Insula Magică a Fericirii Cap.3; 3.1 ; 3.2

[Nicolae Sărătean]

3. Naştere grupului, Amigos Rumanos (Prieteni români) Prinţesa Cristalina

 

               Am înţeles cu toţii ce înseamnă creaţia, ce stă la baza ei, de ce suntem în stare, pe unde poate călătorii imaginaţia noastră şi cel mai important, că nu are limite. Ceea ce visăm, vizualizăm şi materializăm în planul fizic, este adevărată magie. Absolut tot ce există în jurul nostru, orice obiect, ce-l avem sau nu la îndemână, (priviţi puţin în jurul vostru) înainte de a exista, a fost gândul, ideea cuiva! Tot ce crezi că poţi face se face! Acesta, este darul cel mai de preţ, moştenit din partea divinităţii şi pe care din cauza problemelor de zi cu zi, a vitezei cu care facem lucrurile, cât şi iluzia spaţiu-timpului, am cam uitat să-l folosim conştient.      Adică, îl folosim doar în mare parte, la nivel subconştient, de aceea, pentru a ne mări capacităţile şi a evolua spiritual, fizic şi material, (mens sanas in corpore sano) va trebui să ne obişnuim, să creăm conştient.
                Deci,  fotografia frumoasei Insule, a declanşat în mintiile noastre, o adevărată revoltă neuronală. Partea stângă a creierului, cea responsabilă de logică şi raţional şi-a oprit funcţionarea, fiind înlocuită de partea dreaptă, cea creativă. Acea care visează şi este mereu în legătură directă cu Creaţia, Universalul, Divinul, etc...
                 De aici s-au născut toate invenţiile, inovaţiile, toate lucrurile pe care le percepem, toate, fără nici o excepţie, la început au fost doar un gând, o idee.
                 Precum toate personajele dintr-o carte şi actorii noştri s-au născut, prin trecerea acestui portal al imaginaţiei creatoare şi prin complexul proces al materializării...

 

3.1. Prinţesa Cristalina

 

