Cartea de sub braț (IV). Felinarul din munți

[gina zaharia]

Zăpada scârțâia sub tălpile tatei, lemnele trosneau în soba de cărămidă, iar soarele mângâia fereastra așezată în calea sa ca o zi de duminică după truda săptămânii. Moș Crăciun venise și în anul acela tot pe furiș. Îmi adusese un fes portocaliu cu trei dungi verzi și canaf la fel, verde. Alături, o carte cu povești. Am dat repede fila și am intrat. Cu fes cu tot! M-au întâmpinat grădini înmiresmate (unele semănau chiar cu grădinița noastră de flori), ursitoare și balauri, și prin zăpezi am înotat să-mi aflu cărarea. Dar m-a trezit vocea mamei care mi-a spus că totdeauna, în urma moșului bătrân, sosește Anul Nou. E regulă!
- Și Anul Nou ce ne aduce, mamă?
- El ne aduce bucurie și belșug, și sănătate, să înveți bine și să mă ajuți la treburi...
- Am înțeles, mamă. Cum ar veni, e fiul lui Moș Crăciun, dacă nu chiar nepotul! Atunci să-l primim cum se cuvine: să punem mâncare pe masă și lumină în suflet. Sigur ne va zări de departe! Și poate mă fac și eu un pic mai mare, nu-i așa?
..........................
Mereu am căutat răspunsul acela. Din când în când o copilă pleacă acolo, în munți, la casa scufundată în întuneric și bâjbâie prin toate aceste amintiri. Felinarul s-a stins de mult, flacăra lui e ca o rană acoperită cu nuferi. O pală de vânt l-a răsturnat pe treptele timpului. Un licurici i-a ținut calea. I-a purtat lumina de odinioară și i-a vegheat crezul.
Cheia lor e de aur. O port în suflet mereu, și acum în prag de An Nou. Pe poteca dinspre mesteceni, se aude o voce:
- Ce vrei să-ți aducă Noul An, copila mea?
- Of, de mi te-ar aduce pe tine, mamă...
Atunci, lacrimile mele devin stele. Și ating cerul veșniciei cu dorul care se face strigăt spre eternitate.

În imagine - comuna mea, Brăești, Buzău

[Sofia Sincă]

Acest miraj al locurilor tale ți-a lăsat dorul... dar și puterea de a-l cânta, de a te întoarce iar, și iar, să-ți încarci bateriile pe aceste plaiuri binecuvântare. Focul de pe dealuri, răcoritoarele râuri reprezintă constituirea nestematelor magice care te-au înzestrat cu putere scriitoricească. Să mulțumești divinității! Iar mama... și tata... vor rămâne veșnici în sufletul tău, legați de aceste plaiuri.

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi

[Mihaela Suciu]

Gina, felinarul din munți să-ți lumineze fiecare început de An Nou! Duioase amintiri. Eu mă gândesc unde e fesul ăla.

[gina zaharia]

Mihaela, l-am păstrat mulți ani, acum nu mai știu, după ce s-a dus și mama, posibil să mă fi eliberat puțin de niște amintiri vechi. Dar e în suflet, portocaliu și verde! :))) Mulțumesc!

Mihaela Suciu a spus :

Gina, felinarul din munți să-ți lumineze fiecare început de An Nou! Duioase amintiri. Eu mă gândesc unde e fesul ăla.

[gina zaharia]

Da, Sofi, acolo e adevărata mea casă. Iubesc pământul de sub tălpi, dogorit de soarele amiezilor, iubesc pârâul care cântă pe prundul de lângă noi de când mă știu, iubesc și cântatul cocoșilor în zori dar, mai ales, răsăritul din vârful brazilor. Și toate acestea îmi dau puterea să scriu. Mulțumesc, draga mea!
Sofia Sincă a spus :

Acest miraj al locurilor tale ți-a lăsat dorul... dar și puterea de a-l cânta, de a te întoarce iar, și iar, să-ți încarci bateriile pe aceste plaiuri binecuvântare. Focul de pe dealuri, răcoritoarele râuri reprezintă constituirea nestematelor magice care te-au înzestrat cu putere scriitoricească. Să mulțumești divinității! Iar mama... și tata... vor rămâne veșnici în sufletul tău, legați de aceste plaiuri.

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi

[Ion Lazăr da Coza]

Un flash cât o nuvelă.

Drag.

da Coza

[gina zaharia]

Mulțumesc, da Coza! Acolo e aurul meu :)

Drag, 

Ion Lazăr da Coza a spus :

Un flash cât o nuvelă.

Drag.

da Coza