Îndrăgostiții de Julio Cortázar

[gabriel cristea]

Cine-i vede mergând prin oraș
dacă toată lumea-i oarbă?
Se țin de mână: ceva vorbește
prin degete, limbile dulci
ling palma umedă, curgând printre falange,
iar deasupra e noaptea plină de ochi.

Sunt îndrăgostiții, insula lor plutește-n derivă
spre moartele peluze, spre porturile
care se deschid între așternuturi.
Totul se încurcă dincolo de ei,
totul își găsește valoarea ascunsă;
dar nici nu-și dau seama
că, pe măsură ce se tăvălesc în nisipul amar
și există un gol în spectacolul nimicului,
tigrul este o grădină nălucind.

Apar zorii peste camioanele de gunoi,
orbii încep să iasă,
furnicarul își deschide porțile.
Vlăguiți, îndrăgostiții se privesc și se ating
înc-o dată, înainte de a simți mirosul zilei.

Sunt deja îmbrăcați, deja ies pe stradă.
Și abia atunci
când sunt morți, când sunt îmbrăcați,
orașul îi recuperează ipocrit
și le impune îndatoririle cotidiene.

traducere - g.Cristea

Los amantes

¿Quién los ve andar por la ciudad
si todos están ciegos ?
Ellos se toman de la mano: algo habla
entre sus dedos, lenguas dulces
lamen la húmeda palma, corren por las falanges,
y arriba está la noche llena de ojos.

Son los amantes, su isla flota a la deriva
hacia muertes de césped, hacia puertos
que se abren entre sábanas.
Todo se desordena a través de ellos,
todo encuentra su cifra escamoteada;
pero ellos ni siquiera saben
que mientras ruedan en su amarga arena
hay una pausa en la obra de la nada,
el tigre es un jardín que juega.

Amanece en los carros de basura,
empiezan a salir los ciegos,
el ministerio abre sus puertas.
Los amantes rendidos se miran y se tocan
una vez más antes de oler el día.

Ya están vestidos, ya se van por la calle.
Y es sólo entonces
cuando están muertos, cuando están vestidos,
que la ciudad los recupera hipócrita
y les impone los deberes cotidianos.

[Chris]

multumim!

[gabriel cristea]

Cu drag, Chris!