Vindecare iluzorie

[Monica Pester]

Dac-ai ști, Natali, cum se-ntinde otrava,

Cum fură din umbra destinului tău, 

Trimițând ca ispită întoarcere-n slava

Ce așteaptă de ani să te-arunce în hău.

Nu te teme, copilă, te-ntorci pe călcâi,

Cu fruntea-ți înaltă și ochi de safir,

Te strecori hotărâtă printre hoți și molâi

Și sorbi cu putere ofranda- elixir.

Provocarea o iei ca pe-o haină de schimb,

Și-noți prin speranțe și iluzii de legi

Legănând povești în regescul tău nimb

Fără să știi, fără chiar să-nțelegi

Când noaptea ascunde Luna sub nori,

Și talpa ți-e rană de dansul stupid,

Poți să-ncerci, Natali, ai vrea să și mori,

Alte porți de intrare nu se deschid.

E o ordine-lucruri, doar atentă să fii,

Și de poți să cobori, să îți cauți norocul,

Îl găsești în străfundul celulelor vii

Și vindeci iluzii, împlinindu-ți sorocul.

c

[Grig Salvan]

Fascinantă eroină Natali, probabil „alter ego”-ul poetei. Ritmul ales, maiestuos și grav, sună solemn și impunător, oarecum în genul odelor medievale.

[Monica Pester]

Dragă Lisia, noul tău model de comment‐uri dovedește o dată în plus seriozitatea, implicarea profundă și răspunderea pe care ți‐o asumi menținând acest cenaclu cu o marcă clară Ion Lazãr da Coza, omagiind astfel un mare scriitor, mai mult, amprentând în memoria cititorilor numele fondatorilor, adică și tu, frumoasa și talentată poetă și sotie a maestrului.

Și asta, prin meticulozitatea și profesionalismul cu care te apleci asupra fiecărui cuvânt al poemelor postate aici, sporindu-le calitatea și profunzimea mesajului.

Așadar, mă înclin și mulțumesc încă o dată pentru întregul mentorat oferit până acum.

[Monica Pester]

Un dans prin iluzii, frumos spus, Amanda.

Mulțumesc!

[Vasilisia Lazăr]

Un poem care explorează temele luptei interioare, curajului și speranței în fața pericolului și a iluziilor. Folosești imagini sugestive pentru a transmite o poveste despre depășirea obstacolelor și găsirea forței interioare pentru a merge mai departe, chiar și atunci când situația pare fără speranță.

Imaginea otrăvii simbolizează pericolul și influențele negative care pot afecta viața și alegerile noastre. Umbra destinului sugerează incertitudinea și destinul implacabil. Hoții și molâii reprezintă forțele negative și obstacolele din cale, însă tu te strecori hotărâtă și sorbi din elixirul ofrandei, care simbolizează speranța și vindecarea. Noaptea și Luna sunt simboluri ale misterului, subconștientului și căutării adevărului interior. Faptul că noaptea ascunde Luna ar putea însemna momentele de întuneric și confuzie, iar străfundul celulelor vii poate simboliza introspecția și vindecarea din interior.

E un poem plin de simboluri, profund și meditativ. Există și mici ruperi de ritm, dar ne-am obișnuit cu ele. :) 

[Amanda Spulber]

Dansul cu lumea iluzorie, cu tot ce are ea de oferit, ascunzând de multe ori esența.