Când...

[Monica Pester]

Când macii roșii

se vor deschide petru a treia oară,

voi auzi sunetul divin al culorilor.

Când inima mea

va bate în ritmul Bolerou-lui

și ecoul ei va răstigni simțurile 

dezlănțuite fără voie,

când limitările conștiente 

se vor îneca în spuma aspră 

a gândurilor blocate,

atunci voi începe să trăiesc liber.

Să strig, să plâng, 

să alung cenușa cernită,

adunată în troiene, 

înlăuntrul plecărilor mele.

Atunci îl voi întâlni

pe Dumnezeu cel adevărat 

pe care-l ascunsesem

într-o cușcă 

a sufletului, ferecată 

cu șapte lacăte.

Astfel, trecerea

dintr-o parte în alta a neantului,

îmi va fi infinit mai ușoară.

[Vasilisia Lazăr]

Mda... Mi-ar fi plăcut să fi înțeles că nu are ce căuta pauza înainte de semnul exclamării. În comentariul prin care mi-ai răspuns. 

[Monica Pester]

Am refăcut, Lisia.

Mii de mulțumiri !

[Vasilisia Lazăr]

(...)dezlănțuite fără voie,

și când limitările conștiente(...)

Aici nu are ce căuta virgula înaintea lui „și”.  

a gândurilor blocate,,

Aici avem două virgule.

După titlu, anulează toate pauzele dintre punctele de suspensie. Fac alergie când văd pauzele acelea ori pe cele dinaintea semnului întrebării ori exclamării (fie și în comentarii).

Poezia e bună, dar ai tendința de a folosi prea mult cuvintele de legătură (când, și, căci...). Ai tendința de a clarifica foarte mult mesajul. E poezie! Lasă puțin mister, lasă puțin echivoc. Lasă mai multă deschidere spre interpretare. Mai ales când ai vers liber. E părerea mea.

[Floare Arbore]

frumos poem, frumoasă căutare a ființei divine din sinele tău, am lecturat cu interes și bucurie revelatoare despre sufletul tău. sincere felicitări dragă Monica.

[Stanescu Valentin]

Doamnă Monica, finalul poemului în vers liber ’’ Iar de atunci încolo, trecerea/dintr-o parte în alta a neantului,/îmi va fi infinit mai ușoară.’’ este superb! Cât de uşor poate fi să fim liberi! Cât de puţin ştim cum să ajungem aici! Felicitări!

[Monica Pester]

Mulțumesc mult, Poete, ! Pentru apreciere și evident, rapiditate !.

La liber însă era vorba de lămurirea verbului nu a persoanei. 

Eu traiesc liber. Acea libertate îmi dă voie să strig, să plâng . ..

Oricum, mii de mulțumiri pentru atenția cu care mi-ai parcus textul !

[petrut dan]

Un poem care îmi place, am citit cu plăcere pe măsură ce interesul creștea odată cu înaintarea lecturii, doar acolo cred că trebuia să fie ''Liberă'' nu ''Liber'' bănuiesc că te referi la tine, în rest rămân cu impresia unei scrieri reușite, cu drag!