Gânduri dostoievschiene

[gabriel cristea]

   Recunosc, sunt conservator; am alocat prea mult timp pentru lucrurile care nu contează: lectură, poezie, traduceri, așa încât mă voi concentra de-acum încolo pe chestiuni esențiale, care au un impact revelator și emoțional în societatea noastră - consumul de furaje.
    Nu râdeți, progresul este un lucru cât se poate de serios, ca și furajarea intensivă, de altfel. La un moment dat, simți nevoia să fii bou - și asta nu pentru frumoasele coarne răsfirate, pe care ți le pune, cu atâta candoare, femeia sau compania străină la care lucrezi, atunci când este Heloinul, ci pentru a fi în rând cu lumea.
   Simți o nevoie acerbă să contezi, să te faci cunoscut și să intri în societatea deschisă, cu picioarele înainte și cu blugii rupți în cur, să admiri femei cu barbă și bărbați cu țâțe, să molfăi prin stațiile de autobuz vreo șaorma, pe sub masca antibacteriană, și să te bucuri de viață, pentru că te-ai vaccinat, gratuit, cu toate dozele posibile - într-un cuvánt, să faci parte din cireadă.
Să fi fost trei sau patru, dracu le-a mai numărat (vaccinuri sau cirezi, totuna).
   Da, dom'le - că mi-am adus aminte -, ce chestie și cu idioții ăia de nu s-au vaccinat. Adevărați teroriști, adevărate bombe biologice cu ceas. Să-i țină dracului, pe viitor, jandarmeria ferecați în case, să citească, să traducă și să scrie pân-or crăpa, mai ales că se-aude venind gripa maimuței!
   În fine, unde rămăsesem? A, da, la furajarea intensivă. Aici este o mare problemă filosofică, dacă putem spune așa, și nu multă lume înțelege impactul emoțional. Păi, să vă explic: omul se naște cu un bagaj genetic primar, care șade în ADN-ul său, iar pe parcursul adolescenței își dezvoltă mintea, caracterul și năravurile, ca urmare a instrucțiunii sale educaționale, familia fiind cea mai importantă, iar apoi școala, cu toate gradele ascendente.

Și care-i scopul progresului? Să cultive în om pofta lui de cunoaștere, în consonanță cu dezvoltarea tehnologică, nici mai mult nici mai puțin - adică să fie un echilibru. Dacă omul e cu mult sub cuceririle progresului sau este un ratat, nu se poate adapta societății sau stă la periferia acesteia, asta însemnánd că familia, școala și sistemul social sunt grav avariate. În cazul acesta, el devine un instrument și masă de manevră pentru cel puternic - un lucru cât se poate de util pentru a fi exploatat, manipulat,
pentru a da cu măciuca sau a fi fanatizat.
Dar și dacă este tobă de carte, de educație și progres tot are niște probleme - aroganța, lăcomia și pofta de putere, toate săpând în el, precum buldozere-n Gaza.
   Așa că, stimați conaționali - cuvânt periculos astăzi -, progresul și societatea progresistă nu-i același lucru. Și vă spun de ce! Faptul că știința de azi a avansat, nu înseamnă că și societatea e pe același podium. E lesne de știut că, deși știința și tehnologia sunt foarte avansate, nu mai avem tehnicieni și specialiști care să repare ceva, ci doar să schimbe. Plecând de la o banală problemă auto până la o laborioasă examinare medicală. Nu se mai ,,repară" oameni, ci se schimbă bolnavii cu alți bolnavi, după ce primii sunt eutanasiați discret, în numele unui progresism în cacare...
   Dar ce... ce... dra... dracu m-o fi... fi... apupu... apupu... cat??? ??? Pesesese...mne că... că au uiuiui...tat sămimimi schim... schimbe babateteriri...aaaaaaaaaaaaaaaaa

[Ada Nemescu]

Mă voi repeta: ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns!

O scanare, aparent sumară, a unei alegeri esențiale, a fi cu turma, sau nu! Din păcate pentru subiecți, alegerea ne este uneori impusă, ne ia valul - cum se spune, atunci oamenii/subiecții, trăiesc de-a valma o realitate periculoasă...până la moarte! :((

Poate varianta robotizată din final este cea reală? Mai e doar un pas...

