nu te grăbi

[LUMINITA SCOTNOTIS]

nu te grăbi să pui punctul final
e și un rost al meu
care-mi mângâie somnul
și-mi luminează privirea
cu un sărut al inimii pline de pace divină
dar cu toate acestea
încă mai arde în mine
o tăcere adâncă
din care nu pot să ies
decat
trasă de urechi
circulă un zvon
pe tărâmul odios al zbaterilor
că omenirea deține
puterea fără de care
nicio pasăre
nu-și va mai putea cunoaște zborul
aș preferă să-mi înghit uimirea
fără niciun cuvânt
dar nu mă lasă crezul roadelor coapte
și nici furia timpului prin care trec

îmi scriu pe zidul lacrimii credința
că doar cu un sărut al inimii iubitoare de viață
se deschid ceruri infinite
sub care-ți poți  învăța zborul
de toate încercările
să treacă
cu răbdarea și înțelepciunea
unui războinic curajos
întors de pe front cu răni grele în carne
dar nu și cu pieptul sfâșiat de înfrângeri
ulciorul rezistent la apă
se arde la foc sever
până i se pietrifică smalțul

chiar și îngropat
în taină pământului
el își va păstra cuprinsul intact
până într-o zi
când morile de vânt se vor opri
și văzul omenirii se va-ntoarce
în libera lui matcă

în natură mea de frunte lată
apele-și au aripi de cuvinte
și flacăra luminii paradisul
nu te grăbi să pui punctul final
povestea mea își continuă drumul

[Vasilisia Lazăr]

în natura mea de frunte lată
apele-și au aripi de cuvinte
și flacăra luminii paradisul
nu te grăbi să pui punctul final
povestea mea își continuă drumul

Așa și trebuie, Lu! Felicitări! Mi-era dor de scrisul tău.

[Chris]

foarte frumos, Luminita!   o lupta continua determinata sa o duci pana la sfarsit...

[LUMINITA SCOTNOTIS]

Multumesc,Valeria,! Si mie de voi, draga mea.

[Valeria Merca]

Îmi era dor de zbaterile tale (lirice), Luminița! :)

Cu plăcerea lecturii!

[LUMINITA SCOTNOTIS]

Multumesc, draga Sofy, pentru popas si lectura! Pretuire infinita.

[Sofia Sincă]

Există speranță... încă există speranță în revenirea lumii din odioase timpuri și primejdii. Mai există ființe cu virtute magică, spune Luminița S.

îmi scriu pe zidul lacrimii credința - mai sune ea, credință de care nu dorește să se debaraseze. Bătrâna gardă moare, dar nu se predă.

Poemul prezintă o meditație filozofică cu accente lirice, o confesiune pe tema primejdiilor omenirii.

Deosebită apreciere,

Sofi

taină, natură - scoate căciulițele de la ă.