi făceau munca, îmbinând plăcutul cu utilul cum doar ei ştiau şi puteau mai bine. În câteva ore pământeşti terminară şi ieşiseră apoi la un restaurant din apropiere, într-o frumoasă staţiune a regiunii.
               Cinară gospodăreşte şi se delectară cu cele mai bune vinuri din zonă, apoi sfârşiseră noaptea în compania unor frumoase dansatoare din buric, aduse de şeful restaurantului pentru aceste persoane speciale, tocmai din inima Indiei, sau poate din renumitul cartier Ferentari.
                A doua zi, dis de dimineaţă, puţin mahmuri, terminându-şi tabieturile şi după ce-şi făcuseră meditaţiile şi antrenamentele de gimnastică, serviră un mic dejun ce ar fi îndestulat un spital municipal şi coborâră în garajul din subsolul restaurantului, nu înainte de a mulţumi şi plăti în mod onorabil.
                Porniră preşul zburător şi în câteva clipe se aflau pe plaja Mării Negre în căutarea Ducesei Bibi Locuela, ce ieşise prima pe listă, în urma extragerii aleatorii făcută de computerul de bord.
                Era o zi minunată, însorită, plaja plină, părea un adevărat furnicar, astfel nimeni nu observă când preşul sultanului se amestecă în multitudinea viu colorată de prosoape, saltele şi rogojini, direct în faţa barului ambulant tip hawaian, foarte căutat şi faimos în zonă.
                Înconjurată de o mulţime de pretendenţi şi admiratori de ocazie, la nici o aruncătură de băţ, pe o rogojină, ungându-şi superbul trup cu cremă de protecţie solară şi aranjându-şi bentiţele bikinilor, Ducesa Bibi Loquela, se bucura plină de încântare de razele ultra-violete ale soarelui de dimineaţă şi de privirile zecilor de admiratori ce treceau împiedecându-se, vrăjiţi de frumuseţea ei.
Purta o minunată şapcă albă, cu cozoroc, alături de diafanul său corp, se odihnea,o mică geantă frigorifică sub o umbreluţă în acelaşi ton şi culoare cu minusculul costum de baie. Bronzată în stil cafea cu lapte, liniştită şi ruptă parcă de realitate, îşi savura sucul de citrice dintr-un enorm pahar, sorbind visător dintr-un pai colorat, în timp ce eroii noştri se apropiară subtil, oprindu-se în dreptul ei.
             Ducesa, iubea atât de mult marea,dimineaţa şi plaja, încât venea în fiecare zi, doar să-şi expună frumosul trup, soarelui şi admiratorilor. Avea înrădăcinată bine in subconstient ideea, că razele ultraviolete, doar însoţite de priviri masculine pline de dorinţe, creează tonul cel mai stralucitor al pielii, dând strălucire celui mai original şi placut bronz. Ştiind aceste lucruri şi cunoscând reţeta maestră pentru bronzat, niciodată nu se aşeza pe nisipul fierbinte, dacă nu erau destui admiratori.
              Nu-şi dădea seama de ce, în ultimul timp, aproape în fiecare noapte visa, nişte mirifice locuri şi peisaje, rupte dintr-un paradis şi ori de câte ori se tolănea pe nisipul fierbinte fără griji, îşi amintea frânturi, imagini şi feţele personajelor din visele sale. Simţea în această zi o deosebită emoţie, ceva ce-i creea o stare de surpriză generală şi entuziasm fără nici un motiv. Deşi nu prea avea încredere în aceste vise, ceva din interiorul ei, se recunoştea acolo, în acel loc, ca fiind acasă.
            - Sarut mâna! spuseseră cei doi deodată ca la comandă şi ducesa surprinsă, cu un zâmbet destul de amabil le răspunse întrebătoare:
           - Bună! apoi, fără să le dea atenţie îşi continuă unsul braţelor cu  crema protectoare.
            - Nu ne recunoşti, spuse magul ? De astă dată ducesa îşi întoarce puţin capul să-i vadă mai bine şi era clar că îmbrăcaţi aşa cu bermude şi ochelari de soare nu avea cum să-i recunoască şi le răspunse:
           - Dacă sunteţi producători de filme sau de publicitate, atunci puteţi lua loc, dacă nu, ar fi bine să vă îndepărtaţi că-mi luaţi soarele şi am venit să mă bronzez nu să caut aventuri ori să mă pierd în dialoguri aiurea cu necunoscuţi.
            Băieţii îşi ridicaseră puţin ochelarii, ducesa le aruncă încă o privire, între timp bagheta magului îşi făcea pe deplin datoria, aşadar, mută de uimire repetându-şi oarecum în sinea ei, că ceea ce vede, nu poate fi real  cu o oarecare emoţie le spuse:
           - Majestate! Alteţă! Sunteţi aievea sau vis? Spunând acestea, întinsese mâna să-i atingă, nevenindu-şi să-şi creadă ochilor, iar între timp, pentru a nu atrage privirile curiosilor, magul tăind odată văzduhul cu bagheta, se făcură nevăzuţi, împreuna cu ducesa.
             La o bătaie din palme, covorul fermecat, îi transportase pe Insula Magică a Fericirii. Odată cu intrarea în dimensiunea insulei, ducesei i-a revenit toată memoria ancestrală. Îi lăsă pe băieţi pe frumoasa plajă a insulei, la o terasă şi se îndreptă în mare grabă spre palat unde avea treburi urgente, nu înainte de a le arunca zeflemitor un:
         – He, he, ştrengarilor! Să vedem ce mai puneţi la cale!
Cei doi zâmbiră complice şi văzând misiunea încununată de succes, ciocniră două uriaşe băuturi cu multă gheaţă, savurându-şi binemeritata victorie. Nu întârziară prea mult, simtul datoriei, îi trăgea de mânecă, astfel se întoarseseră din nou pe pământ, pentru următorul candidat.

