dacă ar putea să o vadă

[Maria Mitea]

cu pasul ei sprinten alergând printre clopoței,
dacă mai mângâie cărările acelui vis, cu ochii,
cu zâmbetul,
   a întors capul, s-a uitat încă o dată în jur, nu, 

nu o văzuse, i s-a părut,

doar aerul ei plutea peste lac

                                                     fără să-i trădeze absența,

fără să divulge misterul acelei priviri

pe ape alintate de raze și vânt,

(se-ntrebă dacă mai trăiește)

 ceva îl făcuse să tresară ca un prunc,

nu departe aterizase un stol de gâște,
se ciuguleau,

ca-n filmele vechi, o pană i-a atins umărul

[bolache alexandru]

O secvență ruptă parcă dintr-un film vechi...

[Grig Salvan]

Suavă secvență, ca într-un film vechi cu tentă romantică. Delicate versuri.

[Maria Mitea]

Vasilisia, mă bucur că ți-a plăcut! 

(se-ntrebă dacă mai trăiește) - ea, prima dragoste, 

abia la vârsta asta am înțeles ce se întâmplă în noi când vine prima dragoste ... dacă aș fi știut asta la 16 ani, da cine știe, dacă ar fi știut și el din poem, .... apoi 

devenim nostalgici, melancolici pentru tot ce pierdem, ... 

”Când ne-am pierdut într-atât?” - se pare , simt eu, că în pruncie, atunci când prima dată gustăm laptele mamei, căldura ei, și ne îndrăgostim de ea ... ne atașăm  .. iar când toate trec încă rămânem prunci ... 

[Vasilisia Lazăr]

Superb și aici, Maria! 

(se-ntrebă dacă mai trăiește)

Ce trist! Cum trece totul... Sau, mai bine zis, oare unde/când ne-am pierdut într-atât?

[Maria Mitea]

Petruț, asta s-a întâmplat, respirația perindează pe vechile poteci, simți atingeri de aer, de pași, 

prezența dragostei răsare din senin, un yugen al bătrâneții care nu mai e bătrânețe ci un deja vu, ... o întrebare ” oare mai trăiește” - ?

întrebarea e cu două tăișuri :)

mulțumes de vizită și semn! 

Cu mult drag! 

[petrut dan]

O ipostază poetică, fermecătoare, dar care îți lasă senzația de parcă ține puțin, dar, poate, asta s-a și dorit, am citit cu plăcere, drag!