Cap. 13 Insula Magică a Fericirii

[Nicolae Sărătean]

                                         13. Sosirea pe Insula Magică a Fericirii

.

                   În tot acest timp, Marele Magus tatăl său, împreună cu mama sa, frumoasa Venus, îl aşteptau nerăbdători pentru ai încredinţa Insula Magică a Fericirii şi ultimele puteri magice de care avea nevoie, privind amândoi din când în când, într-un mare glob de cristal unde puteau să-l vegheze oricând şi să-i dea o mână de ajutor în cazul că ar fi întâmpinat probleme.
                  Divina lui mamă, lăcrima de fiecare dată când magul trecea probele pe Pământ, dar mereu cu fruntea sus, ştiind că totul era înspre desăvârşirea lui spirituală şi întoarcerea pe insulă, în cel mai scurt timp posibil.
                  Marele Magus, râdea pe sub mustaţă şi era deosebit de mândru de modul cum fiul său depăşise toate probele, chiar dacă în unele împrejurări a cam făcut uz de bagheta sa magică, pentru a-i scurta puţin suferinţele şi acum amândoi, îl aşteptau cu nerăbdare, să-i poată transmite toată înţelepciunea, cunoaşterea şi tot ceea ce avea de îndeplinit pe viitor, astfel ca ei să se poată dizolva, liniştiţi în Supremul Principiu Akasic.

