Colind cu cuvinte uitate (Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr]

Ce cântec de viață să-ți cânt

Când neguri peste sate petrec

Când nici măcar nu știu cine sunt –

Prin inimă ce gânduri îmi trec.

 

Iată ninsorile… Cad pustiite pe lac

La fund de s-ar duce ca banii de-argint

Mi-ar face și mie pe plac,

Asemeni dorințelor ce mint.

 

…Mai vin lupi la geamuri urlând –

Nici astă-vară pe munți n-au suit…

Te colind lucid, te colind delirând:

Dă-mi libertatea să te uit.

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia, vine o vreme în care se-nchide-n clepsidră nisipul ne-ncearcă o altă chemare să ne-alegem la-ntâmplare drumul numele şi chipul...

 

şi  eu am un cânt de colind

     ce numai gândul mi-l ştie

          tăcerea lui e pustie

               lumini tot mai greu se aprind

 

               bradul din mine aşteaptă

          podoabe să-i  atârn de ram

     cuvintele de când eram

voinic urcând treaptă-n treaptă

 

din zori în apus mă înalţ

     azi ziua mai creşte-n clipă

     mi-e gândul atins de-o aripă

şi pasul cu dor să-l încalţ...