suntem goi sub două haine

[Stanescu Valentin]

 

 

                             între două uşi ni-i viaţa în culmi de beznă şi senin

                       goi goluţi plutim în aer izvorând din trup de mamă

                  tot ce am trăit ’nainte într-o clipă se destramă

             şi primim de-mbrăcăminte două haine de destin

      una este de purtare şi-are numele tristeţe

ea e cea ce ne-nsoţeşte prin hăţişul vieţii crunte

ne-nvăţăm cu ea se zice ce e scris e pus pe frunte

      dar avem liber arbitru s-o-nfruntăm fără blândeţe

           alta e cea de păstrare o-ngrijim să ne ajungă

               pentru clipe de cădere ea ne este ca un far

                    este haina bucuriei ce-o-mbrăcăm aşa de rar

                         ea e cea ce ne dă zâmbet când tristeţea ne-o alungă…

[Stanescu Valentin]

Grig, să  îmbrăcăm mai des haina bucuriei şi să o însoţim în lume cu gândurile cele bune!

[Grig Salvan]

Un adevăr axiomatic, exprimat metaforic, suntem goi sub două haine, pe care le îmbrăcăm pe rând, când una când alta, așa cum moșii noștri îmbrăcau haina tocită și destrămată pentru munca și chinul de fiecare zi, iar din când în când haina cea străluncitoare de sărbătoare, dar aceastea fiind atât de rare. Interesantă viziune și punere în pagină.

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia mă bucur că poemul acesta s-a născut din comentariile de aici din serile anterioare. Acum, peste toate câte am de dus deodată, îmbrac haina bucuriei pentru seara şi noaptea acesta a zilei în care durata zilei a crescut câtva. De când aştept acest momemn din an! Readuc spre bucurie o zi de excursie vrânceană deosebită de anul trecut.

[Vasilisia Lazăr]

Așa este, avem două haine ale vieții, dar, din păcate, le îmbrăcăm în mod diferit. Unii mai mult pe cea a tristeții, alții pe cea a bucuriei. Frumos și inedit!

[gina zaharia]

Frumos! Haine ale vieții, în dublă ipostază.  Dacă am învăța să le și purtăm cum se cuvine...

Sărbători cum bucurii!

[Stanescu Valentin]

aDA,

 

replica ta vers zglobiu mi se aşază peste suflet

precum pana ce-ntregeşte zborul unui pui de barză

precum roua şi lumina peste un boboc de floare

precum ploaia roditoare peste-un firicel de varză...

 

mulţumesc pentru înmugurirea cuvintelor!

 

[Ada Nemescu]

  * între două uşi ni-i viaţa în culmi de beznă şi senin *

astfel se relevă viața - o dulceață, cu venin!

gustăm clipa acrișoară cu accente vanilate,

într-o clipă TOT se sfarmă și e acru peste poate...

De-aia spune înțeleptul să trăim ca la final

ce se-ntâmplă-ntr-o secundă, nu cunoaștem într-un ...an!

Sunt surori, se știe-n lume!

Bucurii, tristeți, de-a valma...

te rog să oprești...sudalma!

 * suntem goi sub două haine *

da, sunt provocări, nu taine!

aDa, cu bucuria citirii unui text BUN! 

Bucurii, de sărbători!

[Stanescu Valentin]

Dan, e aşa linişte aici că mă întristează. Colegii sunt alergaţi prin magazine de stăpâna noastră burta... Mă bucură aprecierea ta pentru această idee cu ’’hainele de destin’’ conturată din corespondenţa anterioară de aici. Vezi că deja am îmbrăcat altă haină. Sărbători fericite!

[Stanescu Valentin]

Ramona, la vârsta pe care o ai trebuie să îţi vină foarte bine haina bucuriei... Îţi întorc un gând frumos în preajma Sărbătorilor de Crăciun.

[petrut dan]

Cum ne-ați obișnuit un poem bun, cu plăcerea lecturii!