                  Magul Ţânţărin, se apropia transformat în fulger, cu viteza gândului, de Insula Magică a Fericirii, neputându-şi stăpâni lacrimile de bucurie, gândindu-se la reîntâlnirea cu părinţii, prietenii şi frumoasele meleaguri natale. Într-un târziu, în faţa ochilor îi apare în toată splendoarea, draga lui insulă, înconjurată de cea mai frumoasă aură din univers.
                  Această aură ca să înţelegeţi mai bine, se vede de la distanţă, cam cum ar fi aurora boreală la polul nord pe Pământ, după o explozie solară, dar comparativ, nu atinge nici zece la sută din frumuseţea şi culorile ce învăluiesc, Insula Magică a Fericirii. Pe Pământ, aceste culori există în unele locuri şi în special în jurul unor fiinţe cu un înalt grad de elevare spirituală, doar că nu sunt percepute nici vizibile, decât de ce-i ce au acest dar divin.
                  Străbătu rapid învelişul aural strălucitor, apoi se opri să admire magnifica privelişte, ce i se deschisese dinaintea ochilor, neputând să-şi oprească un suspin şi lacrimile de fericire, care-i inundau obrajii.
                  Marea întinsă şi liniştită ca o imensă oglindă de culoare albastru turcoaz, plaja plină de palmieri giganţi încărcaţi de fructe şi flori, nisipul, de un alb mai strălucitor şi curat decât zăpada, toate acestea, îi transmiteau telepatic pe unda de cea mai mare intensitate a Luminii Iubirii, cel mai curat şi sincer, bun venit. Magul se opri în loc pentru a respira această briză, iubirea şi pacea înconjurătoare, cu toţi porii trupului său.
                   În acest tablou, supremă capodoperă divină, unde plapuma verde de fond, era umbrită şi pătată pe alocuri, doar de florile liliachii, argintii, violete, roşii, roz şi albastre, împrăştiate de vânt, lăsate tribut de nişte copaci mai înalţi decât zgârie-norii din marile oraşe pământene. La poalele acestor coloşi, ca nişte copii veseli şi zglobii se adăposteau, o varietate diversificată de pomi fructiferi şi arbuşti, încărcaţi la greu, cu toate minunăţiile comestibile posibile, împletindu-şi culorile metalice transparente, păreau un imens curcubeu fără sfârşit. Acest impresionant decor era completat de mici văi şi coline, pe care multitudinea tipurilor de flori multicolore de câmp,  terminau pe alocuri, împletindu-se în apele calde şi transparente, amestecându-se cu speciile roz, verzi şi violet de plante, alge marine şi corali, ca-ntr-o idilă eternă a naturii.
                    Privind fascinat aceste diafane peisaje şi respirând parfumul unic emanat de toate aceste minunăţii descrise mai sus, Magul Ţânţărin simţea prin toţi porii adevăratul înţeles al cuvântului acasă.
                     Peşti exotici de toate culorile şi dimensiunile, săltau într-un joc ameţitor deasupra apelor, dansând cu fluturii ce păreau dorinţe vii, înaripate, îmbrăcate în sclipici şi culoare. Păsările curcubeu şi o specie de pescăruşi, de un alb dureros de pur, ofereau un spectacol fără egal, plonjând în apele lagunei de culoarea infinitului, într-un tril simfonic acompaniat de sunetul unor cascade  şi ţipetele jucăuşe ale unor delfini albi, ce-şi etalau aptitudinile de acrobaţi ai apelor.
                      Arbori înalţi, se pierdeau în trepte, printre crestele munţilor din apropiere, maestuoasele lor coroane răsfăţând şi umbrând norii şi terminând în înălţimile ameţitoare ale cerului aural, ofereau imagini de vis. Cascade ce coborau parcă din spaţiul infinit al universului, biciuind stâncile şi formând râuri şi lacuri de o transparenţă de nedescris, spălând şi purificând ca o mângâiere, masivele muntoase, toate înconjurate de cele mai curioase şi superbe specii de flori şi arbuşti, imposibil de redat de penelul unui pictor, inima magului se transformase într-o liră,emanând cu vibraţia ei, cele mai puternice şi nobile sentimente de admiraţie, pace, armonie şi iubire.
                      Pajişti întinse, de un verde cald şi sclipitor, acopereau întregul sol al insulei. Inorogi albi, albastri, verzi şi roz cu aripile întinse, zburdau, jucându-se în voie, alăturându-se mulţimii de specii de căprioare, iepuraşi şi multe alte animăluţe toate cu aripioare transparente, ce păreau îngeraşi în blăniţe cu codiţe. Păsări lire de toate culorile şi dimensiunile, păuni rotaţi şi porumbei, se întreceau într-un concert şi spectacol unic al bucuriei, parcă toate şi-au dat întâlnire pentru a sărbătorii, reîntoarcerea Magului Ţânţărin.
Nici un artist pământean nu ar putea reda coloritul pădurilor şi imaginilor diafane ce se deschideau înaintea magului, deoarece culorile întrebuinţate pe pământ sunt prea sărace fiind o infimă parte din curcubeu, într-o formă brută, deci ar fi imposibil pentru a picta amestecul aural şi strălucirea peisajelor.

                     Apropiindu-se de palatul de cristal unde-l aşteptau dragii săi părinţi, alături de toată elita curţii şi a insulei, ochii i se transformară în două râuri de lacrimi.
                     Intră pe poarta mare, salutând toate fiinţele, sărutând şi îmbrăţişând pe toată lumea. Mulţi dintre aceştia , nici măcar nu şi-au dat seama de absenţa magului în timpul reîncarnării pe pământ, deoarece aici timpul este mereu la cota zero, deci nu există. Alergă spre salon şi de acolo în camerele de zi ale părinţilor.
                     Marele Magus însăşi, îi veni în întâmpinare şi cu cea mai mare căldură şi dragoste părintească îl îmbrăţişă şi-l sărută pe frunte, apoi oferindu-i  braţul său, îl conduse dinaintea mamei. Aceasta la rândul ei, plângând de fericire, scăldându-l în sărutări şi lacrimi de bucurie, îl îmbrăţişă cercetându-i cu mâinile tremurânde, fiecare centimetru din podoaba capilară.
Magul o ţinea în braţe, strângând-o la piept, fără să poată scoate un cuvânt. În dialogul lor, tăcerea şi lacrimile luaseră locul cuvintelor. Rămăseseră astfel câteva clipe, până când mama sa, se desprinsese din îmbrăţişare şi oarecum vinovată, se dojeneşte;
                  - Ţi-o fi foame şi sete dragul mami, iar eu stau aici ca o statuie plângăreaţă. Să mă ierţi comoara mea, dar nu mă mai satur să te privesc!
                    După alte zeci de pupături şi îmbrăţişări şi iarăşi scuze, la o bătaie din palme, câteva frumoase fete ce-i veniseră în ajutor pentru această ocazie, se apropiară cu imense platouri încărcate cu diverse mâncăruri şi băuturi regeşti, dintre cele mai alese. O plăcută aromă de trai bun şi ambianţă familială, s-a aşternut în toată marea sală a palatului şi cei trei, se aşezară la masă plini de fericire şi mulţumire.

