să reînvăţăm de la păsări lecţia zborului

[Stanescu Valentin]

                         

 

                    dropia se-nalţă greu pedulând din pene ...

               vrabia tot zburdă-n pom aripi larg desface

          se lansează-n zborul scurt tare e dibace

     iar când drumul e mai lung pluteşte alene

 

omului i-a fost odat’ zborul mare taină

centrul „g’’ atrofiat^*/ e doar o poveste

     zborul lui din omoplat doar în vis mai este

          gravitaţia-i stăpân corpului o haină

 

               fiecare om Ikar este numai într-un vis

                    retrăind fugar în gând un zbor cândva interzis...

 

 

^*/  Centrul „g’’ este o zonă a creierului păsării în care, în etapa de decolare, printr-un mecanism tainic, ultrarapid greutatea acesteia scade pe seama acumulării într-un bob a acceleraţiei gravitaţionale care este transformată apoi prin reacţii chimice subtile în energie răspândită prin circuitul sanguin în corpul păsării către aripi, picioare şi coadă uşurându-i zborul pe care îl are de făcut....

Această ipoteză este adusă spre ştiinţă: biologilor, fizicienilor, chimiştilor şi altor pasionaţi de tainele vieţii.

[Gabriela Raucă]

Superbe versuri, care includ subtile informații, dar și frânturi legendare. Chiar dacă zborul real ne este doar un vis, uitând de Ikarus și poveste, am putea învăța multe îndeletniciri și practici de la necuvântătoare, am putea ști cum să ne avântăm și să ne menținem deasupra, cât de repede am putea da din aripi sau cât de lin am putea pluti, cât efort ne-ar trebui până să ne înălțăm și cum am putea evita o cădere bruscă. Am putea învăța, dacă ne-am lăsa învățați.

Mi-a plăcut să plutesc printre versuri, într-un zbor ușor al imaginației.