                Într-o dimineaţă răcoroasă de toamnă târzie, într-o librărie întunecoasa dintr-un cartier al Madridului, cu intrarea orientată spre soarele dimineţii, dar mereu umbrită de coroana unui ficus australian, o vom cunoaşte pe una dintre eroinele principale ale acestei cărţi .
                Încovoiată şi zgribulită de frig, mereu supra îmbrăcată, ascunsă în spatele unor ochelari cu rame dreptunghiulare ce conturează doi ochi de o magnifică strălucire, aşezaţi pe un năsuc foarte bine adaptat pentru a susţine povara, celor două lentile ce-i acoperă fruntea şi jumătate din chipul angelic, cu marginile nărilor mereu roşii din cauza glaciarei încăperi, complectând cu succes acest decor îşi făcea veacul, cea care în povestirea noastră, poartă numele de Prinţesa Cristalina.
                Savurându-şi cafeluţa dintr-o cană exagerat de mare, învăluită între degetele lungi şi subţiri în semn de rugăciune, ascunse pe jumătate de manşeta cămăşii mereu roşie şi a jerseului de un maro spre bej, frumoasa noastră protagonistă, plutea încă transpusă fiind în personajul Mihaelei din romanul de succes, ( Invitaţie la vals) pe care abia-l terminase de citit, în timp ce-şi punea ordine în gânduri cu privire la orarul acelei zile.
                 La fiecare minut, printr-o mişcare automată şi printr-un suflu puternic de aer prin colţul gurii, cu nişte buze senzuale tip "Marilyn Monroe", care te îndeamnă să visezi la o mulţime de lucruri interzise de majoritatea religiilor în zilele de post, îşi alungă o şuviţă de păr rezultată prin inclinarea capului, din bretonul stil"Mireille Mathieu", ce-i acoperă partea de sus a ochelarilor.
                 În faţa computerului, abătută şi plictisită din cauza discuţiilor de tip politic, ce murdăresc şi strica prieteniile în mai toate grupurile de pe Faceebook, încruntând sprâncenele bine arcuite şi subţiate, (parcă aranjate cu FotoShop-ul), strângând ceaşca de cafea cu putere, luă decizia care ne-a schimbat cursul vieţilor tuturor personajelor din această carte.
                 Atinge cu încredere butonul din pagina principală a Facebook -ului de a crea un grup, îi scrie numele, "Amigos Rumanos" (Prieteni Români) apoi cu mare încredere şi cu o mulţumire deplină; clic! Grup creat cu succes! Aşa începe povestea noastră, pentru asta v-am explicat la începutul capitolului trecut, ce înseamnă Creaţia, ideea, gândul.
                 Adăugă nişte prieteni mai de suflet, pe care credea, ea, că sunt de nădejde şi poate împărţii cu ei, idei, concepţii, muzică, etc... Deci, în scurt timp au început conversaţiile şi împărtăşirea de idei, toate câte se fac între prieteni.
                  După cum ştiţi, fiecare prieten aduce mai mulţi prieteni şi astfel cineva m-a adăugat şi pe mine. În puţin timp, grupul nostru şi-a îndeplinit scopul şi într-adevăr sau format prietenii adevărate. Specific că eu nu m-am numărat printre prietenii adăugaţi, direct de ea în primul clic şi asta nu pentru că nu am fi fost prieteni ci deoarece cu ceva timp în urmă dintr-un exces, i-am dedicat ceva versuri, a aflat că sunt însurat pe deoparte, încă nu o cunoştea pe scumpa mea soţie Lady Orhidelia, care la fel ca şi prinţesa Cristalina este o neobosită luptătoare împotriva maltratărilor feminine şi pe altă parte, mi-a căutat odată nişte cărţi de care eram interesat şi nu le-am mai cumpărat. O respect foarte mult şi-i dau dreptate pentru felul ei precaut de a judeca şi gândi, în internet circula o mulţime de astfel de profile care nu fac decât să caute aventuri şi probleme.

 

3.2. Prinţesa Cristalina şi plecarea pe insulă

 