                      Mâncară şi tăifăsuiră fără precedent, bând din nectarul celor mai bune fructe existente şi un tip de şampanie numit Lacrima Zeilor. Magul Ţânţărin le povestea păţaniile din ultima sa reîncarnare, precum şi câteva bancuri mai noi, părinţii se distrau şi râdeau în hohote şi chiar dacă ştiau deja tot ce se întâmplase, se bucurau încă odată alături de el. Armonia şi o stare de beatitudine totală stăpânea atmosfera. Petrecură astfel fericiţi, clipe euforice, până când în cele din urmă Marele Magus se ridică cu gesturi uşoare şi se adresă fiului său:
                     -Dragul nostru, a venit timpul pentru a-ţi lăsa, toate instrucţiunile necesare bunei funcţionări a universului, la fel câteva taine magice pe care a venit vremea să le cunoşti, precum şi toate cele de trebuinţă întru bunul mers, a Insulei Magice a Fericirii. Noi, foarte curând ne vom dizolva în esenţa divină a întregului, în Supremul Akasa. Ştii acest lucru! Ţi-am mai explicat! Cunoşti aceste legi universale, mai bine decât oricine! Mereu vom fi cu tine ne poţi evoca ori de câte ori vei avea nevoie. Parte din spiritul meu şi al mamei tale, se vor contopi în spiritul tău, aşadar, toate cunoştinţele noastre vor fi şi ale tale. Vei avea acces, la toate nivelurile conştiinţei universale, din toate dimensiunile existente. După ce transmiterea se va completa şi noi vom fi "UNU" cu Divinul Suprem şi Absolut, te vei întoarce pe planeta pământ şi-ţi vei relua viaţa. Misiunea ta, nu s-a terminat încă, dar prin puterile ce-ţi vor fi transmise poţi veni pe insulă ori de câte ori vei avea nevoie într-o clipită!
                      - Bine scumpul meu tată, spuse Magul Ţânţărin, cu o oarecare părere de rău, facă-se voia Ta! Voi face totul pentru a îndeplini dorinţele voastre şi misiunea ce mi-a fost încredinţată! Ce trebuie să mai fac pe Pământ?
                     - În primul rând, trebuie să ajuţi la trezirea şi iluminarea tuturor fiinţelor ce fac parte din consiliul de administraţie a insulei noastre, care la fel ca tine, îşi trec probele ce şi le-au ales, prin reîncarnările lor succesive pe planeta pământ şi cu ajutorul baghetei tale magice, să-i aduci înapoi când le va veni timpul. La fel de important, după cum ştii deja, Pământul, în curând va suferi marea transformare! Astfel o să devină imposibil de locuit de fiinţele umane ce nu rezonează cu vibraţia planetei. În fine, trecerea planetei într-o dimensiune superioară se va face treptat, cum ei sunt prinşi în bucla spaţiu-timpului, va dura în jur de o mie şi ceva, până în doua mii de ani pământeşti. Când vei ajunge din nou pe pământ, vei auzi fel de fel de poveşti despre distrugerea Planetei şi alte prostii umane. Din surse total greşite, care vor exista doar ca să îndepărteze atenţia lumii de la adevărata problemă, unii dintre pământeni au inventat zvonuri cutremuratoare despre dezastre şi apocalipse. Tu îţi vezi de drumul tau, nu intervi cu nimic, îi laşi să creadă şi să vorbească ce vor! Când va veni vremea, vei ştii cum să acţionezi. În tot acest timp, mă refer la timpul tranzacţiei, celor evoluaţi suficient, le vei deschide vortexuri de trecere spre alte dimensiuni, dar să nu uiţi să-i laşi să decidă ei însăşi, ce cred că-i mai bine pentru ei. Mulţi dintre pământeni, aparţin îngerilor galactici! Aceştia sunt foarte bine organizaţi acolo, au frăţii şi sunt mai presus de orice religii  existente acolo. Ei sunt cei ce au îndrumat o mulţime de fiinţe pe pământ, arătându-le calea iubirii înspre elevarea lor spirituală şi au nevoie de aceste fiinţe! De fapt, fiecare fiinţă va fi ghidată de sinele ei superior, în funcţie de vibraţia la care a ajuns şi de gradul evolutiv. Nimic nu este întâmplător în univers, în această epocă un număr foarte mare de pământeni s-au trezit, îşi simt şi recunosc adevărata identitate şi aşteaptă semnul de la tine! Mulţi dintre ei, vor fi luaţi direct de navele acestor îngeri galactici, fără să mai fie nevoie să-şi părăsească corpurile terestre. Asemenea "răpiri" se întâmplă de foarte mulţi ani pe Pământ şi pământenii le numesc, înălţări. Cei care vor decide să urce în nave, nu au ajuns încă la nivelul de evoluţie necesar pentru a intra direct în "Shambala" şi vor avea parte încă de multe reîncarnări pe planete precum Marte şi altele din dimensiunea a- V-a, a -VI-a şi a VII-a, unde oricum se vor crede în paradis, comparativ cu viaţa lor de pe Pământ.
