Miracolul de Crăciun

[Bircea Marian]

M-am oprit cu colegii la ieșirea din schimbul doi să bem un vin fiert dres cu scorțisoară și zahăr. Termosul l-a ținut cald, ne cădea foarte bine în timp ce ne făceam urări de sănătate pentru sărbătorile ce se prăvăleau cu repeziciune peste noi. Nu aveam nici un chef să discut despre Marimar sau alte bazaconii care-i țineau ocupați în timp ce toată țara traversa experimentul neplăcut de după alegeri când sărăcia se accentua la cote sălbatice, fiindcă pleacă ai noștri, vin ai noștri și noi suferim ca proștii. Era seara de Ajun. M-am scuzat, mă grăbeam să ajung mai repede la cei dragi. S-a lăsat un ger cumplit, atât de brusc încât nările au început să se lipească. Eram înfofolit cu geaca groasă vișinie, fesul roșu, fularul alb și barba mare lăsată din septembrie, pentru care dădeam explicații de fiecare dată, nu, nu-mi murise nimeni, nu purtam doliu, așa procedam când venea iarna, chiar dacă mă făcea să arăt mult mai în vârstă din cauza multor fire albe, în ciuda tinereții mele. Mă însoțeau constant scrâșnetele crestelor de zăpadă înghețată zdrobite sub talpa bocancilor. Cerul senin și înstelat deasupra, din când în când mă lătrau câini, pitiți în cuști, nici ei nu aveau chef să fie afară pe asemnea frig. Drumul către casă trecea pe lângă spital. Acolo m-a surprins. Nu înțelegeam ce vrea de la mine, m-am speriat. Cu voce gâtuită îmi cerea ajutorul, fetița lui era internată, bolnavă grav la nici patru ani, nu credeau că mai scapă, mama lângă ea tot timpul, medicii neputincioși nu-i mai dădeau șanse și ea, micuța, vroia să-l vadă pe Moș Crăciun. M-a implorat și abia atunci am înțeles ce dorește. I-am explicat că am băut dar nu eram în stare să-l refuz. Am intrat în spital, o voce ascuțită de femeie ne-a admonestat:
─ Nu este oră de vizită!
Mi-a spus numărul de salon, am urcat iute scările la etaj cât timp el încerca să o potolească pe asistentă, infirmieră sau ce era doamna. Sprâncenele, genele și barba îmi erau pline de gheață și promoroacă de la respirație. Miroseam a vin, scorțișoară, frig, iarnă. Am ajuns. O femeie cu ochii plânși m-a privit, apoi s-a aplecat peste patul în care o ființă plăpândă, fără păr, palidă, cu ochii obosiți de suferință, cu antebrațele ciuruite de găurile pentru perfuzii.
─Laura, Laura, uite, a venit Moșul la tine!
Fetița a întins mânuțele către mine și cu un zâmbet chinuit încearcă să se ridice din pat.
─Ai venit?! Ce bine îmi pare că nu m-ai uitat!
Am luat-o în brațe, a tresărit de la hainele reci, apoi a închis ochii doborâtă de efort. Am sărutat-o pe frunte:
─ Dormi copilă! Odihnește-te și fă-te bine!
După ce am pus-o din nou sub pătură am plecat răscolit și tulburat. Pășeam tot mai repede, se revolta fiecare celulă din mine, pe cerul întunecat sclipeau stelele și m-am trezit că mă rog. Eu, păcătosul, omul băut, ateul afurisit. Ce putea să greșească o ființă atât de nevinovată? M-am rugat din tot sufletul. Se auzea câte o colindă anemică, oamenii nu mai cântau cu drag. Trei păstori, Viflaime, Aseară pe-nserate. Luminițe la ferestre. Petreceau fericiți fără să știe cât de aproape e moartea de fiecare. Acasă am colindat la ușă O ce veste, cu vocea tremurată de emoție și gândul la copilă și familia ei. Înăuntru mirosea îmbietor a sarmale. S-a scurs de atunci atâta vreme iar mie mi se pare că a trecut doar o zi. Acum împing căruciorul printre rafturi la Lidl, printre oameni nerăbdători și agitați. Cineva din spate mă prinde de mână și mi-o sărută. Mă întorc surprins. O femeie tânără, frumoasă, toată numai zâmbet își descheie pardesiul ca să-mi arate burtica rotundă în care înflorește viața. Rostește șoptit un mulțumesc rotund, cât să-l pot citi de pe buzele ei. De câte ori îmi las barba să crească, Laura mă recunoaște.

[Bircea Marian]

Sărbători fericite și multă sănătate doresc tuturor.

[Grig Salvan]

Mulțumim frumos! La fel vă dorim! Mulțumim și pentru frântura de viață, scurtă, dar intensă și pilduitoare pentru ceea ce numim „ale vieții valuri” și miracole. Lecturat cu încântare.

Bircea Marian a spus :

Sărbători fericite și multă sănătate doresc tuturor.

[Bircea Marian]

Mulțumesc pentru frumoasele cuvinte. Să dea Domnul să ne citim cu plăcere în anii care vin.

