nuanțe gri

[Dulmin Aurel]

  Mă trezesc. Încă este întuneric. Privesc prin lumina albăstrie ce-mi veghează somnul, spre un tavan pe care se plimbă forme ciudate, dintre cele mai grotești.

  Noaptea se lungește. Tăcerea pătrunde adânc în mine. Vrea să șteargă totul înlăuntrul meu și țip. Un țipăt scurt și tăcut ce mă înăbușă, mă îneacă.

  Privesc în adâncul copilăriei mele. Mă lovesc de umbre, umbre deșirate ce rătăcesc printre nuanțe gri. Sunt umbrele unor amintiri de care m-am lepădat, pe care le-am aruncat în uitare. Plutesc deasupra lor rece și gol. Aud șoapte ce mă cheamă, mă străpung cu fierbințeala lor. Încerc să ies, dar mai rău mă afund în misterul pe care-l creează ele.

  Alunec departe în neant spre o destinație necunoscută. Aș prefera să ies. Ceva mă atrage. O ușă se deschide și da, văd umbrele închipuirilor mele bolnave. Vreau să le prind, să mă hrănesc cu ele. Îmi scapă printre degete. Se rup, se destramă precum o cârpă udă putrezită. Simt prezența lor. Toate secretele mele sunt ascunse acolo. Sunt iubiri ce ard, ce șoptesc și mă sfâșie cu indiferența lor.

Sufletul meu plutește în derivă. Inima este rece în spațiul gol și plouă cu umbre, amintindu-mi că sufletu-mi este frânt. Lacrimile curg. Creierul învins continuă să creeze umbre ce învelesc minciuni în nuanțe gri.

Mi-e frig. Întuneric dens și mult frig.

Mă trezesc. Încă este întuneric. Privesc prin lumina albăstrie....

[Vasilisia Lazăr]

Un fragment profund introspectiv, în care noaptea devine spațiul confruntării cu sinele și cu umbrele trecutului. Imaginile sunt apăsătoare, construite din nuanțe de gri, sugerând o lume interioară fragmentată și dominată de neliniște. Repetiția începutului creează senzația de ciclu, de imposibilitate a evadării din propriile gânduri. Tăcerea, frigul și întunericul devin simboluri ale unei lupte interioare continue. Un text dens, cu o atmosferă onirică și o sinceritate dureroasă. Felicitări și aici!

[Chris]

fragmentul acesta poate isi gaseste loc intr-o lucrare mai mare. 

[Vasilisia Lazăr]

Eu am vrut să spun mai de mult. Niște fragmente mai lungi ar ajuta mult mai mult. Nu s ar mai fragmenta atât de mult, iar asta ar ajuta mult cititorii. Nu toată lumea citește tot și nu mai înțelege mare lucru citind pe sărite, fiindcă textele se amestecă la un moment dat, ele se ridică în față în funcție de comentarii. Ion Lazăr da Coza avea povestiri foarte lungi, se pot citi în Colecția de proză din bară. Și nu doar el.