Scrisoare (in memoriam Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr]

                  în această zi specială, în amintirea soțului meu, scriitorul Ion Lazăr da Coza

Dorul meu de ziuă, visul meu de noapte,

mai aștern o slovă, chiar de nu răspunzi,

chiar dacă pierdute-s ale tale șoapte

și nu pot să aflu unde te ascunzi,

 

dar, atât cât timpul macină secunde,

iar cuvântul încă riduri n-a făcut,

îți mai scriu cu focul serilor arzânde,

așteptând răspunsul unui semn tăcut.

 

Vreau să știi că toate sunt ca la plecare:

mai coboară lupii, de prin munți, și-acum,

unii urlă-n suflet, trist, cu disperare,

alții, în pustia ce le-așterne drum.

 

Te aștept cu rana dragostei pierdute

și cu frumusețea stihului nescris,

cu sărat-amarul lacrimii durute,

să-mi spui că iubirea nu ni s-a prescris.

 

Te aștept, iubite, să-nverzim cărarea

care să ne ducă într-un singur sens,

să zdrobim tăcerea, sfărâmând uitarea

Și-mbrăcând în cântec un pustiu imens.

[Monica Pester]

Dragostea nu moare, ea rămâne într-o nișă a sufletului tău măcinat de cumplita despărțire terestră, în așteptarea  întâlnirii cerești. Limpede  și translucidă, ea te va însoți mereu. Sfâșietor moment !

Lisia,

[Stanescu Valentin]

Lui Ion Lazăr da Coza

 

în gând ne eşti prieten cuvânt înţelepciune

nu ne-a fost data în viaţă ca să ne întâlnim

dar azi din alte sfere ne spui ca să zâmbim

primeşte de la mine adâncă plecăciune...

[C.Titi Nechita]

Doruri ce mângâie simțirea ce îngăduie o plecăciune!

[petrut dan]

Un moment încărcat pe care îl înțelegem de fiecare dată cu același respect!

[Ada Nemescu]

Doruri în tărâm de stele!

Dumnezeu să-i țină sufletul în lumină! 

aDa, cu emoție