Eu, biet bețiv

[Ana-Maria Butuza]

Și cum arde focu-n sobă,
Stau să deapăn amintiri.
Lângă mine, în carafă,
Vinul dulcilor smintiri.

Dar prefer așa o lume,
De nebuni și rupți de beți,
Decât una împuiată
De cretini și mulți inepți.

Îmi aprind și o țigară,
Foi uscate ard încet.
Viața mea, ca o vioară,
Scârțâie în plin concert.

Lumea huiduie în sală
Că eu sunt dezacordat
Și bat trâmbița pe-afară
Că sunt mic și neînsemnat.

Mai, săracilor tâmpiți,
Ce nu știți a înțelege,
Căci degeaba tot vorbiți,
Eu nu vreau și nu am lege.

Sunt un biet poet bețiv,
Slove ard, zăcând în fum.
Vă iubesc fără motiv,
Până-n ultimul meu drum.

[Chris]

scena vietii vazuta ca o stare de betie.

am observat si eu aceste versuri:

Vă iubesc fără motiv,
Până-n ultimul meu drum.

[Vasilisia Lazăr]

deapăn / depăn

Mai, săracilor tâmpiți, / lipsește diacritica.

Mi-a plăcut, are o savoare dulce-amăruie. 

[petrut dan]

'' Vinul dulcilor smintiri''- mi-a plăcut versul și nu numai, dar cum vin sărbătorile o să-l încerc și eu sau doar la tine se găsește? Ca să știu unde să caut, cu drag!

[Ana-Maria Butuza]

Domnule Grig, vă sunt recunoscătoare pentru profunzimea și finețea cuvintelor.

[Grig Salvan]

Un pic zănatec autorul, persiflant și autopersiflant, cu versul săltăreț oarecum în ritm popular, e savuros la lectură poemul, mai ales finalul apoteotic remarcat și de colegul Mihai Katin, nu mă pot abține să nu-l redau și eu:

„Sunt un biet poet bețiv,
Slove ard, zăcând în fum.
Vă iubesc fără motiv,
Până-n ultimul meu drum.”

Acel „Vă iubesc fără motiv” mi se pare genial. Chiar așa, pentru iubire n-ai nici un motiv în viața asta!

[Ada Nemescu]

Vinul dulcilor smintiri

Stele arde-n amintiri

Când prezentu-n foc de gheață 

Cu emoții *ne răsfață*

Of, marfarul ei de.... viață 

Mi-a plăcut!

aDa

[Ana-Maria Butuza]

Vă mulțumesc!

[Mihaela Popa]

ludic, rebel, plăcut!

[Stanescu Valentin]

Ana_Maria, m-a luminat aşa discret slova ta de râs şi plâns abilitatea de poet drept la suflet mi-a ajuns te revolţi pe drept se vede de cretini ce-ţi stau în jur sunt mai mulţi decât ai crede au şi diplome cu şnur într-un fel le plângi de milă te cobori la mintea lor te privesc aşa-ntr-o silă însă trec goi prin decor...

 

 

                într-o lume tot mai tristă

          numai cel ce-i beat zâmbeşte

     ia-i alcoolul nu rezistă

cum din apă scoţi un peşte

 

dar un pic de veselie

     să-ndrepţi ridul pe obraz

          ne ridică starea vie

               şi ne scapă de năcaz

[Mihai Katin]

Sunt un biet poet bețiv,
Slove ard, zăcând în fum.
Vă iubesc fără motiv,
Până-n ultimul meu drum.  interesant,incitant  poem,imi  aminteste de poetul  Garii  de  Nord

https://www.youtube.com/watch?v=KxTNpEwN3ck&pp=ygUWcG9ldHVsICBn...