Cercul

[Bircea Marian]

Fascinantă invenție e bicicleta când o vezi prin ochi de copil. Eram săraci, părinții aveau niște biciclete grele, Carpați parcă, cu portbagaje întărite cu platbandă și scăunelul de lemn nelipsit prins de rudă pe care ne puneau când ne trezeau cu noaptea în cap să ne ducă la grădinița întreprinderii. Făceam orice să punem mâna pe o roată fără spițe, raf, cum îi spuneam noi. Devenea obiectul favorit de joacă, nici vorbă de plictiseală. Învățam să-i imprimăm rotația înapoi în timp ce-l aruncam înainte altfel încât să se întoarcă la noi, îl roteam pe mâini, apoi îl coboram pe șolduri și încet până la glezne, cu un băț sau un suport din sârmă tare îl împingeam în fugă desculți prin praf și cu imaginația turată la maxim visam la un viitor în care o să putem conduce două sau chiar patru roți cu viteze amețitoare ce-l întreceau în viteză pe Gyuri, calul cel mai nărăvaș de la C.A.P. Repetam fascinați că roata este o invenție uriașă a omului, poate cea mai mare a tuturor timpurilor, mai mare decât focul sau pârghia. Doar înțepăturile din tălpi și jegul de pe picioare până sub genunchi erau dovezile că alergam cu cercul. Știam de la școala că 2πr este circumferința și nu înțelegeam cum ceva atât de perfect are în componență o virgulă și o infinitate de zecimale. Acum îmi aduc aminte cu plăcere de timpurile acelea pe trotuarul ud stropit de ploaia. Bicicliștii ce trec cu iuțeală au în permanență două puncte de contact cu solul și pentru o scurtă perioadă de timp, apa de pe asfalt despărțită de viteză, revine la stadiul inițial de tensiune superficială și șterge orice urmă a trecerii ciclistului pe drum. Himera cercului a devenit obsedantă pentru cei care pedalează la nesfârșit. E pur și simplu perfectă, le spun în timp ce arunc o piatră în baltă. Undele concentrice se propagă în cerc, sunt convins că și lumina difuzează la fel. Până și femeile au mai multe linii curbe, părți de cerc în dulcea lor făptură, de aceea suntem atât de fascinați de ele. Și cu toate acestea ne dă cu virgulă de multe ori. Adică, ne-am rotit în cerc și ne-am întors de unde am plecat. Dar până la urmă, pe globul albastru, încotro ne rostogolim? Cred că mă învârt în cerc.

[Ada Nemescu]

Am citit cu plăcere această scriere compactă, concentrată. 

(uneori/deseori un colț de pâine rupt, este savurat infinit mai cu plăcere decât o felie tăiată artistic... sper că-mi este înțeleasă analogia :))

În acest conglomerat de cuvinte, se desprinde personajul principal - cercul. Amintirea din copilărie trece bariera timpului, și nu pot să recunosc că tocmai datorită cercului, nouă, femeilor, ni s-a făcut un compliment voalat...

Cercul este pretextul setei de nostalgie, a tinereții, cu toate calitățile ei...

aDa

[Bircea Marian]

Vă mulțumesc pentru constanta prețuire. Dacă primii pași sunt un motiv de mândrie pentru părinți, mersul pe bicicletă este desprinderea imaginației copilărești de la vis la realitate. În rest, după cum bine știți, Creatorul a făcut întâi bărbatul ca prototip uman. Femeia este modelul îmbunătățit, mult mai performant. Și nu-i pot înțelege pe cei care caută perfecțiunea când ea este tot timpul prezentă în viață prin femeile care sunt în lângă noi.

Ada Nemescu a spus :

Am citit cu plăcere această scriere compactă, concentrată. 

(uneori/deseori un colț de pâine rupt, este savurat infinit mai cu plăcere decât o felie tăiată artistic... sper că-mi este înțeleasă analogia :))

În acest conglomerat de cuvinte, se desprinde personajul principal - cercul. Amintirea din copilărie trece bariera timpului, și nu pot să recunosc că tocmai datorită cercului, nouă, femeilor, ni s-a făcut un compliment voalat...

Cercul este pretextul setei de nostalgie, a tinereții, cu toate calitățile ei...

aDa

[Grig Salvan]

Am umblat și eu cu cercul, copil fiind, ca toți copiii din satul meu natal, aveam cercuri de diferite proveniențe, cel mai adesea de la cauciucurile de mașină, „operate” de meșterii opincari din zonă. Până la bicicletă am avut mai mult de așteptat. Nostalgie și sugestii interesante legate de cercul ca figură magică a existenței noastre.

[Bircea Marian]

Aveți dreptate, nostalgii legate de un moment al existenței  rostogolit mult prea departe de momentul în care ne aflăm. Mulțumesc mult.

Grig Salvan a spus :

Am umblat și eu cu cercul, copil fiind, ca toți copiii din satul meu natal, aveam cercuri de diferite proveniențe, cel mai adesea de la cauciucurile de mașină, „operate” de meșterii opincari din zonă. Până la bicicletă am avut mai mult de așteptat. Nostalgie și sugestii interesante legate de cercul ca figură magică a existenței noastre.