Răzbat chemări de toacă

[gabriel cristea]

În citadela nopții sunt ziduri de hârtie;
Și labirint de ceață ne-au construit cei surzi.
Tăcută este pana ce nu vrea să mai scrie;
Dreptatea-i răstignită - ascultă, s-o auzi,
cu buzele crăpate, ca niște muguri cruzi,
cum în zadar se zbate, visând un zbor de lie.

Pe trupul ei de patimi se cuibăresc frunzare;
Îi joacă-n plete raze, lucirea-i sângerând,
cum izbucnesc din stâncă ascunsele izvoare
și cum respiră iarba sub soarele plăpând.
Se modelează rostul statornicului prund,
de saltă-n șaua vremii treziri răscolitoare.

Răspântie visării și pleoapă geto-dacă,
clepsidra își întoarnă firescul risipit;
De răstignirea nopții Dreptatea se dezbracă;
Și pleava o-nconjoară ușor, nemărginit…
Se-aud horind păstorii pe munți de andezit,
iar din stejarii pietrei răzbat chemări de toacă!

[gabriel cristea]

Domnule Corneliu Neagu, mulțumesc frumos! Trec printr-o etapă, mai degrabă, a revoltei decât a trăirilor lirice. Și totuși, e nevoie de poezie... 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Alex, de popas! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Chris, de apreciere! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc frumos, Grig, pentru comentariu și apreciere! Sunt vremuri în care poezia de protest trebuie să ia locul moliciunii lirice! 

[Corneliu Neagu]

O poezie fascinantă cu versuri frumos curgătoare pe care o păstrez în suflet și după ce am citit-o! Vă mai aștept și cu altele tot atât de frumoase!

[bolache alexandru]

O poezie de pus în ramă!

[Chris]

ce frumos!

[Grig Salvan]

Univers poetic alcătuit din elemente eterne înlănțuite pe canavaua vremii, fiecare imagine, insolită și viguroasă, stârnește simțurile și imaginația prin vibrarea ei. Trupul Dreptății răstignit în Univers e întrepătruns cu toate elementele unei naturi care-l străpung, dar îi dau și forța vitală necesară pentru dăinuire. Tonul și ritmul sporesc frumusețea poemului.

[gabriel cristea]

Mulțumesc frumos, dragă prietenă Lisia! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Monica! Patriotismul meu a fost cultivat în sânul unei vechi familii țărănești, unde până și vântul vorbea prin fluierul veșniciei noastre!