Încerca, îndepărtându-se,  să-şi păstreze spatele drept să pară măcar că-i mai rămăsese puţină demnitate. Ar mai fi privit măcar o clipă în spate pentru ca,  în trecerea indiferntă a maşinii,  să-i mai vadă o clipă ochii aceia în care văzuse de atâtea ori marginile pământului, dar prin hohotul de râs el strecurase un: "Vai, dar ce grăbită sunteţi!" şi nu mai putuse fi sigură că, întorcându-se, ar mai fi putut să-şi oprească lacrimile care i se adunaseră, brusc,  undeva între ieri şi mâine.

Ştia că râsul acela pe care îl iubise de atâtea ori, care-i spusese întregului ei trup, "bun venit" în urmă cu treizecişiunu de ani, de azi înainte,  îi va răsuna în suflet ca dangătul trist al clopotelor care anunţă trecerea într-o altă lume a sufletelor dragi. "Ba nu, nu în suflet", îi aminti vocea interioară. Şi ea ştia că nimic nu se mai putea întâmpla vreodată în sufletul ei, pentru că şi sufletul îl lăsase undeva, tot pentru el. Undeva într-o oglindă, în urmă cu douăzecişicinci de ani lăsase pentru el sufletul, singurul lucru pe care i-l putuse da atunci, în oglinda aceea pe care, cu conştiinciozitate, femeia de serviciu o strânsese mai târziu, peste ani, pe un făraş, cu grijă, sub privirea ei consternată, speriată şi intuitiv tristă... avea să afle mai târziu că el nu mai privise niciodată în acea oglindă şi nu avusese de unde să ştie că ea-şi lăsase sufletul acolo. Un suflet împărţit în mii de bucăţi de oglindă spartă.

În timp ce urca aceleaşi scări care o aduseseră în viaţa lui în urmă cu trei decenii, încercă să se adune. Erau prea multe perechi de ochi care ar fi putut urmări scena, prea mulţi care credeau că ştiu întreaga poveste şi care-i puteau descifra durerea care-i făcea întregul trup să se evapore, să dispară. Zâmbi jandarmilor de la poartă, îşi salută un coleg pe care nu-l întâlnise încă în acea zi şi, ignorându-şi durerea, se purtă ca şi cum nimic nu s-a întâmplat.

De fapt, aşa şi era, nu se întâmplase nimic, se închisese un cerc. Murise un vis. El îi răspunsese cu nu la ceva ce ea nu ceruse, aşa cum, în urmă cu trei decenii, ea răspunsese cu nu la toate întrebările pe care el nu avusese curajul să le pună.

Se întâmpla în acelaşi loc, aceeaşi clădire care mai purta în zidurile ei toate trăirile contratimpului lor absolut, în muzica aceluiaşi râs, vesel, satisfăcut şi tineresc atunci, ironic, răzbunător şi satisfăcut azi. Murea un vis. Al ei, al lui, al amândurora, cine ar fi putut şti? Niciodată nu poţi să vezi ceva într-un loc în care cândva a fost un suflet.

Urma să se adune mai târziu, avea să-şi reproşeze mai târziu orice ar fi fost de reproşat, avea să se ierte, avea să se împace cu asta, dar nu acum...

Îi oferise o secundă din timpul lui, iar ea se încadrase perfect în ea. Ştia că ar fi putut să evite asta, ştia şi că n-ar fi putut, era tiparul după care se desfăşurase întreaga lor poveste, întregul lor vis. Între a se putea şi imposibil, între fericire şi imaginea ei în oglindă... o poveste fără final, un drum fără capăt, un cerc. Şi ea ştia, cercul se închisese astăzi şi, pentru prima dată, el făcuse o excepţie, închisese uşa, nu luându-şi rămas bun, ci punând graniţe imposibile gândurilor ei, dar măcar închisese uşa pentru ca frigul de-afară să nu mai poată intra niciodată.

Vizualizări: 128

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Foarte frumos! Mă duce cu gândul la Oscar Wilde și „Portretul lui Dorian Grey”.

Superb! Felicitări!

Mulţumesc! Aprecierile voastre Elena şi Alexandra sunt, cu adevărat, complimente.

inceputul bine scris, promitator...

Mulţumesc, Chris. De fapt e ... sfârşitul. E o poveste reală şi nu m-am putut hotărî dacă mi-o asum sau nu... de aceea varianta asta de... observator. În textul următor am făcut-o a mea...., nu ştiu dacă sunt pregătită, însă să scriu... toată povestea.

și eu eram curioasă în privința continuării sau al unui context mai amplu, sunt niște asocieri foarte frumoase de cuvinte și imagini care stârnesc curiozitatea

Mulțumesc, Alexandra. Comentariul tău îmi umple sufletul de bucurie. Talentul tău e copleșitor și aprecierile tale în fața unui text ce iyvorăște dintr-o trăire încă neclarificată și nevindecată, spusă simplu, exact așa cum a fost simțită, pare un cadou. Am scris, deja, pe forum partea a II- a, începutul poveștii... , de data asta fiind, însă, fără aparenta neutralitate a unui observator extern... , povestea, în sine, ca orice poveste de viață,  e frumoasă și poate merită spusă. Am să încerc să o spun...