                     - Foarte bine tată! Voi face totul precum spui, dar care va fi ordinea? Cine va fi primul pe care trebuie să-l găsesc şi să-l aduc acasă?
                     - Mai întrebi? Lady Orhidelia! Soţia ta şi suflet pereche, care arde de nerăbdare să te reîntâlnească pe pământ! interveni oarecum dojenitor, scumpa sa mamă, frumoasa Venus.
                     - Apoi va fi prietenul tău, Alteţa sa Sultanul Sweet Aladdin! continuă tatăl său. Deja, la fel ca şi tine a trecut cam aceleaşi probe, are nevoie doar de atingerea baghetei tale, pentru a se trezi şi a te recunoaşte! În momentul iluminării sale îl aduci în cea mai mare grabă pe insulă, îi dai în primire, pe semnătură, preşul fermecat, adică covorul zburător, ştii...şi lampa, apoi vă întoarceţi împreună pentru ceilalţi membri.
                     - Fiule, completă mama sa! Prinţesa Cristalina îi va fi hărăzită Sultanului Aladdin, prin dreptul său de primul născut sau Principelui Încruntat dacă se ridică la înălţimea aşteptărilor! Se vor hotărî ei doi în această privinţă, deci cel ce va lua prinţesa, va moşteni conducerea administrativă a Insulei Magice a Fericirii. Totuşi, va exista o mare surpriză pregătită celor doi, dar să lăsăm deocamdată lucrurile să decurgă cum au fost scrise! Toate la vremea lor! Prioritatea ta, să fie cum ne-am înţeles fiule, Lady Orhidelia!
                       Magului Ţânţărin i se înroşiseră puţin vârfurile urechilor sub privirea mamei, când pomeni de Lady Orhidelia, dar aceasta îşi plecă privirea cu un zâmbet drăgălaş şi înţelegător, spunându-i;
                      - Te iubeşte mult Orhidelia ! Să nu-ţi baţi joc de ea şi să o cinsteşti cum se cuvine! O vei cunoaşte în curând şi vei fi vrăjit de frumuseţea ei. Când vei intra în dimensiunea pământului îţi vei aminti de toţi cei pe care trebuie să-i aduci pe insulă, deci vei ştii ceea ce ai de făcut.
                       Magul Ţânţărin, ascultă, cu sufletul la gură oarecum cu păreri de rău, dar şi cu o mare bucurie, ştiind că de acum înainte nu va mai fi despărţit niciodată de părinţi, chiar dacă aceştia se dizolvă în divinitate. Entuziasmat şi bucuros peste măsură de misiunea sa, gândindu-se de pe acum la frumoasa Lady Orhidelia, ce în curând o va recunoaşte în imaginea sa pământeană şi o va readuce pe insula magică a fericirii, aştepta cu nerăbdare clipa în care va fi alături de toţi ceilalţi membrii ai consiliului de conducere a insulei.
                        După mai multe conversaţii pe această temă, îşi salută părinţii şi apoi ieşi să-şi viziteze nişte vechi prieteni şi să se mai bucure puţin de mult-lipsitele-i peisaje şi locuri natale. Stătu ce statu şi apoi sătul de hoinăreală, prin ungherele frumoase ale copilăriei, după ce-şi reîntâlni colegii din vechea şcoală de magiei, luându-şi rămas bun de la toată lumea, decide să nu mai piardă timpul aşa că se înfăţişă în faţa părinţilor şi le spuse:
                       - Dragii mei! A venit vremea să mă întorc pe pământ! Ştiu că sunteţi atât de nerăbdători în a vă dizolva în divinitate şi doar dragostea pentru mine şi misiunea voastră v-a întârziat atât. Să facem ce trebuie făcut dar, spuse cu ochii în lacrimi.
                          Marele Magus şi frumoasa Venus se priviră plini de iubire, fericiţi peste măsură că le-a venit timpul îşi prinseră pe dată mâinile şi se aşezară în cercul magic invocat şi îi făcură semn Magului Ţânţărin să se aşeze împreună cu ei. Acesta se supuse, dându-le mâinile şi dragii lui părinţi începură transmisia. Îi transferaseră telepatic, toate detaliile privind buna funcţionare a universului, toate tainele magiei şi suprema cunoaştere. Bagheta Marelui Magus se contopi în bagheta fiului său, apoi se îmbrăţişară toţi trei şi într-un maxim extaz, părinţii magului Ţânţărin, disparuseră într-un frumos nor alb, dizolvându-se în divinitate.