[Sofia Sincă]

Interesant, în acest episod, povestirea îşi schimbă forma în una pământeano-fantastică. Sau poate doar pentru că magul sună adunarea... Însă savoare e aceeaşi, nu lipseşte. Câte minuni poate face acea baghetă magică, cum pot unii să aibă parte de tot ce e mai bun. :))) Se poate împrumuta acea baghetă? Da, vei spune, cu puţină imaginaţie poţi visa cât vrei...

Din nou admir puterea imaginativă fără margini, fără capăt, mărinimia şi dorinţa de a fi totul pe plac în această viaţă, de fapt mesajul romanului. Fericitule!

Locuela,Loquela, - hotărăşte-te cum îi zici. Mie îmi place Loquela... e mai şic şi mai nepământean.

Sunteţi aievea său vis - sau, şi mai ai câte o virguliţă de pus.

Admiraţie şi admiraţie!

Sofy

[Nicolae Sărătean]

  Mulţumesc şi iarăşi mulţumesc Sofy! Îndată corectez, las totuşi Loquela :))  Cât despre baghetă, în partea a doua vor exista intrucţiuni detaliate despre cum se poate face o baghetă magică şi cum se aleg dorinţele pentru a se împlini!:) Sper să nu plictisesc prea mult cu această cărticică şi citotorul să găsească în ea, nu doar motive de amuzament ci să înveţe o reţetă magică de viaţă! :)

[Corina Militaru]

Bine ticluit si acest episod. Astept cu interes.

Cu prietenie,

[Nicolae Sărătean]

Mulţumesc Corina! Sper să ai răbdare până la capăt! Pot să te asigur  că nu te vei plictisi !

Cu prietenie,

Corina Militaru a spus :

Bine ticluit si acest episod. Astept cu interes.

Cu prietenie,

[Claudia Elena Peter]

Interesant, alert, bine scris. Felicitari!

[Nicolae Sărătean]

Mulţumesc frumos Claudia, sper că ţi-a plăcut!

Cu prietenie,

Claudia Elena Peter a spus :

Interesant, alert, bine scris. Felicitari!

[Stefana Ivanescu]

Am citit cu plăcere cele două fragmente. Mi-a atras atenţia în special amestecul de elemente fantastice şi reale din al doilea fragment. Aştept cu nerăbdare continuarea.

Nişte observaţii, de la un începător ca şi dumneavoastră. Folosiţi acelaşi timp pentru verbe ("Făcând o mişcare circulară ... apare apăru globul terestru...) şi mai multă atenţie la  exprimare şi punctuaţie (în loc de "Purta o minunată şapcă albă, cu cozoroc, alături de diafanul său corp, se odihnea,o mică geantă frigorifică sub o umbreluţă în acelaşi ton şi culoare cu minusculul costum de baie" aş scrie "Purta o minunată şapcă albă, cu cozoroc. Alături de diafanul său corp, se odihnea o mică geantă frigorifică, sub o umbreluţă în acelaşi ton şi culoare cu minusculul costum de baie"). Succes!