Răzbat chemări de toacă

[gabriel cristea]

În citadela nopții sunt ziduri de hârtie;
Și labirint de ceață ne-au construit cei surzi.
Tăcută este pana ce nu vrea să mai scrie;
Dreptatea-i răstignită - ascultă, s-o auzi,
cu buzele crăpate, ca niște muguri cruzi,
cum în zadar se zbate, visând un zbor de lie.

Pe trupul ei de patimi se cuibăresc frunzare;
Îi joacă-n plete raze, lucirea-i sângerând,
cum izbucnesc din stâncă ascunsele izvoare
și cum respiră iarba sub soarele plăpând.
Se modelează rostul statornicului prund,
de saltă-n șaua vremii treziri răscolitoare.

Răspântie visării și pleoapă geto-dacă,
clepsidra își întoarnă firescul risipit;
De răstignirea nopții Dreptatea se dezbracă;
Și pleava o-nconjoară ușor, nemărginit…
Se-aud horind păstorii pe munți de andezit,
iar din stejarii pietrei răzbat chemări de toacă!

[Ada Nemescu]

Un act de cultură, un gest generos pentru cititori, acest poem elaborat și scris... cinstit.

Se-aud horind păstorii pe munți de andezit,
iar din stejarii pietrei răzbat chemări de toacă!

Felicitări!  aDa