Detritus

[Amanda Spulber]

Prin întuneric, luna incoloră

Se-nalță peste lumea-n cercuri prinsă;

De ritmul vieții niciodată-atinsă,

Privește rece spre tăcuta oră.

.

Deasupra urmelor de vară stinsă,

Doar greierii mai cântă, mai imploră;

E poate un prohod sau e o horă,

Să-i facă-n ciudă timpului, încinsă.

.

Se-amplifică emoția sangvină

Când liniște asculți, dar nu ai pace;

Trecută-i vremea, nu o să revină,

.

Iar totul lâncezește parcă, zace;

Nu are rost să cauți nicio vină:

S-a rătăcit prin visele sărace.

[Stanescu Valentin]

Amanda, plutim pe valurile mării între ce a fost şi este aşteptând să zărim farul care e doar o poveste...

 

timpul tristei greu m-apasă

     şi adesea vorbe îndrug

          nu ştiu dacă să lupt să fug

               sunt ca peştele în plasă

 

               ochii închid şi noapte sorb

          pe urechi pun palme două

     nori de tristeţi văd cum plouă

şi-aud un croncănit de corb...

 

[Monica Pester]

Aici, melodia primează. De fapt, orice subiect ai fi atins, talentul prozodic l-ar fi transformat în melodie versificată.  Frumos !

Amanda,

[Denisa Curea-Popa]

Am citit cu interes și deosebită plăcere! 

Admirație!

[Grig Salvan]

Găsesc cu plăcere un sonet bine scris. Mă simt mereu atras de forma clasică în general, de sonet în special, de ritmul cantabil și limbajul ales, de tema gravă și verbul percutant, totul într-o atmosferă calmă, de visare.

[petrut dan]

Am citit cu interes, mai trec, cu drag!