Povestea unui Demiurg

[Monica Pester]

Cu greu recunosc, da, sunt un om cu dizabilități.

Cu multe dizabilități.

Uite, spre exemplu, nu știu să mint. Explic mult și dau totul cu frenezie și implicare.

Dar nu ăsta e cel mai mare defect al meu.

Este ceva instalat inopinat.

Dizabilitatea gravă este că mă nasc în fiecare zi.

Dintr-o dată, m-am pomenit că mă nasc în fiecare zi.

Dar nu oricum, procesul e lung.

Adunând anotimpurile, eu mă nasc de 365 de ori pe an.

Cum fac ? 

Mă scol dimineața, îmi beau cafeaua , după tabiet.

Timp în care mă gândesc ce viață voi avea azi.

Da, da, de la naștere și până la moarte.

Credeți că e simplu ?

Trebuie programate mii de întâmplări și mii de oameni pe care să-i întâlnești, în diferite momente.

Trebuie să-mi fixez traume emoționale și boli ca să păstrez un echilibru și să am apoi la ce mă raporta.

Nu e foarte greu, am învățat să mă descurc.

Cel mai greu mi se pare doar să stabilesc modul de a muri , la sfârșitul zilei.

La ce vârstă, din ce cauză.

Oh, Doamne, asta este atât de obositor.

Stau și mă gândesc că trebuie să-mi aleg părinții de fiecare dată, frații, țara unde voi trăi.

Oricum, lucruri sensibile.

Și lecțiile, da, sunt lecțiile pe care le aleg cu grijă să le trăiesc ca să și rămân cu ceva din ele.

De aceea sar și etape câteodată.

Uit să-mi trăiesc adolescența și o pierd cu fleacuri, deci bătrânețea vine mai repede.

Sau îmi consum maturitatea, neavând grijă de mine și în ziua aceea trebuie să-mi fixez moartea mai devreme.

În unele zile, uit să-mi proiectez copii.

Și viața asta e tare urâtă fără ei, se umple greu. Iar la bătrânețe trebuie să am grijă să fiu aspru, tipicar, morocănos sau agresiv. Brrr . . . 

Alteori, când caut și nu găsesc sufletul pereche, iau parteneri la rând ca să încerc viața în doi.

E cea mai obositoare viață pentru că partenerii sunt la fel,  nu am timp să îi desenez diferit.

În fine, e greu.

Una peste alta, e al naibii de dificil  să fii Demiurg !

Dar, asta îmi e dizabilitatea. 

Trebuie să rezist . . .

[Vasilisia Lazăr]

Un minunat prozopoem. Te supune reflecției. Nu știu de ce mi-a amintit de Sorescu. I-ar fi stat mai bine dacă l-ai fi aranjat pe orizontală. Felicitări! Îmi plac astfel de scrieri, Monica. 

[Chris]

interesanta ideea. textul curge bine cand nu este fortat. frumos!

[Monica Pester]

Oo, nu mă așteptam să placă irealismul meu, Lisia. 

Îți mulțumesc din suflet !

Vasilisia Lazăr a spus :

Un minunat prozopoem. Te supune reflecției. Nu știu de ce mi-a amintit de Sorescu. I-ar fi stat mai bine dacă l-ai fi aranjat pe orizontală. Felicitări! Îmi plac astfel de scrieri, Monica. 

[Monica Pester]

Adica, să zicem m-am descurcat .

Mulțumesc frumos, Chris !

Chris a spus :

inte resanta ideea. textul curge bine cand nu este fortat. frumos!

[Pop Dorina]

Un popas matinal simpatic. Felicitări!