                         Magul, a simţit într-o clipă toată dragostea şi iubirea universului, la cel mai înalt grad şi intensitate de vibraţie, făcându-şi cuib în pieptul său. Din acel moment şi-a dat seama că părinţii lui vor fi veşnic cu el. Nu mai experimentase niciodată această cantitate de energie numită Lumina pură a iubirii, care-l învăluia atât de călduros şi-i eliminase dintr-o dată orice îndoială care ar mai fi avut-o până în acel moment. Viaţa însăşi din toate dimensiunile universului, pulsa la unison în centrul pieptului său, toate întrebările fără răspuns i-au fost dezlegate într-o clipită.
                      Cu păreri de rău, dar nerăbdător în a-şi relua şirul misiunilor, salută locurile natale apoi la un semn cu bagheta deschise din nou vortexul de întoarcere, de astă dată direct în dimensiunea pământului şi cât ai bate din palme, se află deja acolo. Se prefăcu în spirit şi-şi reluă locul în trupul mic şi firav dar care-i era atât de drag acum, ştiind cine este cu adevărat şi misiunile pe care le avea de îndeplinit. Se ridică apoi râzând, din îmbrăţişarea copacului, îi mulţumi pentru experienţa avută şi pentru un moment crezu că totul a fost doar un vis. Duse instinctiv mâna, la buzunarul de la piept, din interiorul jachetei şi cu mare bucurie îşi descoperă bagheta magică, care luase dimensiunile unui creion normal. Prin simpla ei atingere, simţi din nou în piept toată dragostea părinţilor săi universali şi în acelaşi timp, imprimându-se în memoria fizică, toate informaţiile cu privire la arta magiei şi ale legilor universale moştenite. Se ridică încrezător, plin de entuziasm cu un zâmbet ce nu-i va mai dispărea de pe chip niciodată.
                     Totul se petrecu atât de repede, toată călătoria magului şi tot timpul în care a vizitat dimensiunile şi insula magică, pe pământ trecuseră doar câteva minute. Îşi simţi corpul foarte greu, dar având deja o putere de regenerare excepţională, coborî în goană cele câteva sute de metri, culegându-şi schiurile care se opriseră într-un morman de lemne acoperite cu zăpadă şi apropiindu-se de ceilalţi copii râzând le zise:
                  - Băăăi! M-aţi lăsat ultimul! Pârtia a fost atât de alunecoasă şi când am intrat în pădure la prima curbă m-am pierdut din cauza întunericului, îmbrăţişând nişte copaci! Am crezut că sunt praf, dar cu puţin noroc am scăpat şi din asta! Haideţi să mergem, ne vom întoarce mâine dimineaţă! Of sunt mort de foame!
                   Ajungând acasă, părinţii şi surorile lui îl aşteptau deja cu cina pusă, mama îl cercetă din cap în picioare întrebându-l:
                 - Toate bune? Nici o vânătaie, zgârietură? Nu ştiu de ce am impresia că-mi ascunzi ceva! Ce-i cu zâmbetul ăsta ? Parcă ai văzut un înger!
                  - Te-ai fi îndrăgostit iarăşi! exclamă sora lui zeflemitoare ca-ntotdeauna. Ce-i cu faţa asta de extraterestru la tine?
                    Se aşeză la masă, privind pe rând la toţi membrii familiei, recunoscând în ochii mamei sale, ochii zeiţei Venus şi în privirea tatălui său, acel licăr ocrotitor al Marelui Magus şi cu inima plină de dragoste pentru ei, răspunse sigur de sine:
                 - Sunt fericit! Ce vreţi, sunt în vacanţă!
                    Trecuseră câţiva ani, între timp magul Ţânţărin vizita ori de câte ori era nevoie Insula magică a fericirii. De multe ori o făcea direct în timpul orelor şi nimeni nu observa nimic. Avea răspunsuri întotdeauna la toate întrebările de la şcoală dar cum voia să treacă neobservat, prefera să spună că nu şi-a făcut temele sau pur şi simplu un sfânt si inocent, "nu ştiu"!
                   Era destul de îndrăgit de profesori şi colegi, nu mai era copilul atât de neastâmpărat, părinţii îl mai dojeneau câteodată dar nu prea tare, viaţa de pământean decurgea ca-ntr-o poveste.

[Sofia Sincă]

Splendid! Te joci cu inimile noastre... Ne treci de pe un tărâm pe celălalt după bunul tău plac, de pe o dimensiune pe alta, aşa cum vrei tu. Dar este fascinant ceea ce faci. Suntem obligaţi să lăsăm pentru o clipă grijile cotidiene deoparte, facturile şi dobânzile de la bancă şi să ne transbordăm în Insula Magică a Fericirii pentru a vedea şi simţii magia ei. Acum înţeleg rostul, acţiunea romanului. S-o laşi aşa cum ai scris-o, că deşi pare amalgamată, are farmec şi suspans. Cine doreşte să o înţeleagă trebuie să o citească în întregime. Din nou admir imaginaţia care descrie nişte frumuseţi închipuite, exacerbate şi emoţionante. Un amestec de real cu SF.

Ştii ce curiozitate am? Cum o va transborda pe Lady Orhidelia pe insulă... Îi trage vreuna cu făcăleţul în cap?!! :))))

Dar ajunge cu laudele, să trecem şi la întristare :))

decât de ce-i ce au darul divin, al vederii aurice. - eu aş scoate ''al vederii aurice'' pentru că ai în multe locuri această aură în acel paragraf. Aş zice doar ''decât de către ce-i ce au acest dar divin,''

decor era complectat, - completat

plonjând în apele de culoarea înfinitului a lagunei, - eu aş zice ''plonjând în apele lagunei de culoarea infinitului'' - o metaforă superbă