                     Ca şi mie de altfel, Prinţesei Cristalina, în momentul vederii incredibilei şi preafrumoasei imagini de vis a Insulei şi fotografia de profil mică a celui care a postat-o, alt erou de bază al povestirii noastre, Sultanul Sweet Aladdin, pe care îl vom cunoaşte cât de curând, i se oprise din funcţionare, partea stângă a creierului.
                    Partea dreaptă şi totodată cea responsabilă cu vizualizarea lucrurilor şi creativitatea, atât de odihnită din cauza nefolosirii adecvate şi de prea mult uz al părţii stângi, însetată de libertate mai ceva decât Contele de Monte-Cristo, începuse să-şi facă datoria de regenerare psihico-energetica la capacitate maximă. Astfel, fără să stea prea mult pe gânduri, Prinţesa Cristalina trecu oglinda portalului imaginaţiei, ce se deschise sub vraja Magului Ţânţărin, săltă pe covorul sultanului Sweet Aladdin şi zburară liberi spre magnifica şi mult dorita, Insulă Magică a Fericirii...
                     Covorul fermecat al sultanului dădu două rateuri, Magul Ţânţărin fiind pe fază, rezolva incidentul cu o mică vraja, apoi se înalţă în văzduh, plutind uşor deasupra norilor. Într-un magic moment, lăsară în urmă tot ceea ce a însemnat pentru prinţesă, viaţa pământeană.
                      Pe covorul  zburător, Prinţesa Cristalina se trezi într-un gigant şezlong,  unde a fost legată cu centurile de siguranţă, în vederea decolării. Fusese lăsată în compania unei frapiere de cristal, ce ascundea acoperită pe jumătate în gheaţă, o frumoasă şi apetisanta sticla de şampanie de marca Dom Perignon.  Uimită de repeziciunea lucrurilor,  muscandu-şi buza inferioară pentru a proba realitatea situaţiei, privea cu mirare şi nedumerire la cei doi bărbaţi ce se aflau la pupitrul de comandă al covorului fermecat.
                      Magul Ţânţărin, îmbrăcat cu pelerină de culoare bordó, desenată în stil cer nocturn, cu steluţe reflectorizante şi semilună aurie, plină de buzunăraşe pentru cărţi de joc şi alte accesorii necesare unui mag, vesta de culoare roşie, joben negru, fularul galben şi nelipsita bagheta magică ce-i ieşea câţiva centimetri din buzunarul de la piept,  îşi savura meditând asupra fericitei situaţii, o regală cupă de şampanie.
                      Celălalt bărbat, vestit pirat al văzduhurilor şi apelor din zonă, încălţat cu sandale tip egipt patru mii, (înaintea erei noastre) şalvari de culoare galbenă şi brâu negru, de unde reieşeau tocurile placate cu aur şi diamante ale celor două pistoale, era nimeni altul decât, marele şi vestitul Sultan, Sweet Aladdin.  În partea dreaptă a brâului, îi atârna  faimosul iatagan şi în stânga, preţioasa şi nelipsita lampă făcătoare de minuni. Purta o vestă de piele maro cu buzunare la piept, într-unul se zărea pachetul de Marllboro şi în celălalt o frumoasă batistă, roşie cu buline negre. Aceasta îi folosea adeseori la prinderea frumosului păr negru de culoarea şi luciul pantofilor daţi cu Box. În urechea stângă, un superb cercel în formă de cruciluţă şi deasupra urechii, un pix cu care-şi nota, eventualele dorinţe. Pe cealaltă ureche, avea aşezată şmechereşte, o ţigară rămasă din ultimul pachet, ce-l aruncase la intrarea în librărie pentru că scria, " Fumatul Oprit".

                     Dintr-odată, cei doi bărbaţi se apropiară de Prinţesa Cristalina . Se înţeleg cu priviri specifice de vino-ncoa şi ochiade ştiute doar de ei, Sweet Aladin surâde îngăduitor şi aprobator, la care magul Ţânţărin zâmbind pe sub mustaţă, îşi scoate într-un mod profesional de scenă, făcănd o uşoară şi distinsă reverenţă, bagheta magică . Sub privirile hipnotizate ale Prinţesei, printr-o singură atingere, îi schimbă veşmintele; cămaşa roşie, jerseul şi pantalonii, într-o superbă ţinută regală de călătorie, cu toate accesoriile necesare, unei adevărate prinţese.
                     Pantalonaşi fini şi transparenţi, de un albastru marin-turcoaz de tulle, sutienul încărcat de diamante, safire şi topaze de o suta patruzeci şi patru de carate toate elaborate manual de renumita casa de bijuterii italiană, Damiani. Bluza dantelată şi brodată confecţionată din celebra "muga", (mătase sălbatică galbenă) cu eticheta faimoasei case de modă Victoria Secret. Îi încalţă apoi, picioruşele fine de copilă, cu o pereche de pantofiori de cristal marimea  patruzeci şi trei( asta deoarece prinţesele trebuie să trăiască pe picior mare, se înţelege) decoraţi cu rubine şi safire, de celebrul designer, Suart Weitzman.
                       Cu o mişcare rapidă, îi smulge ochelarii şi cu înaltă măiestrie, îi lipeşte două lentile de contact, cu irişii violeţi, realizate dintr-o fină lamelă de aur, stropită cu diamante, confecţionate de însuşi Majestatea sa, Magul Ţânţărin, cu ceva timp în urmă, când din cauza crizei mondiale, i-au falimentat toate societăţile comerciale şi a intrat în şomaj.
                       Părul lins, întins, s-a transformat pe moment într-un râu de bucle aurii, ce curgeau rebele, dintr-un coc făcut doar ca să-i susţină, diadema de platină, perle şi diamante, toate aşezate, în formă de cochilie. Din lobii urechilor, uşor descoperiţi, atârnau maiestuos, o pereche de cercei cu diamante pure, fixate pe suport de platină. Pentru a-şi desăvârşi opera, i-a aplicat un "pircing,"( un fel de cerceluş) violet, pe nara dreaptă şi unul în buric.