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site redacție

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, membră UZPR

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, membră UZPR

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare

MIHAELA POPA - poetă

GRIG SALVAN - prozator, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - poet

MIHAI KATIN - poet

GABRIELA RAUCĂ - poetă, membră UZPR (redactor promovare media) 

CARMEN POPESCU - scriitoare, membră UZPR (redactor promovare media) 

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

***

Pentru acest an, au donat:

Gabriela Raucă - 1500 lei

Burtea Corina-Elena - 200 lei

Monica Pester - 350 lei

important!

Activitatea Recentă

Dulmin Aurel a postat discuţii
cu 2 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a contribuit cu răspunsuri la discuţia Daravela a utilizatorului ELENA AGIU-NEACSU
"Las-o aici de-acum. Doar ziceam. Pune linia de dialog corectă: „–”."
cu 3 ore în urmă
ELENA AGIU-NEACSU a contribuit cu răspunsuri la discuţia Daravela a utilizatorului ELENA AGIU-NEACSU
"Vă mulţumesc! O mut imediat."
cu 4 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a contribuit cu răspunsuri la discuţia Daravela a utilizatorului ELENA AGIU-NEACSU
"Asta mergea la grupul "Artă dramatică". Sau la umor. În niciun caz la…"
cu 5 ore în urmă
Lui Vasilisia Lazăr i-a plăcut discuţia Daravela a lui ELENA AGIU-NEACSU
cu 5 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Valenta zi de martie a utilizatorului Stanescu Valentin
"Bine ați revenit! Mi-era dor de postările dumneavoastră. Sper că sunteți mai bine cu sănătatea. Și…"
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr îi place postarea pe blog Valenta zi de martie a lui Stanescu Valentin
cu 6 ore în urmă
Postare de log efectuată de Stanescu Valentin

Valenta zi de martie

                  zi de martie            în parc pe-alei                         zăpada           …Vezi mai mult
cu 6 ore în urmă
Dulmin Aurel a contribuit cu răspunsuri la discuţia vacanța de vară a utilizatorului Dulmin Aurel
"  Mulțumesc. Am făcut o mică modificare la sfârșitul textului și chestia cu…"
cu 7 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a contribuit cu răspunsuri la discuţia Unicul sat neolitic din Europa este în România a utilizatorului Cristina Nălbitoru
"Acesta este un articol / eseu documentar, nu proză literară propriu-zisă, de aceea cred că locul…"
cu 8 ore în urmă
Lui Vasilisia Lazăr i-a plăcut discuţia Unicul sat neolitic din Europa este în România a lui Cristina Nălbitoru
cu 8 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a contribuit cu răspunsuri la discuţia vacanța de vară a utilizatorului Dulmin Aurel
"Aceasta e altă față a dumneavoastră că prozator: mai caldă, mai luminoasă, dar la fel de profundă.…"
cu 8 ore în urmă
Lui Vasilisia Lazăr i-a plăcut discuţia vacanța de vară a lui Dulmin Aurel
cu 9 ore în urmă
Ion Nălbitoru a contribuit cu răspunsuri la discuţia „Am considerat mereu că o singură cetățenie, aceea de român, îmi ajunge” Interviu cu dl. Emanuel Pope – Hopernicus din Londra a utilizatorului Ion Nălbitoru în grupul ESEURI, INTERVIURI, JURNALISM LITERAR...
"Vă mulțumim pentru apreciere!"
cu 12 ore în urmă
Ion Nălbitoru a contribuit cu răspunsuri la discuţia „Am considerat mereu că o singură cetățenie, aceea de român, îmi ajunge” Interviu cu dl. Emanuel Pope – Hopernicus din Londra a utilizatorului Ion Nălbitoru în grupul ESEURI, INTERVIURI, JURNALISM LITERAR...
"Vă mulțumesc!"
cu 12 ore în urmă
Ion Nălbitoru a adăugat o discuţie la grupul
Prezentare grafică

„Neuronul este, poate, cea mai fascinantă celulă din corpul nostru” Interviu cu medicul neurolog Delia Nandra

Ion Nălbitoru: Doamna Delia Nandra, de unde sunteți la origine? Cumva din Țara Moților? Vorbiți-ne…Vezi mai mult
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Transformare a lui Monica Pester
cu 12 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Transformare a utilizatorului Monica Pester
"desi am din nou senzatia aceea de rima fortata, am citit cu placere transformarea dv. :)"
cu 12 ore în urmă
Chris a contribuit cu răspunsuri la discuţia Am pierdut buletinul! a utilizatorului Cristina Nălbitoru
"Text foarte scurt, un moment de umor, punctul culminant este dat de intelepciunea omului in varsta.…"
cu 13 ore în urmă
Lui Chris i-a plăcut discuţia Am pierdut buletinul! a lui Cristina Nălbitoru
cu 13 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2026   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor