Viespoiul Cabotin

[Burtea Corina-Elena]

 

Umflat în piept și suplu ca un fante,

Viespoiul umblă-n haine elegante.

Ajunsa șef pe tot orașul

Acum că l-a-nfundat pe Nașul.

Viespuței Vivi-i dete un restaurant

Căci ajutorul ei fusese important:

Ea a intrat la nașu-n pijama

De l-a văzut o lume-ntreagă, na!

                                       Și-acuma Nașu nu mai poate candida,

Asigurându-i lui calea cea lină

Către conducerea-n stupină.

Apoi pe nașa doamnei Vivi, doamna Mură,

A pus-o directoare la cultură

Să-nvețe albinele ce au talent

Să tacă  liniștite, evident!

Și-așa, încet, viespoaiele abile

Au prins în gheare stupul de albine.

Morala: viespoii ce-ntre ei se pradă,

Ce te aștepți să-ți facă în livadă!?

 

[Vasilisia Lazăr]

Am citit cu zâmbet amar această fabulă plină de culoare și ironie. Personajele insecte devin oglinzi ale realității noastre cotidiene, unde impostura, aranjamentele și răsplătirea complicilor par să fie regula jocului. Versurile curg vioi, cu haz și expresivitate, dar în spatele lor se simte gravitatea mesajului: atunci când viespoii ajung să conducă, livada întreagă e în primejdie. O fabulă actuală, scrisă cu vervă și umor, dar care lasă cititorului un gust serios de reflecție. Remarc umorul acid, actualitatea temei, ritmul alert și limbajul accesibil. Morala e limpede și bine integrată, dar, pe alocuri, măsura versului variază (ex. strofele cu rime mai „forțate”), ceea ce poate deranja cititorul atent la prozodie. O uniformizare ar da mai multă muzicalitate. De asemenea, anumite imagini ( de exemplu „viespoiul umblă-n haine elegante”) ar putea fi nuanțate pentru a adânci efectul satiric. Morala, foarte bună de altfel, ar putea fi ușor extinsă — de pildă, o întrebare retorică în plus sau o ironie mai tăioasă ar amplifica impactul final.

[Chris]

fabula isi gaseste locul in orice moment in viata sociala. citit cu placere si interes intriga viespilor! :)

[bolache alexandru]

Din păcate fabula are substrat adevărat și își găsește locul într-un prezent din ce în ce mai trist.

[Grig Salvan]

Sunt vremuri nemaipomenit de potrivite pentru satiră acidă și pentru fabulă moralizatoare. E bine să scriem, atunci când putem și inspirația ne ajută, și astfel de gen literar. Cea de față e una care îmbină umorul cu critica dură și cu aspra învățătură. Cu o mică observație: „ajuns-a”, lipsește cratima.

[Monica Pester]

Gen de fabulă din care, la sfârșit, desprinzi învățăminte.

Frumos !