În expectativă

[Claudia Elena Peter]

Nunta de aur? Ptiu drace și copii ăștia, n-au ce umbla! Auzi, nevastă, nunta de aur! Silvia îl privi strâmb din spatele gherghefului, ce-l ținea pavăză. Dacă au ajuns la nunta de aur, putea să-l privească cum vroia, îi suportase destule în cinzeci de ani, ptiu Doamne apără, cin-zeci de ani! Viorel, șugubăț, netrebnicul, butona necontenit, stăpânul telecomenzii. Săreau canalele ca porumbu-n grămadă, ca în vremea de altădată când era țăran și se îndeletnicea cu treburi țărănești. Și ce dacă, avea originea sănătoasă, se mândrea cu asta, l-au pozat de la Scânteia, pe tractorul CAP-ului, flăcău mândru, cu pleata peste ceafă, cu mânecile suflecate. Da las-o dracului de telecomandă, Viorele! Mă zăpăcești de cap, continuă el ironic fraza, ce previzibilă tovarășa, gândi. De, ei nu i-a plăcut agricultura, zicea că n-a făcut-o mămică-sa să se ducă după un tractorist? Te-a făcut să te duci după ministru? râde de ea și acum, după cinzeci de ani. Râde ciob de oală spartă, se supără Silvia, iar așa supărată, cum să se ducă la aniversare, de parcă era ceva de aniversat!

               Telecomanda se propti pe canalul de știri, Viorel fluieră uluit. Silvia-și dădu ochi peste cap, tu cu politica ta! Dar vocea persistentă a crainicei și tonul de panică îi atrase și ei atenția. I-auzi, Silvio, iar se scumpește petrolul. Și? Cum și, femeie, vai de capul tău de patru clase! Și ce, trăim noi cu petrol, bine că ești tu deștept! Dar lumina, încălzirea, motorina, benzina? Dar noi n-avem mașină, n-avem, strigă victorioasă, iar bătrânul își ridică neputincios mâinile înspre un ajutor divin. Pâine îți place să mănânci, carne-ți place să târguiești, mere tot de la aprozar cumperi, că ești doamnă de oraș! Și ce, merele se cresc cu petrol și porcul cu petrol? Viorel tăcu enervat, fără vreo explicație. Silvia aruncă ghergheful în poală enervată și ea, de cincizeci de ani așa făcea, începea discuția și când s-o sfârșească... o lăsa în ex-pec-ta-ti-vă. Iată cum știa și ea cuvinte, chiar dacă făcuse doar patru clase. Așa spusese doamna zâna zânelor la emisiune, domnul o lăsase și pe ea în expectativă, nu înțelese prea bine de ce. Dar învățase rostul cuvântului! Iar când Viorel tăcea nelămurilor, ea ataca cultă și prețioasă, ridicând sprânceana dreaptă, încă pensată și înnegrită de fard. Nu vă lăsați doamnelor lăsate în ex-pec-ta-ti-vă, și ea nu se lăsa! 

[Sofia Sincă]

Frumos! Am citit cu plăcere această proză foarte scurtă dar foarte condensată, proză ce oglindeşte destinul unei familii ajunsă la cinzeci de ani de căsătorie. Cu mici tachinări, dar cu iubire şi toleranţă în cuplu.

Cu apreciere, Sofy!

[Sofia Sincă]

Mi/a placut atat de mult incat ma recitit, Sofy!

[Claudia Elena Peter]

Mulțumesc Sofy pentru atenție!

[Vasilisia Lazăr]

Ptiu drace și copii(i) ăștia

Silvia-și dădu ochi(i) peste cap

Doamne, ce frumos! Felicitări, Claudia!

Am dus link-urile textelor la Biblioteca de Proză.

http://insemneculturale.ning.com/page/biblioteca-noastr

[Gabriela Grădinariu]

Pur si simplu  frumos. Un text scurt   care , printr-o constructie inedita, contureaza(chiar cu detalii) doua personaje pe care le trece dint-o epoca in alta. Felicitari!

[Claudia Elena Peter]

Mulțumesc pentru atenție. Mărturisesc, textul face parte dintr-o povestire puțin mai lungă, ce va apărea în noua mea carte, alături de alte poveștiri, sper, anul viitor. Aprecierile dumneavoastră mă încurajează.