Corina se trezi mergînd pe traversele unei căi ferate de linie îngustă.Era noapte, întuneric şi ea mergea cu mare greutate.Deşi nu se vedea nimic în imediata vecinătate din cauza întunericului, ştia că este pe calea ferată de linie îngustă care trecea prin spatele casei din localitatea de unde se născuse şi copilărise. Păşea cu precauţie din traversă în traversă. Pe linie, se vedeau nişte luminiţe care mergeau în aceeaşi directie cu ea. Ştia că acele luminiţe sunt oameni care mergeau ca şi ea în acelaşi loc. Din când în când, cite o luminiţă dispărea şi asta însemna că omul respectiv a făcut un pas greşit şi a murit de aceea păşea cu mare, mare atenţie şi nu călca apăsat decât cînd talpa piciorului simţea traversa sub ea. Ciudat dar ceea ce se întîmpla nu o speria deloc. Simţea că trebuie să ajungă neapărat undeva deşi nu ştia unde şi nici de ce trebuie să facă asta. Dar nevoia de a ajunge acolo…undeva, era atât de imperioasă încît singurul lucru pe care-l putea face era să înainteze. Merse aşa cu mare caznă vreme îndelungată astfel că era foarte obosită când părăsi acest drum periculos. Peisajul s-a schimbat brusc şi deşi era dimineaţă foarte, foarte devreme putea să-şi dea seama că era pe o stradă din Bucureşti pe care o identifică ca fiind Ştefan Furtună, că aşteaptă la o poarta Spitalului Militar împreună cu alţi oameni să intre pe la intrarea veche . Se vedeau bine castanii din parc şi de lângă poartă cărora vântul le mişca frunzele.
După o aşteptare destul de lungă cineva deschise poarta şi lumea se precipită înăuntru. Intră şi ea cu ei dar rămase lângă poartă, încurcată fiindcă nu ştia deloc ce caută deşi simţea că e pe drumul care trebuie. Aşteptarea a durat ceva, timp în care ea era tot mai neliniştită apoi a venit un om a luat-o de mână şi a tras-o după stâlpul porţii unde ar fi trebuit să fie căsuţa portarului. A dus-o fără un cuvânt la uşa acesteia. Era o căsuţă cu pereţi din cărămidă veche, cu o uşă micuţă de lemn veche şi ea. Avea un singur ochi de geam acoperit cu o perdea din pânză alba care nu permitea să vezi ce e înăuntru. Simţi că o emoţie puternică o cuprinde şi nevoia de a şti ce se află dincolo o făcu să apese pe clanţă. Între timp ziua începea să se instaleze încet-încet. Acum se distingeau bine lucrurile din jur, afară pe stradă se auzeau maşini şi zgomotele inerente unui început de zi. Apăsă pe clanţă şi intră. Inăuntru era puţin mai întuneric decât afară dar putu vedea că în camera destul de mica era o masă de lemn neacoperită cu nimic cu un scaun sărăcăcios şi un pat acoperit cu o pătură cazonă pe care dormea un bărbat îmbrăcat, neînvelit . Era întors cu faţa la perete aşa că nu putu să-şi dea seama cine este. Curioasă se apropie de pat şi se aplecă peste cel ce dormea. Atunci văzu pe vărul ei Tudor, care dormea un somn adânc. Tudor era vărul ei cel mai drag şi apropiat de ea.Era persoana pe umărul căruia plângea ori de câte ori viaţa îi mai dădea câte o palmă. Şi cum le încasa destul de des umărul lui Tudor era mereu disponibil. Fraţii ei erau fraţi numai cu numele, nu se cunoşteau aproape deloc iar în extrem de rarele ocazii cînd se vedeau, discuţiile erau supărător de protocolare, astfel că nu era loc pentru confesiuni sau apropieri. Erau drăguţi, politicoşi dar…atât. A fost foarte bucuroasă să afle că Tudor e cel care doarme acolo şi foarte nedumerită de cum a ajuns la el, dar bucuria revederii a fost mai puternică. A pus mina pe umărul lui şi a încercat uşor să-l trezească. Nu a reuşit, dormea aşa de adânc…
A început să strige:
Tudore, Tudore, trezeşte-te, sunt eu, Corina, am venit la tine. A trebuit să-l zguduie zdravăn ca într-un tîrziu să-l trezească. S-a trezit nervos şi supărat spunând:
Doamne, da cum ţi-a dat prin cap să mă trezeşti tocmai acum când în sfârşit dormeam aşa de bine?Tu nu ştii, măi fată, cât de oboist şi chinuit am fost? Vii acum să mă trezeşti când aveam mai mare nevoie de odihnă…
Corina se lăsă moale pe pat şi începu să plîngă încet. Simţea o mare durere şi dezamăgire. Nu înţelegea de ce reacţionează aşa când altădată era atât de bucuros de întâlnire şi nu le ajungea timpul să vorbească tot ce ar fi avut de spus. Simţea că ceva se schimbase în sentimentele lui şi asta era de nesuportat pentru ea. El se ridică în capul oaselor se întoarse spre ea, şi o mângîie pe obraz cu căldura pe care i-o cunoştea atât de bine şi-i spuse:
- Hai, lasă , nu te supăra pe mine, nu ştii cîtă nevoie aveam de această odihnă şi câte mi s-au întâmplat în ultima vreme.. .O mângîie, se uită la ea cu o mare tristeţe şi o strînse protector la piept. ..