[Nicolae Sărătean]

 Mulţumesc Mihaela draga! Acu mă pun pe corectat!  :)  Îţi rămăn dator!  Te pup!

[Sofia Sincă]

Facem cunoştinţă cu alt tip de naraţiune. Primul paragraf este un eseu inspirat din câteva teme existenţiale sau documentare. Nu înţeleg rostul lui, aşa cum nu înţeleg, deocamdată cum va fi de fapt alcătuită ''Insula Magică a fericirii'', dar poate că e prematur.

În acest paragraf ai: Naştere Grupului,- Naşterea grupului, e mai româneşte;

''că o imagine, valorează mai mult decât  o mie  de cuvinte'' -- seamănă prea mult cu citatul lui Confucius care spune: ''O imagine valoreaza mai mult decat zece mii de cuvinte.''

În celelalte două părţi acţiunea este drăguţă, realul împletit cu irealul, izvorât din multă imaginaţie, cu nume expuse parodiei, cum ar fi Magul Ţânţărin. Asemănarea cu mogulul Ţânţăreanu nu e departe. Bine scrise, cu amănunte apetisante şi umoristice. Mici scăpări tehnice: cifrele în literatură se scriu cu litere, pe ici pe colo câte un spaţiu mai mare sau înaintea virgulei. Dar ai promis că vei trece şi ver corecta. Oricum proza este net superioară poeziei.

Admiraţie, Sofy!

[Nicolae Sărătean]

Imediat rearanjez Sofy draga!  Mii de mulţumiri pentru tot ce faci! Mă ajuta ENORM!

Cu prietenie,

Nicolae

Sofia Sincă a spus :

Facem cunoştinţă cu alt tip de naraţiune. Primul paragraf este un eseu inspirat din câteva teme existenţiale sau documentare. Nu înţeleg rostul lui, aşa cum nu înţeleg, deocamdată cum va fi de fapt alcătuită ''Insula Magică a fericirii'', dar poate că e prematur.

În acest paragraf ai: Naştere Grupului,- Naşterea grupului, e mai româneşte;

''că o imagine, valorează mai mult decât  o mie  de cuvinte'' -- seamănă prea mult cu citatul lui Confucius care spune: ''O imagine valoreaza mai mult decat zece mii de cuvinte.''

În celelalte două părţi acţiunea este drăguţă, realul împletit cu irealul, izvorât din multă imaginaţie, cu nume expuse parodiei, cum ar fi Magul Ţânţărin. Asemănarea cu mogulul Ţânţăreanu nu e departe. Bine scrise, cu amănunte apetisante şi umoristice. Mici scăpări tehnice: cifrele în literatură se scriu cu litere, pe ici pe colo câte un spaţiu mai mare sau înaintea virgulei. Dar ai promis că vei trece şi ver corecta. Oricum proza este net superioară poeziei.

Admiraţie, Sofy!

[Nicolae Sărătean]

Mulţumesc din suflet mara sadoveanu!  Comentariile vostre nu fac decât să ma încurajeze!Aveţi grijă că sunt în stare să debitez prostii cu viteza luminii!!:)) Glumeam doar:))  Mii de mulţumiri, sper doar sa va aduc niste zambete cu scrierile mele deocamdată, pe parcurs sunt sigur ca vă veţi îndrăgosti de personajele acestei carti! :)

[Corina Militaru]

Semn de lectura. Trec la urmatorul fragment. 

Cu prietenie,

[Nicolae Sărătean]

Sărut mâna Corina! Îţi mulţumesc de semn

Cu drag,

Nicolae