Inorogi albi, albastrii, - albaştri

Magul o ţinea în brţe, - braţe

să poată scote, - scoate (eu ştiu că ardeleanul zice scote)

ambianţă familiară,- familială

ceilalţi membrii.-membri (de cîte ori întâlneşti cuvântul, înlocuieşte-l cu oameni-oamenii)

Fiule, complectă mama sa! - completă

spunându-i; - două puncte (:) nu punct şi virgulă

Se prefăcu în spirt- cred că în spirit, nu în spirt medicinal :))

Admiraţie deosebită, Sofy!

[Nicolae Sărătean]

Maaaamă, câte greşeli am ... Cred că va trebui să-mi fac un control la ochi între timp!  Chiar nu înţeleg cum de nu le-am văzut! Eu nuînţeleg un lucru la tine Sofy! Citeşti, savurezi şi în acelaşi timp observi şi erorile!  Te admir mult pentru ceea ce faci şi modul cum o faci! În fine, femeile în general sunt obişnuite să facă o mulţime de lucruri deodată, noi însă suntem uneori tare neândemânatici!  Acu merg la corectat!

  Iţi mulţumesc din suflet!

Cu drag, prietenie şi admiraşie,

Magu*:)

[Sofia Sincă]

Ştii care e secretul? Greşelile altuia le vezi mai repede decât pe ale tale. Încearcă şi tu!

:))

Nicolae Sărătean a spus :

Maaaamă, câte greşeli am ... Cred că va trebui să-mi fac un control la ochi între timp!  Chiar nu înţeleg cum de nu le-am văzut! Eu nuînţeleg un lucru la tine Sofy! Citeşti, savurezi şi în acelaşi timp observi şi erorile!  Te admir mult pentru ceea ce faci şi modul cum o faci! În fine, femeile în general sunt obişnuite să facă o mulţime de lucruri deodată, noi însă suntem uneori tare neândemânatici!  Acu merg la corectat!

  Iţi mulţumesc din suflet!

Cu drag, prietenie şi admiraşie,

Magu*:)

[Nicolae Sărătean]

:)) Probabil este şi ăsta un dar lăsat de Divin... :) dar ai dreptate... Oglinzi suntem şi ne reflectăm unul într-altul :)

Sofia Sincă a spus :

Ştii care e secretul? Greşelile altuia le vezi mai repede decât pe ale tale. Încearcă şi tu!

:))

Nicolae Sărătean a spus :

Maaaamă, câte greşeli am ... Cred că va trebui să-mi fac un control la ochi între timp!  Chiar nu înţeleg cum de nu le-am văzut! Eu nuînţeleg un lucru la tine Sofy! Citeşti, savurezi şi în acelaşi timp observi şi erorile!  Te admir mult pentru ceea ce faci şi modul cum o faci! În fine, femeile în general sunt obişnuite să facă o mulţime de lucruri deodată, noi însă suntem uneori tare neândemânatici!  Acu merg la corectat!

  Iţi mulţumesc din suflet!

Cu drag, prietenie şi admiraşie,

Magu*:)

[Stefana Ivanescu]

Aştept cu plăcere continuarea. Cu stimă,

[Nicolae Sărătean]

Sârut mâna şi mulţumesc stimată doamnă Stefana Ivănescu,

Cu respect,

Stefana Ivanescu a spus :

Aştept cu plăcere continuarea. Cu stimă,

[Nicolae Sărătean]

  Păi clar că cu mână sigură Mihaela:)))   Iţi mulţumesc din suflet! Mă bucur sincer că ţi-a plăcut!

 Cu drag şi prietenie,

Magu:* :)

Mihaela Popa a spus :

Capitol scris cu mână sigură, bogăţie de imagini şi stări.

Citit cu plăcere,

Mihaela