Corina se trezi de-a binelea şi-şi dădu seama că nu a fost decât un vis. Un vis care îi lăsase o tristeţe grea în suflet şi o făcuse să se simtă ciudat.
Se sculă apoi, se pregăti şi, ca în fiecare zi, plecă la serviciu. Luată cu problemele, starea aceea stranie îi mai dispăru, reuşind să reintre în normal. La prânz însă, primi un telefon de la Braşov de la Mihai fratele mai mic al lui Tudor care o anunţă că dimineaţa la ora patru, Tudor murise.
Cuvinte cheie :
Un vis, o premoniţie. Uneori persoanele dragi dispar. Am citit cu plăcere!
Impresionant text! Se spune că între oamenii care se iubesc există o telepatie... Desigur visul a anunţat-o că ceva se întâmplă cu vărul ei de suflet.
Textul cursiv are în el suspansul care te face să-l citeşti cu sufletului la gură.
Dar e nevoie să mai treci peste el. Nu ţi-am scos eu tot ce trebuie modificat, în ideea că vei trece şi vei corecta. Doar atât:
''Erau lângă poartă şi în parc castani bătrâni pe care-I vedea bine,''
''se bulucii''
Cu apreciere, Sofy!
Mulţumesc doamnă Sincă pentru apreciere şi atenţionare, am corectat sper că nu a mai rămas nimic, dacă totuşi ar mai fi ceva cu recunoştinţă vă rog să-mi spuneţi.
Da, un vis premonitoriu. Mi-a plăcut textul, m-a impresionat. Şi totuşi, l-a trezit...
Vă mulţumesc din inimă Violeta.
Poveste drăguţă dar scrisă în mare, mare grabă. Cuvinte din aceeaşi familie întâlnite de 3, 4, 5 ori într-o frază. Păi ce, limba română nu are sinonime? Fă un experiment (pe care îl recomand şi prozatorilor şi poeţilor!): scoate acest text la imprimantă şi cu un marker subliniază cuvintele care se repetă - te vei îngrozi! (Eu îmi citesc şi de 50 de ori un manuscris! Îl scot de 3-4 ori la imprimantă - pe hârtie depistezi mai uşor greşelile!)
Corina se trezi mergînd pe traversele unei căi ferate de linie îngustă cu ecartament îngust. Era noapte, întuneric şi ea mergea păşea cu mare greutate. Deşi nu se vedea nimic în imediata vecinătate din cauza întunericului, ştia că este pe calea ferată de linie îngustă a mocăniţei (dai un aer de pitoresc! ori a decovilului!) care trecea prin spatele casei din localitatea de unde se născuse şi copilărise. Păşea cu Călca precaută din traversă în traversă. etc., etc., etc.
Cu aleasă stimă.
da Coza
Vă mulţumesc din suflet domnule Lazăr aveţi mare dreptate, voi revedea textul. Mulţumesc tuturor celor din acest site pentru ajutor şi implicare. Se pare că e mult mai uşor să scrii versuri...
Am trecut textele de proză în Bibliotecă pentru a putea fi găsite mai uşor.
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor