Cui prodest ?

[Monica Pester]

Risipim vorbe călcând pe secunde

Ðesenăm cerc larg pe drumuri trasate

Deși credem încă-n semințe fecunde

Și în recoltele lor  de inimi salvate

Luăm startul iute, ne ucidem furii,

Din resturi de stele făurim treptat

Ziduri și porți, punem stavilă urii

Dar nu reușim decât tempo gradat

Și tot nu înțelegem că e inutil

Să urmăm tipare deja construite,

Libertatea rămâne-un atu  subtil

De spirite aprige și nebiruite.

Tărâm de poveste în sufletul plin

Senin  îl vom duce până la țărmuri

Și dac-o vom scrie pe flori de mălin,

Istoria noastră va trece prin vremuri.

[Monica Pester]

Grig, ca de obicei, mi-ai simțit pulsul

Și eu  ca întotdeauna îți mulțumesc frumos și îți admir muzica !

[Monica Pester]

Ĺisia, privitul în trecut este firesc și bènefic în deźvoltare numai dacă nu este însoțit de regrete, vină sau frici.  Dar cum, de obicei este, poaté rămânè un obstacol în evoluție Oamenii în general privesc și judecă trecutul de pe vibrația/poziția prezentului, care este total diferită și care duce inevitabil la regrete 

Îți mulțumesc mult pentru aceste considerații sincere .

[Grig Salvan]

Un ton meditativ de eseu, despre zbaterea noastră în meandrele istoriei, despre căutări zadarnice și rareori găsiri, despre ținte iluzorii și mai rar împliniri, despre efortul sisific de a construi când parcă totul în jur se dărâmă.

[Vasilisia Lazăr]

E adevărat că viața se trăiește uitându-te înainte, dar se înțelege doar privind în urmă. Dacă ne-am ignora trecutul, ne-am neglija atât prezentul, cât și viitorul. Suntem produsul a ceea ce ni s-a întâmplat până acum și doar reanalizând anumite fapte putem îmbunătăți prezentul, respectiv viitorul. Poezia e mai mult reflexivă, nu prea e pătrunsă de fior liric, cel puțin pe mine nu m-a prins de data aceasta.

[Monica Pester]

Ar fi cea mai ușoară cale spre fericire. Dar acest secret nu l-a descifrat nimeni în adevărata lui amplitudine. De aceea întoarcerea la trecut este pornită din frică și ne frânează evoluția .

Mulțumesc dle Stănescu pentru minunata întrebare !

[Stanescu Valentin]

Doamnă Monica, interesantă abordare a destinului. Dar cum ar fi să trecem doar din azi în mâine fără să construim în mrejele trecutului?