Despre patologii - episod 1

[Monica Pester]

    Sunt medic de familie. Primar. Ar trebui să fiu doxă de carte, să am puterea de a stăpâni orice specialitate la același nivel, înalt, desigur. Și, mai mult decât atât, să am perfectă încredere în această medicină clasică cu patternurile ei de desfășurare a bolilor, adică întreaga patologie, cu medicațiile adiacente și tratamentele descrise în protocoale.

    Perfect!

    Numai că, știu că nu există medici de familie care să înghită asemenea cantitate de știință de tămăduire sau doar informativă. Nu există , pentru că medicina, ca și drept de folosință este extrem de mare , iar mintea umană, a doctorilor, de multe ori intră în burn-out, si  excelează  numai cei care sunt împătimiți de medicină, recte, cunoaștere și vindecare. 

    Fără modestie, sunt unul dintre aceia, doar că nemulțumirile mele asupra vindecărilor au pornit demult  până au ajuns acum la acel stadiu de a nu mai crede total în medicamente clasice, prelucrate în laboratoare si ieșind cu fațete moi strălucitoare, ispitind că sunt mai mai bune unele decât altele. 

    Și, evident, ca orice om cu credință în Divin, adevăr și putere umană, mi-am dat seama, căutând asiduu , că boala nu ne este n dușman, ci, dimpotrivă, un bun prieten, un ajutor neprețuit, un semnal venit de Sus, că ne trebuie încă o altă înțelegere a spațiului în care trăim, a evenimentelor și a tuturor percepțiilor prin care putem reaciona. 

    Omul de azi este o unitate de Lumină, o entitate perfectă energo-informațională. El are absolut toate mecanismele și sistemele de refacere, reabilitare, resetare după sau în timpul unei schimbări de tip neuroplasticitate sau regenerare mitocondrială. 

    Sunt fenomene naturale ale corpului nostru, deci trebuie să le știm.

    Șitoate acestea se petrec doar dacă suntem  perfect conștienți de minunata noastră alcătuire îndumnezeită de la începutul Creației. 

    Așadar, medicamentele clasice , care, precum vedeți, se înmulțesc amarnic zi de zi, precum se înmulțesc bolile inventate de orice patologie, nu mai au semnificații vindecătoare precum s-a crezut multă vreme, ci multe din ele nu sunt decât simptomatice, reduc manifestările și inconvenientele supărătoare somatice , pentru o perioadă variabilă de timp. Simptomele însă reapar pentru că nu s-a ajuns cu tămăduirea la rădăcina, la sămânța bolii.

    Boală pe care noi am chemat-o , am rezonat cu ea pe aceeași frecvență inducându-i apariția în plan fizic după o lungă străbatere a planului energetic , acela care înconjură corpul și îl apără, hrănește prin Prana, energia universală, prin neglijență, nepăsare, amânare.

    Este numai începutul unei dezbateri pe cât de serioase, pe atât de puternice și folositoare dacă este înțeleasă în întreaga ei înțelepciune.

    Cu drag, 

    Dr. Monica Pester, medic MF, medic holist și specialist în medicină energetică, biorezonanță, etc.

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                        

[Vasilisia Lazăr]

Nu prea e proză aceasta. Și nici partea a doua. Nici nu știu unde să le incadrez. Mai degrabă la grupul de eseuri.

[Monica Pester]

    Le-am scris și, sper să pot continua, cu gândul de a-mi exprima în ESEURI viziunea mea despre minunata profesie  medicală, ce se îmbină cu toate artele vizuale, auditive, imaginative sau cognitive, demonstrând că și ea însăși face parte din ele.

[Vasilisia Lazăr]

Eu am înțeles, dar aici e proză. Trebuiau postate la grupul de eseuri.

Monica Pester a spus :

    Le-am scris și, sper să pot continua, cu gândul de a-mi exprima în ESEURI viziunea mea despre minunata profesie  medicală, ce se îmbină cu toate artele vizuale, auditive, imaginative sau cognitive, demonstrând că și ea însăși face parte din ele.

[Monica Pester]

Vasilisia Lazăr a spus :

Eu am înțeles, dar aici e proză. Trebuiau postate la grupul de eseuri.

Monica Pester a spus :Așa este, Lisia nu  mi-am dat seama,  iertare ! 

    Le-am scris și, sper să pot continua, cu gândul de a-mi exprima în ESEURI viziunea mea despre minunata profesie  medicală, ce se îmbină cu toate artele vizuale, auditive, imaginative sau cognitive, demonstrând că și ea însăși face parte din ele.

[Monica Pester]

Așa este, Lisia, nu mi-am dat seama, iertare ! Când voi recidiva, voi ști unde să mă duc !