Grig Salvan a spus :

Mulțumim frumos! La fel vă dorim! Mulțumim și pentru frântura de viață, scurtă, dar intensă și pilduitoare pentru ceea ce numim „ale vieții valuri” și miracole. Lecturat cu încântare.

Bircea Marian a spus :

Sărbători fericite și multă sănătate doresc tuturor.

[Tudor Cicu]

Un text (ca de miracolul Crăciunului) care m-a dus cu gândul, chiar nu știu de ce, la acel text numit „Poveste de Crăciun” a lui Barbu Fundoianu, ce tot așa, pe cca 70 de rânduri (cam două pagini de carte) scrisese la numai 14-15 ani (prin 1913, cred) povestea unui copil vizitat de moș Crăciun ce, în cocioaba în care fumega doar un opaiț, venise, prin nămeți și ger. Și copilul îi ceruse, nu daruri, ci să-i transforme ilustratele cu care se juca, în mărgăritare pe-o salbă, pe care avea să și-o pună la gât. Moșul nu-i promite o așa de grea dorință, dar ca și moșul din pilda ta cu tâlc, dă de înțeles că prin credința în Cel-de-Sus e posibil și una ca asta. Peste ani... mulți (ca și aici) tânărul se regăsește singur în căsuța lui cu colindătorii la fereastră, cântându-i despre nașterea pruncului Iisus și cei trei magi care-l vizitară în Betleem... și convingerea că salba aceea de mărgăritare o are în suflet și inimă... acel suflet, ce picurat pe fiecare rând și text scris se transformă într-o lume dintr-o carte. Mi-am amintit că evreul B. Fundoianu fusese dus la Auschwitz-Birkenau, în 1944, și gazat. Credința și speranța copilului din acea poveste a rămas... iar NOI, acum, suntem destinați a duce mai departe povestea lui. Mi-a plăcut!

[Bircea Marian]

Vă mulțumesc pentru lectură și frumoasele gânduri, mă bucur nespus că mi-ați împărtășit informația despre Barbu Fundoianu. Mărturisesc că nu aveam cunoștiință. Mulțumesc.

Tudor Cicu a spus :

Un text (ca de miracolul Crăciunului) care m-a dus cu gândul, chiar nu știu de ce, la acel text numit „Poveste de Crăciun” a lui Barbu Fundoianu, ce tot așa, pe cca 70 de rânduri (cam două pagini de carte) scrisese la numai 14-15 ani (prin 1913, cred) povestea unui copil vizitat de moș Crăciun ce, în cocioaba în care fumega doar un opaiț, venise, prin nămeți și ger. Și copilul îi ceruse, nu daruri, ci să-i transforme ilustratele cu care se juca, în mărgăritare pe-o salbă, pe care avea să și-o pună la gât. Moșul nu-i promite o așa de grea dorință, dar ca și moșul din pilda ta cu tâlc, dă de înțeles că prin credința în CE-de-Sus e posibil și una ca asta. Peste ani... mulți (ca și aici) tânărul se regăsește singur în căsuța lui cu colindătorii la fereastră, cântându-i despre nașterea pruncului Iisus și cei trei magi care-l vizitară în Betleem... și convingerea că salba aceea de mărgăritare o are în suflet și inimă... acel suflet, ce picurat pe fiecare rând și text scris se transformă într-o lume dintr-o carte. Mi-am amintit că evreul B. Fundoianu fusese dus la Auschwitz-Birkenau, în 1944, și gazat. Credința și speranța copilului din acea poveste a rămas... iar NOI, acum, suntem destinați a duce mai departe povestea lui. Mi-a plăcut!

[Vasilisia Lazăr]

Ce frumos! Într-adevăr, miracol! O povestire emoționantă și bine scrisă. Felicitări și un călduros La Mulți ani!

[Bircea Marian]

Vă mulțumesc pentru urare și lectură. Să ne citim sănătoși în continuare.

Vasilisia Lazăr a spus :

Ce frumos! Într-adevăr, miracol! O povestire emoționantă și bine scrisă. Felicitări și un călduros La Mulți ani!

[Emil Dumitru]

Este prima postare a dumneavoastră ( și vă asigur că nu o să fie ultima), pe care o citesc și mi-a plăcut acest „Miracol de crăciun”!

Un episod scurt din viața de zi cu zi, plin de emoție, credibil și pilduitor. 

Am citit cu plăcere.

[Bircea Marian]

Vă mulțumesc pentru apreciere și lectură, Sper să ne citim sănătoși în continuare.

Emil Dumitru a spus :

Este prima postare a dumneavoastră ( și vă asigur că nu o să fie ultima), pe care o citesc și mi-a plăcut acest „Miracol de crăciun”!

Un episod scurt din viața de zi cu zi, plin de emoție, credibil și pilduitor. 

Am citit cu plăcere.

[Chris]

frumos, impresionant si sper sa fie adevarat!

[Bircea Marian]

Vă mulțumesc pentru apreciere. În fiecare poveste se regăsește un sâmbure de adevăr.

Chris a spus :

frumos, impresionant si sper sa fie adevarat!