Durerea nu este ceea ce se întâmplă cu noi, ci cu urmașii urmașilor noștri, în vecii vecilor...

aDa, cu prețuire

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Ada, pentru comentariu! Cel mai bine e să ne exprimăm opiniile sub această formă literară - așa nu supărăm și nu intrăm în coliziune cu nimeni! :) 

[Vasilisia Lazăr]

Gabi, dacă ai fi trecut prin ce am trecut eu când m-am îmbolnăvit de covid printre primii, la vremea când erai privit de parcă ai luat Sida stând la intersecție și făcând autostopul, dacă ai fi stat închis în casă 5 săptămâni, absolut singur, tu cu durerile și spaimele tale, când simțeai că nu mai ai aer sau ți-e atât de rău, de nu știi dacă nu cumva e ultimul minut de viață și vei muri singur-singur... Și poate cine știe când te va găsi cineva. După ce ți-ai îngropat bărbatul cu două-trei luni în urmă. În fine, e prea dureros să-mi reamintesc. Ideea era că, dacă ai fi trecut prin ce am trecut eu, te-ai fi vaccinat, de teamă, și cu 10 doze. Nu e vorba de manipulare... De efectul de turmă, cum spui. La mine zic. Și să-ți mai spun ceva. De covid mi-au murit mulți cunoscuți, oameni dragi, sora lui Ion... de vaccin nu am auzit să moară vreun cunoscut, cum tot s-a vehiculat atunci... Dar nu vreau o polemică pe subiect. Am spus ce am simțit. Nu am putut să o fac poetic, din păcate... Cu multe altele, însă, ai dreptate. Nici eu nu le pot accepta.

[Chris]

E lesne de știut că, deși știința și tehnologia sunt foarte avansate, nu mai avem tehnicieni și specialiști care să repare ceva, ci doar să schimbe. Plecând de la o banală problemă auto până la o laborioasă examinare medicală. Nu se mai ,,repară" oameni, ci se schimbă bolnavii cu alți bolnavi, după ce primii sunt eutanasiați discret, în numele unui progresism în cacare...

mi-a placut foarte mult acest pasaj in care am "vazut"mult adevar

[Dacu]

       În România, speranța medie de viață în anul 1938 era 40,2 ani la bărbați și 41,4 ani la femei.

       Citat din https://insse.ro/cms/files/evenimente/RoCentenar/ROCentenar.pdf#%5B... :

       ,,La zece ani dupã cel de-al Doilea Război Mondial, speranța de viațã la naștere era pe ansamblul populației de
63,17 ani. Pe sexe, exista un decalaj de 3,5 ani, în defavoarea bărbaților, provocat de fenomenul de supramortalitate masculină, prezent la toate grupele de vârstă.
       În următoarele patru decenii evoluția duratei medii a vieții a îmbrăcat forma a trei mici valuri (figura 1.17).
„Creasta" primului val se poate observa la sfârșitul anilor '70, când progresele economice, sociale, de educație
sanitare ale epocii, au determinat creșteri importante la ambele sexe, speranța de viață la naștere înregistrând cel mai mare nivel din secolul al XX-lea, atât la bărbați, cât și pe total: 67,42 ani."

      Medicația artificială a dus la creșterea speranței medii de viață ceea ce a făcut ca sistemul imunitar să fie dependent de o asemenea medicație.Medicația naturală este cu mult mai bună decât cea artificială!La urgențe se poate apela la o medicație artificială...Alimentația are un rol foarte important în menținerea unui sistem imunitar puternic, dar toate sunt și se întâmplă numai și numai cu Voia Lui DUMNEZEU!

       De la vârsta de 38,5 ani eu nu mai folosesc niciun medicament artificial și este evident că folosesc medicamente naturale conform celor spuse de marele medic Hipocrat care spunea:

       ,,Faceți din leacuri alimente și din alimente leacuri!"

[gabriel cristea]

Lisia, cu tot respectul, aici este vorba de un text care ține de un anumit stil, nu de un manifest împotriva cuiva. Ironia, satira, pamfletul sunt procedee des întâlnite în literatură. Nu cred că trebuie să fim atât de pătimași  - poate doar în cazul în care dorim să punem autorul la punct, pentru că are opinii diferite. Observ că, mai nou, se analizează părerea autorului, nu forma, stilul sau procedeele artistice! În fine, acestea fiind zise, îți doresc o zi cu soare! :) 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Chris, pentru aprecierea pasajului! 

[gabriel cristea]

Dacule, ai dreptate în tot ce spuseși! Mulțumesc de comentariu! 

[Vasilisia Lazăr]

Nu, Gabi, chiar nu am dorit asta, cu atât mai mult pe tine... Dar prea ai judecat și catalogat această alegere a unora. Știi că întotdeauna ți-am apreciat talentul literar, dar n-am putut să mă dezlipesc de unele amintiri dureroase pe care mi le-a adus textul în memorie. 

Drag!